Banii Arabiei Saudite vor schimba fotbalul. După Cristiano Ronaldo, Karim Benzema, Jordan Henderson sau Sadio Mane, iată-l acum pe Neymar Jr. transferat în Arabia Saudită.
Sunt, cu totul, cel puțin 22 de nume grele ale fotbalului european care, în ultimile luni, au ales să joace pe tărâmul șeicilor, pe stadioane cu jumătate din scaune goale, populate de bărbați îmbrăcați în alb.
Între timp, Roberto Mancini, antrenorul care a făcut Italia campioană a Europei ( dar care nu a reușit să o califice la Cupa Mondială din Qatar) a venit și el în țara binecuvântată a fotbalului, pentru a prelua echipa națională, după ce a demisionat, acum câteva zile, pe neașteptate, de la cârma azzurilor.
Va primi – se spune – 250.000 de dolari pe lună, ca să nu mai vorbim de bonusuri. Dar cum și de ce a devenit Arabia Saudită noul Eldorado al fotbalului Mondial?
Totul a început după ce puternicul Fond de Investiții Publice (PIF) al Arabiei Saudite, în valoare de 770 de miliarde de dolari, a preluat cele mai mari patru echipe din Saudi Pro League – Al Nassr, Al Hilal, Al Ittihad și Al Ahli. A investit până acum peste 2 miliarde de dolari, potrivit estimărilor Financial Times și, desigur, acesta e doar începutul.
A spune că la mijloc sunt banii din petrol dezvăluie doar o parte a realității. Arabia Saudită, ca și alte monarhii petroliere din Golf, a trecut de multă vreme la nivelul următor: din banii din petrol face deja alți bani.
Citește și: FOTO Cum arată țevile care au ținut jumătate de București fără apă caldă
Fondul este controlat de prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman și are participații în unele dintre cele mai mari companii din lume. Printre acestea se numără, potrivit Business Insider: Saudi Aramco, Boeing, Citigroup, Facebook, Disney și Uber. Deține, de asemenea, clubul britanic Newcastle United.
De multe decenii, fotbalul a este o prezență constantă în Arabia Saudită și se poate vorbi chiar despre înfiriparea unei tradiții.
Echipa națională a participat la mai multe turnee finale ale Cupei Mondiale, e adevărat, cu rezultate modeste, dacă excludem uluitoarea victorie cu 2-1 în fața Argentinei, la ultima ediție, din Qatar.
Deși a bătut viitoarea campioană mondială, echipa saudită n-a mers mai departe de grupe, însă specialiștii au remarcat jocul în progres – departe de echipa care pierdea lamentabil, cu 0-5 în fața Rusiei, la precedentul turneu final, din 2018.
Interesul Arabiei Saudite pentru fotbal a crescut, după ce Qatar, unul dintre rivalii săi geopolitici, a găzduit cu succes Cupa Mondială FIFA 2022. Qatar este o țară mai mică și cu o moștenire fotbalistică inferioară în comparație cu Arabia Saudită.
Potrivit publicației The Athletic unul dintre obiectivele Saudi Pro League este să devină una dintre primele 10 ligi din lume. Publicația italiană Calcio Finanza dezvăluie că Arabia Saudită ar dori chiar să solicite UEFA un „wild card” pentru a participa în Liga Campionilor din 2024/2025. Ceea ce ar însemna, printre altele, să ia un loc care s-ar fi cuvenit unui club European.
În plus, țara ar urma să candideze pentru organizarea Cupei Mondiale FIFA în 2030 – relațiile appropriate dintre șeful FIFA, Gianni Infantino și prințul bin Salman ar reprezenta un atu formidabil.
Arabia Saudită a câștigat deja dreptul de a găzdui Cupa Asiei 2027. Și candidează, de asemenea, pentru organizarea Cupei Asiei feminine 2026, ceea ce ar fi culmea, date fiind restricțiile la adresa femeilor, în această țară.
Și aici este prima problemă.
Potrivit Financial Times, organizația Human Rights Watch acuză guvernul saudit că folosește fotbalul, cursele de mașini și golful pentru așa-numitul „sportswashing”, pe care îl definește ca fiind „un efort de a distrage atenția de la gravele sale abuzuri privind drepturile omului prin preluarea evenimentelor care celebrează realizările umane”.
După uciderea jurnalistului Jamal Kashogi, în incinta consulatului saudit de la Istanbul, în 2018, prințul Mohammed bin Salman a fost un proscris pe scena mondială.
El se află acum în plin proces de „reabilitare”, profitând de conjunctura internațională dar investind, în același timp, în imagine. Iar aici, fotbalul joacă un rol extraordinar.
Cu toate vedetele fotbalistice cumpărate pe bani grei, în spatele fațadei strălucitoare, vorbim, totuși, despre unul dintre cele mai represive regimuri din lume. Investițiile în fotbal nu pot să schimbe asta, dar îi pot ajuta pe mulți oameni cetățeni ai democrațiilor, să nu observe.
Și astfel, să facă mai ușoară o revenire a lui bin Salman în marile cancelarii ale lumii, fără a risca ( prea mult) reacții vehemente ale străzii, de natură să-i pună pe liderii democrațiilor în poziții jenante, odată ce ar da mâna cu controversatul prinț.
O altă problemă cu această intrare în forță a Arabiei Saudite pe tărâmul fotbalului este tocmai atacarea bazelor sociale ale acestui sport născut pe pământ european.
În Europa, fotbalul este de mult timp o afacere – în definitiv, prima ligă profesionistă a apărut în Anglia încă din 1888. Dar dincolo de asta, fotbalul european – ca și cel exportat în America latină – și-a păstrat mereu o bază socială și identitară.
Oamenii sunt legați de clubul lor, fie pe baza locului de proveniență, a orașului sau regiunii sau din alte considerente – clasă socială, apartenența la un anumit set de valori sau chiar convingeri politice.
Fiecare club european demn de al său nume, fie el de Liga Campionilor sau dintr-o divizie inferioară, are propria lui poveste, propria identitate. Din această perspectivă, fotbalul chiar este o parte a patrimoniului european.
Nimic din toate acestea în modelul saudit, cu cluburi finanțate de aceeași companie și puse să se lupte între ele, cu vedetele lor cu tot, spre satisfacția șeicilor din tribune. Ceva din inima fotbalului, ceva din această contribuție formidabilă a Europei la partimoniul umanității, se rupe, odată cu acest val de bani saudiți. Și nu se știe cum va arăta viitorul.
Mulți se întreabă dacă sau când fotbalul saudit va ajunge la un nivel înalt în plan mondial. Cine are curiozitatea să vadă un meci de vârf din liga șeicilor ajunge la vorba veche de la noi: „te duci în B, joci ca-n B”.
Cu alte cuvinte, echipele finanțate de generosul fond de investiții nu joacă nici pe departe la nivelul lui Neymar sau Ronaldo. Mai degrabă, vedetele coboară la nivelul echipelor – cel puțin deocamdată.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
