Scrierea proiectelor europene, la mâna subiectivității funcționarilor publici. A doua dezbatere PressHub – Cohesion Policy, la Galați

Dezbatere fonduri europene
283

Un proiect european este adesea o poveste cu suspine, fie că e vorba de respectarea sau modificarea ghidurilor de aplicare, de realizarea documentării, verificarea, obținerea avizelor sau trecerea efectivă la implementare. În cadrul celei de-a doua dezbateri din cadrul proiectului PressHub.ro/BaniEuropeni –  “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, dezbatere organizată de ziarul Viața liberă și Freedom House România, am încercat, cu ajutorul unora dintre actorii implicați la nivelul Galațiului în derularea programelor cu fondurile de coeziune, să aflăm care sunt pârghiile și piedicile în accesarea și derularea proiectelor dedicate. La dezbaterea organizată în cadrul proiectului “Cohesion Policy”, cofinanțat de Comisia Europeană prin DG Regio, au participat specialiști implicați în realizarea de proiecte europene din cadrul administrației publice locale și județene, ai mediului de afaceri, mediului universitar, ai organismelor intermediare și autorități responsabile de absorbția fondurilor europene. 

Prima conferință a partenerilor PressHub de la Iași s-a desfășurat cu tema conexiunii Moldovei cu Europa, prin A8 – Autostrada Unirii.

Politica de coeziune, adică banii europeni care intră în proiectele de care ar trebui să beneficieze orice stat membru, este una dintre principalele politici ale Uniunii Europene, dar și printre cele mai apropiate de nevoile cetățenilor. Ceea ce beneficiarii știu mai puțin este că nu chiar orice fel de proiect local poate fi finanțat din aceste fonduri. Realizarea documentației se poate dovedi o provocare în sine, dar cunoașterea temeinică a procedurilor poate fi de mare ajutor. Atunci când birocrația autohtonă se suprapune în mod nefericit peste cea europeană, lucrurile se pot complica, însă, foarte mult.

Un lucru evidențiat încă din start de participanții la dezbatere a fost importanța politicilor de coeziune, ca instrument pus la dispoziția regiunilor mai defavorizate pentru a ajunge din urmă regiunile mai dezvoltate din Europa. Desigur, o asemenea politică nu poate răspunde tuturor problemelor dintr-o anumită zonă – ea este în definitiv un compromis între nevoile statelor și regiunilor și nevoile și prioritățile la nivelul UE, însă în mod cert, politicile de coeziune sunt printre cele mai apropiate de nevoile cetățenilor.

Ca exemplu concret, la nivelul Regiunii Sud-Est, fie și numai dacă ne limităm la proiectele implementate prin Programul Operațional Regional (POR), pe exercițiul financiar 2014-2020, ele au o valoare totală de peste 500 milioane de euro, la nivelul județelor Galați, Brăila, Tulcea, Constanța și Vrancea fiind în curs de implementare peste 500 de contracte. Iar dacă este să ne referim strict la Galați, contractele prin POR erau estimate a depăși 100 milioane de euro, cu proiecte în special în infrastructura de transport, sănătate, servicii sociale, dar și dezvoltarea afacerilor. Dacă la acestea am adăuga și proiectele realizate prin POIM, SUERD, atunci suma ar fi chiar de câteva ori mai mare.

Fondurile sunt limitate

Aceste „cifre” ar reprezenta partea frumoasă în ceea ce reprezintă absorbția fondurilor europene. Există însă și aspecte mai puțin cunoscute de cei nefamiliarizați cu proiectele de acest gen. Primul dintre ele ar fi că nu orice obiectiv poate fi realizat prin fonduri europene, o idee subliniată și de directoarea Agenției de Dezvoltare Regională (ADR) Sud-Est, Luminița Mihailov:

„Foarte mulți așteaptă să rezolvăm toate probleme cu bani europeni. Acest lucru nu se poate. În primul rând nu există bani pentru a rezolva toate problemele. Iar doi, pentru că problemele noastre nu coincid întotdeauna cu oferta Comisiei Europene. Uneori este tendința de a amesteca lucrurile, pe diferite politici, diferite programe, pe ce se poate și ce nu se poate, iar acest lucru nu ajută deloc. Iar primul pas ca să avem un program care performează în ceea ce ne interesează este să știm exact ce se poate și ce nu se poate face prin el. Abia atunci vom ști ce proiecte pot fi finanțate pe o anumită axă, o anumită măsură, cu bani europeni.”

Luminița Mihailov, director al Agenției de Dezvoltare Regională (ADR) Sud-Est

Adesea, supraestimarea posibilităților programelor europene se sparge în capul autorităților publice locale sau județene, considerate vinovate de nerealizarea unor obiective, a arătat la rândul său primarul Galațiului, Ionuț Pucheanu.

Luminița Mihailov, Camelia Epure, Ionuț Pucheanu

„Multă lume gândește că banii europeni stau într-un sac și tu doar întinzi mâna să-i iei. Și evident apare și oprobiul public: „N-au fost, domnule, în stare să atragă fonduri europene!” Evident, aceste fonduri au niște criterii extrem de stricte, se discută pe niște principii de dezvoltare urbană sau rurală, depinde de zona în care discutăm, banii pot fi accesați numai în anumite condiții. Dar, dacă mergem mai departe și discutăm cum ajunge un proiect cu bețe în roate, atunci s-ar putea discuta mult și bine!”

Ionuț Pucheanu, primarul Galațiului

Printre principalele hibe sesizate de cei care au aplicat pentru proiecte europene se numără perioadele lungi de avizare, viciile legislative sau normative ce țin, de exemplu, de derularea procedurilor de achiziții, interacțiunea uneori deficitară la nivelul instituțional, calitatea consultanței și a auditului, stabilirea criteriilor de atribuire a unor lucrări și calitatea acestora etc. Să analizăm mai îndeaproape câteva dintre ele.

Realizarea documentației

Un punct dificil de rezolvat când se depune un proiect e că nu ai cum să ai din start garanția că proiectul respectiv, care poate îngloba un volum mare de muncă în pregătirea documentației, va fi și aprobat, a arătat, printre altele, directorul executiv al Centrului Europe Direct, din cadrul CJ Galați, Camelia Epure.

„La CJ sunt proiecte pe drumuri județene, pe spitale, pe managementul deșeurilor sau punerea în valoare a patrimoniului cultural, însă, pe POR, de exemplu, în etapa pregătitoare a programului, se face o prioritizare a proiectelor. Adică, nu orice are un proiect gata făcut depune proiectul pur și simplu, ci face parte dintr-o decizie a Consiliului de dezvoltare regională.”

Camelia Epure, directorul executiv al Centrului Europe Direct din cadrul CJ Galați

În fapt, lucrurile funcționează asemănător cu Masterplanul din transporturi. Se merge pe anumite priorități, iar acestea au șansele cele mai mari de finanțare, chiar dacă, poate, cineva ar avea un proiect în altă direcție.

O altă mare piatră de încercare în derularea proiectelor este aprobarea documentației și verificările realizate de către Autoritatea Națională de Achiziții Publice (ANAP), foarte des amintită de participanții la dezbatere. Chiar dacă din anumite puncte de vedere relația dintre ANAP și beneficiari s-a simplificat, în sensul că sunt verificate în mod direct doar 15% din totalul achizițiilor, iar verificarea din start conferă o anumită siguranță în raport cu eventuale audituri viitoare, sistemul se mișcă foarte greu. Nu neapărat din vina ANAP – dosarele sunt multe, oamenii sunt relativ puțini, de aici un timp mai îndelungat de așteptare. Prin urmare, o creștere a capacității ANAP ar fi necesară pentru a crește inclusiv absorbția fondurilor europene. 

Controale peste controale

În același timp, sunt și alte mecanisme discutabile.

„De multe ori se întâmplă să trimiți aceeași documentație, aceeași licitație, de trei, patru ori la ANAP. Surprinzător pentru mine, cel puțin, a fost să aflu că materialul nu ajunge la aceeași persoană care ți-a dat niște modificări inițiale de făcut. Azi ajunge la dl X, mâine la dl Y sau la dl Z. Problema e că fiecare dintre ei are propriile viziuni principiale despre cum să arate actele, unele chiar diferite între ele. Măsurile pe care le dă X nu corespunde cu măsurile principiale (nu legale) pe care le are Y și așa mai departe. Și intrăm într-un cerc vicios în care ajungi la mâna unui funcționar public a cărui părere contează fantastic de mult și nu răspunde în fața absolut nimănui. Efectiv, nu ai ce să-i faci, nici nu știi cine e de partea cealaltă a calculatorului, cui i-a fost repartizată lucrarea, cine răspunde și de ce. Am avut situații în care am trimis documentația astăzi, s-a întors cu niște măsuri, am modificat conform cerințelor, am trimis-o și colegul respectivei persoane ne-a pus să le modificăm și… să revenim la forma inițială. Toată această tevatură durează de la săptămâni, la luni de zile!”

Ionuț Pucheanu

Dar situația de la municipalitate se repetă în cazul tuturor celor care au nevoie de aprobările ANAP.

Desigur, verificări sau controale mai pot fi și de la Autoritățile de Management sau de audit, problema e că, de multe ori, „încercăm să fim mai catolici decât Papa”, iar atunci când, de exemplu, se dovedește în instanță că o corecție financiară a fost neîndreptățită, nimeni nu-și asumă răspunderea pentru eventualele neajunsuri pe care le are de suferit contractantul.

Uite ghidul, nu e ghidul

Modificarea ghidurilor de aplicare, schimbarea regulilor, uneori chiar în timpul jocului, reprezintă de asemenea o problemă. După ce că în multe cazuri apar târziu, nici nu au un caracter predictibil, astfel încât potențialii beneficiari să-și poată pregăti din timp o serie de studii tehnice sau de fezabilitate. Astfel, anumite studii ajung să fie refăcute și de două, trei ori, pentru a răspunde cerințelor. Desigur, fiecare modificare înseamnă alți bani, altă distracție.

„Practic, e un efect de domino, din cadrul Universității „Dunărea de Jos”. Iar problema cea mai importantă este responsabilitatea. Unitățile care verifică achiziții publice nu răspund. Răspunde numai cel care semnează. Responsabilitatea trebuie să fie tot în domino, fiecare, la nivelul său, să fie responsabil!”

prof. dr. ing. Petru Alexe
Petru Alexe și reprezentanți ai mediului universitar

Criteriile de achiziție, între preț și calitate

O altă problemă ar fi și cea privind calitatea proiectării, consultanței și a supervizării, adesea nu la nivelul la care s-ar dori, a arătat șeful Direcției Proiecte și Finanțări Externe din Primăria Galați, Costel Hanță.

„S-a vorbit mai mult de autoritățile care dau girul, care controlează, însă multe probleme apar și din cauza proiectelor proaste. În criteriile de atribuire al contractelor ar trebui ca prețul cel mai scăzut să nu mai reprezinte ponderea, ci să se pună mai mult accent pe partea tehnico-economică, pentru a avea un rezultat de calitate. Atunci când, față de devizul inițial, cineva vine cu o lucrare mult subevaluată există și riscul să apară probleme, pentru că e clar că trebuie și el să-și scoată banii de undeva. Sau riști să înceapă o lucrare și la un moment dat să fii lăsat de izbeliște. Spune: Atât am putut să fac, asta e, dă-mă în judecată dacă vrei!”

Costel Hanță

Implementarea unui proiect european ar trebui să fie un joc de echipă, au subliniat vorbitorii. Autoritatea contractantă, cu echipele de implementare, ar trebui să stea alături de constructori, alături de cei care avizează, de cei care controlează, astfel încât să nu apară probleme. 

Desigur, ar mai fi dezirabilă și o modificare a legislației care să facă procesele de achiziție publică mai eficiente, pe termene mai scurte, care să elimine blocajele și să asigure lucrări de calitate. Problema e că, deși au fost proiecte în acest sens, pe firul modificărilor au fost atâtea „moașe”, că la final, în Parlament, de exemplu, tot niște variante controversate s-a ajuns. Implicarea parlamentarilor pe aceste chestiuni ar fi necesară, însă e mai ușor de zis decât de făcut, au subliniat participanții la dezbatere. 

Impact în comunitate

Dincolo de punctele slabe din ceea ce înseamnă derularea unui proiect european, per ansamblu rămâne un lucru demn de remarcat: proiectele europene sunt importante pentru comunitate, dau rezultate și mai bune decât proiectele implementate cu bani naționali.

„Ar fi de dorit ca banii naționali să fie la fel de riguros cheltuiți ca banii europeni. Eu îmi doresc să ajungem la această performanță. Să ne uităm un pic cum arată licitațiile pe bani naționali, lucrările pe bani naționali și cum arată cele făcute pe bani europeni. Credeți-mă, este o diferență. E adevărat că, uneori ne confruntăm cu această superbirocratizare sau cu funcționari care îngroapă în hârtii și pierd din vedere rezultatul urmărit, dar s-au făcut, totuși, foarte multe cu bani europeni. Dar să știți, exigențele CE pe viitorul program sunt din ce în ce mai mari, iar noi va trebui să fim pregătiți cu proiecte tot mai bune și să facem față eventualelor piedici cu inteligență și cu răbdare.”

Luminița Mihailov, director al ADR Sud-Est

În încheiere s-ar mai cuveni, poate, să amintim că românii sunt printre cei mai eurooptimiști dintre cetățenii UE. Iar acest lucru și grație impactului pe care l-au perceput la nivelul lor în privința proiectelor europene. Prin urmare, îmbunătățirea cadrului privind absorbția fondurilor europene ar fi nu numai o ancoră de stabilitate a României în UE, ci și un motor pentru atingerea nivelului de prosperitate la care aspirăm cu toții. Unul măcar la media UE!F

Dunărea, un atu pentru dezvoltarea investițiilor

Una dintre întrebările privind fondurile europene este ce poate oferi Galațiul mai interesant pentru a atrage acest tip de investiții. Un element important ar fi Dunărea și apartenența la unul dintre principalele coridoarele europene de transport. În acest context, demararea proiectului privind realizarea unui terminal multimodal, derulat de APDM Galați în parteneriat cu Port Bazinul Nou și Metaltrade, proiect evaluat la 80 milioane de euro, ar fi o bună oportunitatea pentru relansarea transporturilor și a comerțului regional.

„Sunt patru obiective investițonale: modernizarea cheului, conexiunea rutieră și feroviară, platforma portuară pentru containere și zona de intrare-ieșire, pentru serviciile vamale, personal etc.”

Gabriela David, manager de proiect în cadrul APDM Galați

În plus, acest proiect este un bun exemplu de cum, pe un proiect european, se poate merge în paralel și cu un parteneriat public-privat. Proiectul este finanțat prin CEF – mecanismul pentru interconectarea Europei.

Exigențe mărite în derularea proiectelor

Regulile Comisiei Europene în accesarea fondurilor europene iar putea deveni din următorul exercițiu financiar mai stricte, în sensul respectării perioadelor de programare și a condițiilor de accesare. Potrivit datelor furnizate de ADR Sud-Est, în prezent, pe exercițiul financiar 2014-2020, în alocarea și folosirea banilor se aplică așa-zisa regulă „n+3”. Conform acesteia, există o marjă de trei ani pentru folosirea banilor alocați la un moment dat. Potrivit discuțiilor care există în prezent, pe viitorul program financiar, 2021-2027, este foarte posibil să se treacă la aplicarea unei reguli mai stricte, de tip „n+2”. Altfel spus, riscul de pierdere a unor fonduri europene crește dacă nu sunt respectați termenii proiectului pe care s-a primit finanțarea. Drept urmare, pentru a nu se pierde timp prețios, va fi necesară mai multă rigoare și rapiditate în pregătirea studiilor tehnice pregătitoare privind proiectele europene.

Acest articol a fost publicat pe PressHub.ro și Viața Liberă Galați în cadrul proiectului “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de UE prin DG Regio.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata