Există un test simplu poți să îți dai sema dacă un serial este bun: te-a ținut în fața ecranului până l-ai terminat sau ai lăsat telefonul jos pe la mijloc?
Alex Abad-Santos, cronicar de film, practică așa numitul TV ambiental: adică televizorul sau computerul merge în timp ce face alte activități, de genul curat în casă sau se uită pe telefon, prin mesaje.
„Cu cât sunt mai puțin interesat de o emisiune, cu atât trimit mai multe mesaje, rufele sunt mai bine împăturite și măsuța mea de cafea mai curată. Pentru a mă face să uit de telefon, de hainele și măsuța murdară, un spectacol trebuie să fie foarte bun”, scrie cronicarul pentru publicația americană Vox.
Și chiar acum show-ul care face asta este „Beef”, de la Netflix și A24, un serial care provoacă anxietate.
„Singurele mele mesaje către prieteni au fost în scurtele secunde dintre fiecare episod:
«Tu ai început Beef?»
«Ali Wong face lucruri fantastice. Este vorba despre divorțul ei? Cred că este vorba despre divorțul ei.»”, scrie Santos.
Serialul aduce o nouă perspectivă despre viață
„Beef” schimbă în totalitate ideea unei întâlniri fatidice. De obicei, atunci când oamenii vorbesc despre întâlniri întâmplătoare cu alți oameni, ne gândim la un eveniment pozitiv.
Ca și cum ar fi o șansă la 8 miliarde de a-ți întâlni sufletul pereche sau este un fel de coincidență norocoasă că un străin îți poate schimba viața în bine.
Oamenii vin în viața ta dintr-un motiv, ni se spune (deseori de către oameni care aparent au venit în viața noastră pentru a ne induce această viziune îndulcită asupra lumii), arată cronicarul Vox.
„Beef” propune scenariul înspăimântător în care un moment care se întâmplă o dată în viață ar putea duce la găsirea dușmanului tău de moarte și posibilitatea terifiantă ca cineva pe care nu l-am întâlnit până acum să ne schimbe viața în rău.
În Beef, răzbunarea nu este doar personală
Ca toate tragediile bune, Beef începe într-un magazin cu produse pentru casă numit Forster’s. Danny Cho (Steven Yeun), care visează să câștige destui bani pentru a-și aduce părinții harnici înapoi din Coreea și a-i lăsa să se pensioneze, se confruntă cu realitatea sumbră de a încerca să returneze mai multe grătare, deși nu mai are chitanțele. Oricine a încercat vreodată știe că returnarea unui articol fără chitanță este o sarcină imposibilă.
Dar Danny este deja cu nervii întinși la maxim, în principal pentru că este extrem de sărac – ceea ce explică și de ce returnează grătarele.
Lucrează în construcții, dar proiectele sunt puține. Părinții lui s-au întors acasă, în Coreea, iar el și-a asumat responsabilitatea de a se întreține nu numai pe el însuși, ci și pe fratele său mai mic, Paul, conform Vox.
În același magazin, dar cu un stil de viață diferit, se află Amy Lau (Ali Wong), fondatoarea Kōyōhaus, un magazin de lux. Amy se află în mijlocul unei tranzacții de achiziție cu Jordan Forster (Maria Bello), șeful Forster’s.
A vinde Kōyōhaus ar însemna milioane de dolari pentru Amy și familia ei și o viață în care se poate relaxa.
Soțul ei, George (Joseph Lee) și fiica lor, June (Remy Holt) trăiesc deja o viață extrem de confortabilă, plină de artă ceramică, câini drăguți și meditație, datorită ambiției și sacrificiului lui Amy. Amy însăși a fost prea ocupată cu asigurarea traiului familiei ei pentru a se bucura de viața pe care și-a construit-o.
Iar Jordan pare omul care o să o elibereze de această povară, profitând de înțelegerea dintre ei pentru a o determina pe Amy să facă orice îi cere, deși există deja o mulțime de oameni în viața lui Amy – soțul ei, fiica ei, angajații ei – care îi cer prea multe, relatează Vox.
Amy și Danny au doar două lucruri în comun: sunt la limita răbdării lor și se află în parcarea magazinului Forster.
El încearcă să iasă din parcare. Ea se grăbește acasă. Ea claxonează. El claxonează înapoi. Ea face o pauză și ridică degetul mijlociu. Urmează un episod zguduitor de furie rutieră în sudul Californiei – trecerea semaforului pe culoarea roșu, viraje pe trotuare, aruncatul cu tot felul de lucruri și blestemarea existenței celuilalt.
În loc să treacă peste incident, Amy și Danny memorează fiecare plăcuța de înmatriculare a celuilalt și începe un război de teroare din ce în ce mai intens.
Danny îi vizitează casa sub pretextul că este un antreprenor cu intenții bune. El cere să folosească baia și face pipi peste comoda ei proaspăt renovată, scrie Vox.
Amy se răzbună vopsindu-i cu spray camioneta, scriind pe ea cu insulte de genul „Sunt sărac”. Danny aproape incendiază SUV-ul de lux al lui Amy, cu fiica ei înăuntru, iar asta este doar în al treilea episod.
Decizia lui Danny de a nu da, totuși, foc SUV-ului lui Amy cu un copil mic înăuntru este unul dintre puținele și scurte momente mai blânde pe care showul le prezintă.
Serialul provoacă anxietate
Ceea ce face ca Beef să provoace anxietate și motivul pentru care este atât de captivant este că explorează pe deplin ce înseamnă să rănești pe cineva. Sigur, Amy și Danny ar putea recurge la violență și s-ar putea răni fizic, dar asta este aproape prea simplu. Ei vor mai mult.
Pe măsură ce învață mai multe unul despre celălalt, amândoi își dau seama că pot face cel mai mult rău țintind spre oamenii pe care cealaltă persoană îi iubește cel mai mult. Și pe măsură ce spectacolul se desfășoară, există o teamă din ce în ce mai puternică, din inima în stomac, că Danny va merge după June sau George sau că Amy ar putea riposta rănindu-l pe Paul sau pe părinții lui Danny – oameni nevinovați care nu au nicio vină în această ceartă, potrivit Vox.
Cu cât Amy și Danny își intensifică mai mult cearta, cu atât membrii familiei lor devin mai vulnerabili. Amy și Danny se îndepărtează din neatenție de cei dragi, într-un efort de a păstra secretul războiului lor.
Sfârșitul primului sezon este perfect, nu mai are nevoie de un alt sezon
Beef are succes, în principal, datorită performanțelor actoricești ale lui Yeun și Wong. Seria nu ar funcționa dacă Amy și Danny ar fi doar sociopați condamnați. Sociopații nu simt durerea pierderii, iar dacă vreunul dintre aceste personaje s-ar apropia de această tipologie umană, Beef nu ar avea nicio tensiune.
Amy și Danny trebuie să aibă vise și dorințe în care publicul să creadă și să dorească să le vadă împlinite.
Lucrul fascinant din Beef este că lupta de clasă este spusă printr-o lentilă distinctă asiatico-americană.
Scenariștii lui Beef înțeleg că experiența asiatico-americană nu este un monolit. Acestea sunt influențate de bunăstare, etnie, imigrație și asimilare, printre altele. Scenariștilor lui Beef nu le este frică să exploreze puterea și dinamica privilegiilor lui Amy, un copil al imigranților chinezi și vietnamezi, căsătorită cu George, un japonez venit dintr-o familie cu bani și a cărui mamă vorbește o engleză perfectă, conform Vox.
George și Amy nu văd niciodată lumea lumea în același mod, nu au aceleași ambiții, își văd de viețile lor și nu se văd în același mod. Ea nu se simte niciodată suficient de bună, iar el nu poate să înțeleagă asta. O perspectivă nouă o aduce Danny, care provine dintr-o familie coreeană din clasa muncitoare și care este complet supărat că acești doi oameni nu pot vedea cât de binecuvântați sunt.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
