Biserica Ortodoxă Română a anunțat printr-un comunicat de presă, la data de 12 iulie, canonizarea a 16 clerici. Anunțul a stârnit reacția Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, întrucât trei dintre acești clerici au exprimat, potrivit Institutului, opinii antisemite sau au promovat curentul legionar, în anii 30 și 40.
Este vorba despre preoții Ilarion Felea, Ilie Lăcătușu și Dumitru Stăniloae. Biserica Ortodoxă Română a reacționat la rândul ei față de poziția Institutului Elie Wiesel, invocând libertatea religioasă și dreptul de a analiza și a se pronunța, potrivit propriilor criterii religioase, în ceea ce privește canonizarea. BOR a amintit totodată că, în pasul spre canonizare, Biserica ia în considerare schimbarea vieții păcătosului și, mai ales, modul în care și-au încheiat viața.
Ionuț Mavrichi a discutat cu PressHub în cadrul unui interviu pe marginea polemicilor dintre Biserica Ortodoxă Română și Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” privind canonizarea a trei clerici considerați legionari.
Ionuț Mavrichi este doctor în Sociologia Religiei în cadrul Universității din București, având un masterat în Studii Religioase la Universitatea din Leeds, Marea Britanie. Timp de aproape 10 ani a fost lector asociat la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea din București. Ionuț Mavrichi are totodată o bogată activitate publicistică, atât în țară, cât și peste hotare, principalele sale teme de cercetare fiind Psihosociologia Religiei și Relația Biserică-Stat.
Cele mai importante declarații:
Trebuie condamnată explicit orice ideologie de extremă-dreaptă, mai ales că ne aflăm în situația, nu numai la noi în țară, ci și în Europa, a revirimentului unor mișcări de extremă-dreaptă.
Biserica ar trebui să recunoască preocupările Institutului Elie Wiesel de a nu repeta greșelile legionarismului ca fiind absolut legitime.
Consider că este nedreaptă punerea în cârca lor ( a celor trei clerici canonizați, n.r) a ororilor mișcării legionare. Cred că o bună parte dintre legionari nu au fost de acord cu faptele comise doar de un segment al mișcării.
Nu tot ce spune un sfânt este adevărat. Mai mult decât atât, dacă un sfânt în timpul vieții a avut și greșeli, cu atât mai mult ar fi putut scrie lucruri greșite.
BOR a reacționat, țâfnos și arogant în opinia mea, ținând să sublinieze autonomia cultelor, deci faptul că BOR are libertatea de a face canonizările potrivit propriilor criterii religioase. Institutul Wiesel nu a negat nicidecum acest drept, însă libertatea religioasă trebuie să se manifeste în limitele legii.
Noul purtător de cuvânt al Patriarhiei are o poziție destul de neatent formulată în această privință ( în privința canonizărilor, n.r). Mă refer la afirmațiile făcute pe propria sa pagină de Facebook, afirmații ciclice care nu oferă clarificări, ci formulează ex cathedra afirmații, terminând concluziile cu Punct! O stângăcie nepermisă, în opinia mea.
PRESShub: De ce credeți că ezită BOR să ia o poziție clară în ceea ce privește trecutul legionar, în special acuzațiile de antisemitism, aduse unor clerici?
Ionuț Mavrichi: Nu știu dacă e o politică sau o poziție dorită. Sunt sigur că o condamnare a antisemitismului ca atare este firească și este un lucru în totală consonanță cu etica creștină. De aceea, ar fi fost, poate, mult mai înțelept și mult mai corect din punct de vedere al comunicării, dacă încă de la început, comunicatul BOR se așeza alături de misiunea Institutului Elie Wiesel de a condamna antisemitismul și de a condamna, de altfel, orice ideologie care în istorie a dus la crime și abominații. Abia ulterior s-ar fi putut ridica problema celor trei canonizați.
Sublinierea din partea finală a celui de-al doilea comunicat BOR, potrivit căreia Biserica nu face politică partinică și că nu susține vreo ideologie, este o afirmație generică. Cred că trebuie condamnat explicit legionarismul. Trebuie condamnată explicit orice ideologie de extremă-dreaptă, mai ales că ne aflăm în situația, nu numai la noi în țară, ci și în Europa, a revirimentului unor mișcări de extremă-dreaptă. Există totodată riscul ca anumite facțiuni ideologice și politice de la noi din țară să poată interpreta aceste canonizări ca niște validări ale unor mișcări istorice extremiste pentru ca de aici să-și poată culege legitimitatea. Existența acestui risc este un motiv în plus pentru a condamna explicit legionarismul.
Cred că Biserica Ortodoxă Română trebuie să recunoască implicarea clericilor în mișcarea legionară și să o condamne
Ar fi trebuit condamnată încă de atunci și ar trebui să fie condamnată explicit și astăzi. Biserica ar trebui să recunoască preocupările Institutului Elie Wiesel de a nu repeta greșelile legionarismului ca fiind absolut legitime și ar trebui să explice și să asigure lumea că modelul vieților propuse prin ridicarea la rangul de sfinți al clericilor nu are absolut nicio legătură cu apartenența lor ideologică din tinerețe, ci, dimpotrivă cu schimbarea vieții lor spre pocăință, inclusiv pocăința de a fi făcut parte sau de a fi girat prin scris legionarismul și antisemitismul..
PRESShub: Credeți că faptul că cei trei clerici Ilarion Felea, Ilie Lăcătușu și Dumitru Stăniloaie au exprimat într-o anumită etapă a vieții lor opinii antisemite sau au promovat curentul legionar, ar trebui să ducă implicit la o negare a statului lor de sfinți?
Ionuț Mavrichi: În niciun caz! Nu consider acest lucru! Există între sfinții Biserici și persoane care în timpul vieților au făcut greșeli grave, s-au făcut vinovați de crime, dar creștinismul este o religie care afirmă în primul rând, iertarea, posibilitatea schimbării vieții, pocăința. Viziunea foarte romanțată din trecut, în care sfântul e ceva care e mai aproape de un supraom decât de un om firesc, ține de o perioadă a literaturii hagiografice când nu s-a pus nicidecum accentul pe acuitatea istorică a descrierilor, ci mai mult pe latura trezirii emoției, a stârnirii imaginației prin descrieri hiperbolice cu intenționalitatea de a genera ulterior schimbarea comportamentului auditoriului. Or, astăzi operăm într-un regim diferit.
Astăzi avem acces la ceea ce au spus acești sfinți, la ceea ce au scris, avem filmări, fotografii cu bună parte dintre ei și, de aceea, evident, avem acces și la partea mai umbrită a vieții lor.
În același timp, putem cu mai multă precizie și mult mai puțină romanțare să subliniem care este motivul concret al schimbării vieții lor, care a fost parcursul acestei schimbări, văzând modul în care a rodit Harul Lui Dumnezeu în ea. Adică, există în opinia mea, un mare avantaj al vremurilor pe care le trăim, anume acela că lucrurile pot fi explicate și clare.
Țin să precizez că nu aș vrea ca discuția noastră să fie interpretată sau să se poată constitui într-un soi de critică cu privire la canonizare. Totuși, câtă vreme Biserica propune această canonizare, trebuie să fie aptă să dea și argumentele pentru ea. Explicațiile necesare sunt cerute într-un context foarte sensibil pentru noi, pentru că nu sunt atât de departe, în pași istorici, nici antisemitismul legionar, nici crimele Holocaustului. Acestea țin de istoria recentă. Biserica nu poate deveni vreodată o instituție care banalizează răul. Tocmai de aceea, cred că Biserica trebuie să recunoască greșelile, dacă au fost, unde au fost, câte au fost, pentru ca acestea să nu se mai repete.
Discuția nu este despre canonizare sau despre statutul sfinților. Dacă Biserica Ortodoxă Română a hotărât acest lucru sunt absolut convins ca are suficiente rațiuni să o facă și că este aptă să le ofere și să le comunice adecvat.
Discuția este despre riscul ca aceste canonizări să fie folosite, să fie instrumentate de anumite facțiuni ideologice care activează acum la noi în țară și care încearcă să obțină legitimitate printr-o clamată descendență spiritual-ideologică din legionari.
PRESShub: Există dovezi de schimbare a vieții spre pocăință în cazul celor trei clerici acuzați de derapaje legionare? Poate BOR să ofere aceste dovezi?
Ionuț Mavrichi: Da, absolut! Au început deja să apară recent dovezi în acest sens, ca urmare a controversei iscate de canonizare, ducând la cercetarea în amănunt a trecutului. Au apărut mărturii din timpul proceselor de judecată în cazul celor vizați, când aceștia au afirmat clar că nu au susținut rebeliunea legionară și violența și că au ieșit din mișcare. Foarte probabil că, până în momentul în care mișcarea legionară a început să facă fapte reprobabile, această mișcare ar fi fost tentantă pentru orice tânăr cu idealuri naționaliste. În plus, există oameni care pot da mărturie despre îmbunătățirea vieții Părintelui Stăniloae, a Părintelui Lăcătușu, despre partea spirituală a vieții lor. De aceea consider că este nedreaptă punerea în cârca lor a ororilor mișcării legionare. Cred că o bună parte dintre legionari nu au fost de acord cu faptele comise doar de un segment al mișcării.
PRESShub: Totuși, nu credeți că nu e neapărat vorba de punerea în cârca clericilor a crimelor mișcării legionare, cât mai ales de atitudinile antisemite pe care acești clerici le-au exprimat?
Ionuț Mavrichi: Da, așa este! Am citit cu destul de mult dezgust modul în care sunt scuzate atitudinile antisemite. A expedia o problemă atât de gravă precum o afirmație sau un îndemn antisemit cu explicația că acela era contextul vremurilor denotă lipsă de respect față de drama pe care au trăit-o sutele de mii victime ale antisemitismului din România.
PRESShub: Dumneavoastră afirmați că există dovezi că acești clerici s-au dezis de crimele legionare. Există dovezi că s-ar fi dezis si de atitudinile antisemite?
Ionuț Mavrichi: Nu aș putea să vă răspund la această întrebare! Mărturisesc că nu am citit toată documentația legată de aceste cazuri, dar mă bucur foarte mult că ele au suscitat, pe de-o parte, interes, pe de altă parte îndemn la cercetare și la consultare.
PRESShub: În comunicatul dat de Institutul Elie Wiesel se afirmă, spre exemplu, despre Ilie Lăcătușu că acesta a alcătuit liste cu adversari ai Mișcării Legionari ce urmau să fie împușcați după ce această grupare ar fi preluat în totalitate puterea. Cum comentați acest aspect?
Este o afirmație foarte cruntă! Ar trebui foarte urgent să apară o explicație din partea Bisericii care să lămurească acest lucru.
PRESShub: În ce măsură credeți că ridicarea la rang de sfinți a celor care la un moment dat au împărtășit valori legionare poate duce la o proliferare a antisemitismului în rândul maselor, în contextul în care nu există o blamare clară din partea Bisericii a legionarismului?
Ionuț Mavrichi: Având în vedere că se menționează texte și se păstrează texte scrise de aceștia în care există afirmații antisemite explicite, există riscul ca oamenii simpli să creadă că, fiind semnate sau fiind scrise de un sfânt, sunt sfinte și textele în sine. Însă acesta este un lucru care nu se poate susține. Există inclusiv mari sfinți ai Bisericii care au susținut poziții teologice pe care Biserica nu le-a recepționat ca fiind corecte. Nu tot ce spune un sfânt este adevărat. Mai mult decât atât, dacă un sfânt în timpul vieții a avut și greșeli, cu atât mai mult ar fi putut scrie lucruri greșite.
Dar, tocmai pentru că se ridică la rang de model anumite persoane, se impune obligația de a face și de a explica lucrurile astfel încât să nu existe aceste neînțelegeri.
Pe de altă parte, eu sunt convins că nimeni de la Institutul Elie Wiesel, nimeni dintre cei care au o poziție rezervată față de aceste canonizări, nu are o problemă cu persoanele ca atare, cu jertfa lor, cu suferința lor din timpul regimului comunist sau cu scrierile absolut importante ale Părintelui Stăniloae, spre exemplu, care, prin contribuția sa ca teolog, a schimbat efectiv la față, nu doar teologia românească, dar a contribuit la revirimentul neopatristic la nivelul ortodoxiei globale. Și este atât de trist că este umbrită această canonizare a lui de o neatenție în comunicare! Ar fi trebuit să se intervină exact asupra textului celor de la Elie Wiesel, să se răspundă în mod precis la îngrijorările lor.
PRESShub: Se poate vorbi de o eroare de comunicare oficială din partea celor de la BOR? A fost comunicarea în privința canonizărilor gestionată în mod deficitar?
Ionuț Mavrichi: Nu aș putea să mă exprim dacă a fost sau nu intenționată această scăpare, dar cert este că trebuie aduse niște precizări pentru a risipi norii umbrei, îndoielii, acuzațiilor. Este atât de păcat să nu se facă asta! E un moment atât de important pentru istoria creștinismului românesc, pentru istoria Patriarhiei! La anul se împlinesc 100 de ani de instituție a Patriarhiei în România. Biserica Ortodoxă Română are pleiada aceasta de sfinți, marcată inclusiv prin canonizări. O parte dintre acești sfinți sunt oameni care se beneficiază de o evlavie populară extraordinară.
Mă gândesc la Părintele Cleopa, la Părintele Paisie Olaru, la Părintele Sofian. Acești preoți sunt modele și de aceea e important să nu existe nimic care să umbrească aceste evenimente.
PRESShub: Să ne așteptăm la mai multe clarificări în viitorul imediat apropiat din partea BOR în această privință ?
Ionuț Mavrichi: Pași importanți spre aceste clarificări au început să se facă. Deja se publică chiar zilele acestea articole. Am văzut un material apărut astăzi în Basilica, referitor la viețile acestor trei sfinți. Pe de altă parte, trebuie semnalat faptul că noul purtător de cuvânt al Patriarhiei are o poziție destul de neatent formulată în această privință. Mă refer la afirmațiile făcute pe propria sa pagină de Facebook, afirmații ciclice care nu oferă clarificări, ci formulează ex cathedra afirmații, terminând concluziile cu Punct! O stângăcie nepermisă, în opinia mea.
PRESShub: O acuzație apărută pe rețelele sociale la adresa Institutului Elie Wiesel ca urmare a comunicatului public făcut de Institut în privința canonizărilor a fost aceea că Institutul și-ar fi depășit atribuțiile, intervenind în probleme strict bisericești. Cum ați comenta această afirmație?
Ionuț Mavrichi: Eu nu consider că Institutul Elie Wiesel a intervenit în probleme strict bisericești. Institutul doar a atras atenția asupra faptului că trei persoane de pe lista canonizărilor au avut legături cu organizații legionare sau au manifestat atitudini antisemite. Exact aceasta este misiunea acestui institut, anume aceea de a se autosesiza în probleme ce țin de prevenirea și combaterea antisemitismului. Deci, practic, Insitutul Elie Wiesel s-a autosesizat în privința asta atrăgând atenția asupra unui aspect.
Biserica Ortodoxă Română a reacționat, țâfnos și arogant în opinia mea, ținând să sublinieze autonomia cultelor, deci faptul că BOR are libertatea de a face canonizările potrivit propriilor criterii religioase.
Institutul Wiesel nu a negat nicidecum acest drept, însă libertatea religioasă trebuie să se manifeste în limitele legii. Legea nr 489/2006 invocată de BOR spune tocmai acest lucru spune, că un cult religios funcționează conform propriilor statute și regulamente, dar, atenție, în acord cu legile țării. O lege în vigoare în acest sens este cea din 2018 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului.
PRESShub: Cum apreciați reacția intelectualilor publici la aceste canonizări? Credeți că ar fi trebui ca aceste reacții să fie mult mai prezente în spațiul public?
Ionuț Mavrichi: Ar fi fost foarte frumos să fi existat o dezbatere pe această temă acum câțiva ani, înaintea gestului canonizării. Ar fi fost un lucru absolut benefic! E greu de spus dacă tăcerea intelectualilor este generată de lipsa de interes față de subiect sau de faptul că subiectul este considerat unul prea sensibil și se evită o poziționare care ar putea fi interpretată ca fiind pro sau contra Bisericii.
Totuși, mi se pare îngrijorător faptul că exprimarea unor îndoieli cu privire la canonizare poate fi percepută ca o poziționarea împotriva Bisericii.
Ca și când prin aceste canonizări, Biserica ar susține ceva ce ei nu ar dori să se susțină. Tocmai de aceea Biserica trebuie să vină cu precizările semnalate anterior. Sigur că, inclusiv în comunicatul care s-a făcut, Biserica Ortodoxă Română se dezice de ideologizări, se dezice de politică partinică, dar lucrurile mai trebuie și numite! Poziția mea personală legată de aceste canonizări e una legată de bucurie, mai ales în cazul părintelui Stăniloae, pe care îl apreciez ca un părinte al teologiei românești. De aceea consider că trebuie să fie explicate lucrurile în așa fel încât să nu mai existe niciun fel de îndoială în privința canonizărilor. Explicațiile ar trebui să vină foarte repede și să fie foarte clar făcute.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
„…statutul de sfinti…?”__––__in primul rand,”sfinti” este o alta fantasmagorie dezvoltata de popime, cu singurul scop de a impresiona, manipula si controla mintile „pacatosilor”(mai ales prin contrast abraziv inca din definitii) si -ca ultim scop- de a le jumuli banii si alte bunuri(si servicii- vezi sclavia, zisa „robie”, in actuala Romanie) si a trai ei in deplin parazitism, aparati chiar de legile generale(desigur , tot abuziv),Iar despre „marele stanoloaie”, un comentariu de la un „articol”(„Sa ardem Cartagina”) scris de fostul purtator de minciuni, al bor- :„…sa ascunda piesele realitatii si detaliile ei…”___–___Realitatea este ca ortodocsismul mioritic a ajuns marele circ al religiilor, iar o alta realitate este ca insasi autorul articolului este cam la aceiasi parere ( insa inca nu o spune definit), de unde si recenta renuntare la functia de purtator de cuvant al bor, iar -in continuare- CRED – ca ni se transmite subtil, ca candva, el insusi se va declara ateu, ceace ar fi singurul semn de real inalt IQ si experienta pozitiva(adica evolutie si nu degenerare), plus, contextul national vireaza in afara religiosului, exemplele de mai jos sunt ilustrative, insasi „mai-marele cantaretilor” a pierdut grip-ul in legatura cu imaginarul d-zeu, redistribuie sarcini usoare(ploaie), catre subalterni, pentru ca natura produce efecte nedorite, adica ceva ploi insa cu grindina si vijelii, distrugatoare(prea mare riscul pentru o asa responsabilitate)…Nu mai amintim (in detalii) despre Osea 6:9(din multe alte exemple clarificatorii), sau de Eclesiast 10:19, unde nu se spune direct ca „Banul, ochiul Dracului” ci ca banii rezolva orice, ceace nu inseamna ca o convertire a autorului la ateism, se va face pentru bani ci doar de spaima si dezgustul aflarii „adevarului” (actual), versus realitatea ca NU ” d-zeu l-a creat pe om, ci omul pe d-zeu”..///.17 Iulie 2024 – BOR lansează un ”îndemn părintesc” preoților din toată țara să rostească rugăciuni pentru aducerea ploii(…)///15 Iulie-Bisericile își ”torturează” enoriașii pe caniculă. „Nu suntem cu toții ortodocși, sau este o forma de convertire”. (Ziare.com )
HillBilly
Campania de orientalizare si manelizare a Romaniaei continua…..Evul Mediu contemporan… dan_danescu
satanele astea mai au putin si re-inventeaza Inchizitia…
Liviu-Toma
Numai cate milioane de oameni nevinovați au fost uciși de inchiziție și toți popii ar trebui să iși ceară iertare in genunchi
aurel_popa
„…dictatura ortodoxa”
„… intelectuali publici…”___–___cei mai multi sunt doar publici, adica arondati platilor din banul public: „Unii intelectuali publici apropiați de Biserică, când n-au salutat cu entuziasm noile canonizări, au tăcut, în cea mai mare parte. Dar mai este timp să vorbească
(Andrei Cornea-24/07/2024) „…mila crestineasca…”____––____o gluma cinica , care a reusit sa strabata secolele, chiar daca „milosilor” le-ar place sa zicem „mileniile”, pentru ca se stie, ortodocsismul romanesc are abia cateva sute de ani, iar crestinismul-oficial-a fost introdus in Romania , de catolici si -mai precis-de unguri…Iar si mai mult, crestinismul nu este decat oul iesit din tartitza iudaismului, dar vrea neaparat sa arate ca este mai destept decat gaina, realitatea ramanand ca singura religie monoteista este iudaismul, iar restul „mostenitorilor” sunt doar inchipuiti, insasi „mila crestineasca” este o siluire a adevarului , isoric vorbind, crestinismul a fost cel mai mare instrument terorist( al Diavolului), islamismul ultimelor sute de ani, incerca doar sa recupereze…Altfel, chiar nu stiam cine a fost „marele staniloaie”, este evident ca a fost un criminal psihopat, perfect insa pentru canonizarea mioritica…Pana la urma se ridica o alta intrebare, mai este inca loc, in biata Romanie, pentru atata amar de sarbatori religioase,sfinti, martiri, icoane si moaste?!
„fostul purtator de minciuni, al bor” care , este el insusi un mare mincinos, de multe ori prin omitere, la biografia sa nu gasesti nici cine-i sunt parintii si nici ce a facut inainte de „89, asa cum nu se poate explica cum a subzistat ani si ani doar prin scoli, insa ceva se intrevede, unul din bunici si un unchi de gr. I, au fost popi, intelegem ca si individul acesta este pe o linie de TOTAL PARAZITISM, ba mai mult, un oportunist mizerabil, s-a casatorit cu fata unui inalt functionar comunist, apropiat al lui ceausescu, desigur pentru bani, nu cred ca -neaparat- prima sotie umbla cu salteaua in spinare( dar cine poate sti, „multe si nedeslusite, sunt caile domnului!”)…Desi individul se tine ascuns in mistere(precum magarul in ceatza!), s-a gasit o tarfulitza (nu neaparat ca femeie!), care sa-l ia la lins si sa-l declare-nici-mai-mult-nici-mai-putin- „intelectual crestin autentic”, ori-este clar- este o contradictie si in termeni si in fond, oricine este crestin, hindu, etc., este un partizan care uraste si dispretuieste tot restul, un intelectual autentic este in PRIMUL RAND, o persoana care NU este xenofoba si -posibil, de aici – sa aiba si calitati de intelectual, dar un intelectual partizan teologic, NU poate fi decat un fals intelectual…
un om care a urit alt om nu poate fi sfint chiar daca a fost calugar