Mișcarea Bauhaus, cunoscută pentru revoluționarea arhitecturii și designului în secolul XX, este astăzi în centrul unei controverse ideologice în Germania, la un secol după înființarea sa. Deși a fost admirată pe plan internațional pentru abordările sale inovative și pentru redefinirea esteticii moderne, Bauhaus este acum atacată de extrema dreaptă germană, care contestă profund moștenirea acestui stil, considerându-l o manifestare a globalismului și a unei estetici impuse din afacerea politică internațională, lipsită de rădăcini naționale.
Aceste critici nu sunt deloc noi. Regimul nazist a interzis în 1933 mișcarea Bauhaus, considerând-o drept „artă degenerată” și o amenințare pentru valorile naționaliste ale statului. La un secol distanță, Partidul Alternativa pentru Germania (AfD), o formațiune politică de extremă dreaptă, reia aceleași argumente, acuzând mișcarea că a promovat un stil arhitectural standardizat, impersonal și lipsit de referințe la tradițiile naționale. Aceste atacuri fac parte dintr-o tendință mai largă, ce reflectă o respingere generalizată a modernismului și multiculturalismului, în favoarea unui conservatorism cultural ce revendică o întoarcere la forme de artă și arhitectură mai tradiționale, conform Radio France.
AfD susține că Bauhaus a impus un stil „uniform”, ce a subminat unicitatea culturală germană, înlocuind tradiția națională cu o estetică globalistă, tipic modernistă, care neglija legăturile istorice și culturale fundamentale ale Germaniei. Potrivit unor membri ai acestui partid, arhitectura Bauhaus este văzută ca fiind „rece” și „lipsită de suflet”, punând funcționalitatea pe primul loc și subminând expresivitatea artistică autentică.
În ciuda acestor critici, susținătorii mișcării Bauhaus subliniază impactul său semnificativ asupra arhitecturii și designului modern. În perioada interbelică, Germania se confrunta cu o criză severă a locuințelor, iar Bauhaus a venit cu soluții inovative, oferind locuințe accesibile și funcționale construite din materiale industriale, precum oțel, sticlă și beton. Aceste soluții nu erau doar economice, ci reflectau dorința de a crea un mediu urban mai eficient și mai adaptat nevoilor moderne ale societății. De asemenea, Bauhaus a influențat în mod semnificativ designul interior, transformând modul în care oamenii percepeau și utilizau spațiile domestice.
Citește și: Pe cine se poate baza Europa?
Un alt aspect important al acestei polemici politice este legătura între criticile actuale și propaganda nazistă din anii ’30. Istoricul de artă Anke Blümm subliniază că argumentele folosite pentru a discredita Bauhaus atunci erau similare celor invocate astăzi de extremiștii de dreapta, care acuzau mișcarea de a fi prea „internaționalistă” și „cosmopolită”. În acest context, atacurile asupra Bauhaus se alătură unui discurs mai amplu ce vizează respingerea modernismului și promovarea unei viziuni culturale exclusiviste.
În ciuda acestor atacuri, mișcarea Bauhaus rămâne o referință esențială în arhitectură și design, iar orașele Dessau, Weimar și Bernau, unde mișcarea a prins contur, continuă să atragă vizitatori din întreaga lume. De asemenea, influența Bauhaus este evidentă în numeroase construcții emblematice la nivel global. Chiar și astăzi, siturile Bauhaus sunt incluse în patrimoniul cultural mondial UNESCO, reafirmând importanța sa pentru întreaga umanitate, indiferent de polemicile politice ce încearcă să rescrie istoria acestei mișcări fundamentale.
Astfel, Bauhaus rămâne un simbol al modernității și al inovației, o moștenire care, chiar și în fața acestor atacuri politice, își păstrează relevanța și influența, continuând să inspire și să provoace dezbateri despre direcția în care se îndreaptă cultura și arhitectura contemporană.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
