Bătaia nu este ruptă din Rai!

Un primar de la Sângeorz Bai își „educă” copilul. Da, bătaia aplicată copilului și orice formă de pedepsire  a acestuia este văzută, în cea mai mare parte a României, ca fiind un „drept” al părintelui. Mai mult chiar, sunt adeseori considerate instrumente de „educare” la care părintele trebuie să apeleze dacă-și dorește ca viitorul adult să devină „om bun pentru societate”.

Zilele astea văd foarte mulți prieteni virtuali indignați că „un primar (se menționează partidul din care acesta face parte) își traumatizează copilul. Absolut de acord că ceea ce face acel părinte este incalificabil și ca acel copil este abuzat într-o forma extrem de agresivă emoțional și sper ca acesta să fie pedepsit în condițiile legii. Însă, văzând acele imagini, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva și tu, cel care critici, faci fix ceea ce condamni cu al tău copil?

În 2013, Organizația Salvați Copiii și Ministerul Muncii publicau un studiu (Abuzul și neglijarea copiilor – studiu la nivel național),  în care analizau, în detaliu, abuzurile la care sunt supuși copii în România

Mai jos, câteva din concluziile studiului mai sus menționat:

• 48% dintre părinţi afirmă că, în familia lor, copilul este pedepsit doar în situaţii excepţionale atunci când greşeşte, 12% că este pedepsit de fiecare dată, iar 40% că nu este sancţionat niciodată. Principalele pedepse menţionate de părinţi pot fi grupate, după frecvenţa de apariţie, astfel: interzicerea unor activităţi (acces la calculator, televizor, telefon mobil), restricţionarea ieşitului la joacă, închiderea copilului în camera sa, restricţionarea banilor de buzunar, bătaie (cu palma/cureaua).
• Analizând răspunsurile din perspectiva variabilelor socio-demografice, rezultă că persoanele care afirmă că pedepsesc copilul de fiecare dată când acesta greşeşte (indiferent de natura pedepsei) sunt, într-o măsură mai mare: femeile, persoanele cu studii medii şi superioare, cu venituri medii, din familii monoparentale. Nu există o diferenţiere din perspectiva mediului de provenienţă.
• 19% dintre părinţi afirmă că „au folosit ameninţări pentru a convinge” copilul să îi asculte, comparativ cu 34% dintre copii declară acelaşi lucru. Dacă în cazul altor comportamente de pedepsire a copilului (mai ales în cazul abuzului fizic uşor), femeile sunt principalii actori ai acţiunii, în cazul abuzului verbal, comportamentul este asociat bărbaţilor.
• Incidenţa utilizării bătăii, ca mijloc de corecție, la nivelul populaţiei de părinţi din România (la care se adaugă alte persoane care au în îngrijire copii) este de aproximativ 18%. Totusi, există o diferență de 20% de procente între cei care afirmă că folosesc bătaia ca mijloc de corecţie (18%) şi cei care răspund că au „urecheat, lovit uşor cu palma” copilul / copiii (38%). Conform opiniilor exprimate de copii, 62% dintre aceştia afirmă că sunt loviţi de părinţi (atunci când greșesc) cu palma, 18% cu „băţul” şi 13% cu „cureaua”;
• Sub 1 % din părinți afirmă că „i-au rămas copilului urme în urma bătăii”, comparativ cu aproximativ 5% dintre copii.
• 2% dintre copii afirmă că au fost trimiși să cerșească, 5% că muncesc în loc să meargă la școală, iar 8% că stau acasă să aibă grijă de fraţii mai mici, în loc să meargă la şcoală.
• Dintre respondenţii care afirmă că ştiu de cazuri de abuzuri împotriva copilului în grupul lor de proximitate, doar aproximativ 8 % spun că au sesizat situaţia cuiva (poliție, Directia de protecția a copilului, unui ONG). Restul, au întors capul!

Scurte concluzii:

• 38% dintre părinţi recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie; spre comparație, 63% dintre copii afirmă că sunt bătuţi acasă de către părinţii lor;
• Corecţiile precum „lovitul cu palma” /„urecheala” nu sunt percepute de majoritatea părinţilor, şi într-o anumită măsură, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic; Abuzul emoțional, nu este perceput mai deloc ca fiind o forma de abuz.
• 20% dintre părinţi apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copilului.

Că ne place sau nu ne place, parte din România încă consideră că „bătaia este rupta din rai”. Acest mod retrograd de a gândi și acționa traumatizează emoțional și fizic viitorul adult. Și îl face, la rândul său, să perpetueze acest mod de a gândi și face!

Violența domestică și cea față de copil, la modul general, este super-tolerată. Zi de zi auzim și vedem astfel de realități în jurul nostru! Vrem să nu se mai întâmple? Considerați aceste acțiuni ca fiind încălcări ale drepturilor copilului? Faceți, Doamne-iartă-mă, ceva! Și, vă rog, începeți să faceți curat începând cu propria casă! Altfel, ne transformă doar în niște farisei!