Ca orice eveniment cu puternic impact emoțional, cazul de la liceul „Ion Creangă” din București a generat reacții puternice pe rețelele sociale. Dar, mai ales, a îndemnat diferitele „triburi” să-și afirme vehement convingerile, fără a mai aștepta rezultatele anchetei.
De fapt, astfel de evenimente sunt prilejuri pentru a expune propriile convingeri drept adevăruri ultime. Dintre toate, însă, s-a detașat luarea de poziție a purtătorului de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Vasile Bănescu.
Acesta a pus gestul elevului care i-a pus profesoarei de japoneză lama unui cuțit în zona gâtului, provocându-i rănirea, pe seama „progresismului”.
„Progresismul care mângâie pe creștet lenea, prostia, incultura, agresivitatea, depravarea precoce, permisivitatea totală și care promovează intens dizolvarea autorității de orice tip, progresism atât de larg și adânc prizat de (i)responsabilii din fruntea «Învățământului» recent, poate conduce inclusiv la crimă. Nu și la pedeapsă.(…)
Ulterior crima va fi totdeauna scuzată de nuanțele nesfârșite ale unui context mereu favorabil agresorului.(…)
Imperativul progresist? Să fim toleranți, să fim incluzivi! Cu tot și cu toate, oricât de toxic s-ar dovedi acest lucru pentru organismul societății, pentru fiecare în parte. Nu contează”, a scris Bănescu pe rețelele sociale.
Nu știm dacă aceste cuvinte reprezintă o apreciere de ordin personal sau chiar poziția oficială a BOR, dar cum niciun înalt ierarh nu l-a contrazis până acum pe purtătorul de cuvânt, putem considera că avem în față o poziție oficială sau, cel puțin, acceptată pe scară largă în cadrul instituției. Ceea ce trebuie să ne dea de gândit.
Citește și: Le este teamă profesorilor să mai intre în clasă? Răspund 4 cadre didactice
Avem, așadar, o Biserică puternic poziționată politic, ancorată trainic în discursul extremei drepte. Avem, așadar, o Biserică intrată în arena politică, împotriva toleranței și incluziunii, pe care le consideră a avea potențial criminal. Avem, așadar, o Biserică uitând că tocmai intoleranța și excluziunea au stat la baza crimelor abominabile ale secolului XX.
Adevărul este că nici domnul Bănescu și nici preacinstitele fețe bisericești – ca și întreaga societate – nu cunosc nimic despre cazul de la liceu, despre adevăratele resorturi ale faptei și despre profilul autorului. Până ce ancheta nu va fi finalizată rămânem pe terenul presupunerilor. Nu li pentru domnul Bănescu – domnia sa a găsit de cuviință să ne expune, în realitate, convingerile proprii, atțt de apropiate de abordarea extremei drepte.
În perioada interbelică, Biserica a încurajat, preluat și amplificat discursul extremei drepte. Rezultatul: un șir de crime abominabile, deportări și pogromuri.
Iar dacă Biserica a uitat această lecție amară a istoriei, se pare că este oarbă și surdă inclusiv la pildele prezentului. Islamismul ne arată în zilele noastre ce înseamnă ideologizarea religiei, ce înseamnă cauționarea de către slujitorii celor sfinte a ideologiei morții promovate de grupările teroriste.
Nu, ortodoxia nu trebuie să se transforme în ortodoxism. Biserica nu are de ce să dea certificate de puritate ideologică. Nu scrie nicăieri că un bun ortodox trebuie să fie neapărat un conservator sau, mai rău, să fie un fan al lui George Simion. Și, mai ales, Biserica nu trebuie să contribuie la radicalizarea unei părți a societății împotriva a tot ce înseamnă libertate, democrație, Europa, Occident.
Din această perspectivă, postarea domnului Bănescu reprezintă un derapaj extrem de grav.
Unii apropiați ai zonelor cu aer rarefiat din BOR afirmă că postarea domnului Bănescu nu ar fi decât o simplă aventură personală, un act de teribilism specific personalității domniei sale. Și că, în realitate, domnia sa nu ar fi deloc un simpatizant al AUR, dimpotrivă.
Astfel, postarea ar putea fi văzută drept o încercare de a prelua o parte din discursul extremei drepte pentru a reduce presiunea de la vârful BOR unde, într-adevăr, falanga de extremă dreapta este foarte solidă.
Cu alte cuvinte, am asista la un fenomen asemănător cu cel de pe scena politică, în care zona mainstream preia o parte din discursul extremei drepte, în ideea că astfel ar putea opri migrația electoratului în această direcție. Un mod de acțiune care nu și-a dovedit nicăieri viabilitatea – alegătorii tentați de extremism vor opta întotdeauna pentru original, nu pentru copie.
Este o joacă cu focul – și în orice caz, nu scuză derapajul domnului Bănescu.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!