Bisericile fortificate din Transilvania. Un weekend printre secrete medievale

O plimbare pe la bisericile fortificate din Transilvania poate fi o escapadă ideală pentru un weekend. Cei care îșii doresc o incursiune în trecutul medieval al României se pot bucura de locuri deosebite, o istorie și o arhitectură aparte.

Era o perioadă numai bună pentru o mini excursie într-un sfârșit de mai însorit, când am vrut să le ofer părinților mei un cadou diferit de 1 iunie. O scurtă plimbare prin țară – nu foarte departe de București – care să fie specială și într-un loc unde nu am mai fost.

Citisem de bisericile fortificate din Transilvania, mai specific din zona Sibiului, și m-am gândit că ar fi numai bună ocazia. Fondate de saxoni, bisericile au ca element distinctiv zidurile care le înconjoară pentru a le proteja de invadatori.

În interiorul lor, existau comunități întregi care locuiau, aveau recolte, animale, chiar și școli – o mini-comunitate în sine. Aceste așezări încă locuite sunt o imagine dinr-un trecut medieval al României care are multe de spus despre viață, sistemul de credințe și cultura românească.

Citește și: Patru orășele italiene, mai puțin cunoscute, de vizitat în această primăvară

Produse tradiționale și gastro bar

Așa că am plecat la drum într-o vineri, cu gândul de a fi înapoi duminică. Am ales cazarea în Sibiu și de acolo am plecat a doua zi în direcția inversă acelor de ceasornic, spre Brașov, trecând pe la Viscri (sau biserica albă) – cea care ne-a plăcut cel mai mult.

Este probabil cea mai cunoscută dintre bisericile fortificate saxone, în județul Brașov, inclusă în patrimoniul UNESCO. Frumusețea acestui loc a atras atenția inclusiv Prințului Charles, care a contribuit la renovarea sa și a unor case din sat.

Este un loc izolat, în inima unor păduri, destul de greu de ajuns pe acel drum. Dar liniștea de acolo este desăvârșită!

Cei care au rămas în sat și-au direcționat atenția către activități care să atragă turiștii: printre cele mai vechi ideletniciri care încă au rămas se numără croșetatul. Produsele rezultate sunt vândute în magazine locale.

Care, de fapt, sunt camerele din față ale caselor sătenilor. Pe de altă parte, mulți și-au convertit casele fie în case de vacanță, fie în magazine cu produse culinare tradiționale, preparate la fața locului sau în restaurante de tip gastro bar.

Acestea din urma sunt un concept relativ nou: te duci practic în casa cuiva și nu ai un meniu la dispoziție, ci felul unu și doi, desert + băuturi fixe, deja gătite de gazdă pentru un număr mai mare de persoane.

Ca și cum te-ai duce la cineva în vizită… dar pe bani.

Un iz de nostalgie în Saschiz

A fost o masă bună, care a mers numai bine după ce ne-am plimbat prin toată cetatea, urcându-ne pe la etaje și analizând ce era în fiecare cameră deschisă publicului. Tot saltul pare magic și mă gândeam că mi-aș dori să mă reîntorc și să petrec 1-2 nopți în zonă.

Continuându-ne drumul pe E60, ajungem destul de repede la următoarea destinație, Saschiz. Nu am poposit mult aici, dar am vrut să facem o mică pauză în drum și să ne bucurăm de peisajele pitorești ale unui sat care duce înapoi în timp, uimind cu o arhitectură perfect păstrată și o ospitalitate specifică locului.

Case colorate, arhitectură tradițională, străzi cu piatră cubică și un iz de nostalgie – toate într-un aer tăcut, poleit de mister.

Punctul central din Saschiz este în mod evident biserica fortificată. Turnurile ei semețe veghează asupra satului, amintind de trecutul medieval. Pășind înăuntru, ne-au surprins frescele complicate și aerul de liniște care domină biserică.

Bisericile fortificate din Transilvania: Biertan are o arhitectura gotică

Trecând prin Sighișoara, am decis să nu mai poposim acolo și să mergem la următoarea destinație, Biertan. O alta biserică din patrimoniul UNESCO, o fortăreață din secolul al XIII-lea care stă semeață pe o colină, este una din cele mai impresionante biserici din Transilvania.

Este înconjurată de străduțe adormite pe care nu circulă aproape nimeni și este o liniște desăvârșită.

La intrare ne dăm seama că biserica are două rânduri de pereți de apărare, conectați de porți și turnuri – totul într-o formă ovală, ceea ce probabil făcea biserica aproape imposibil de cucerit.

Are o arhitectura gotică, cu uși din lemn mari și grele și un altar absolut minunat – cel mai mare din lemn din zona Transilvaniei.

Este un alt exemplu de oraș în miniatură, închis în sine – perfect capabil să susțină o mică comunitate de locuitori precum și toate activitățile lor cotidiene.

La plecare, facem o poza cu Turnul cu Ceas, o imagine solemnă, care dă impresia că nu îi pasă de trecerea timpului. Mai facem un popas la cele 2-3 tarabe cu suveniruri din zonă, curioși de fel de producțiile locale de sirop de fructe și șerbet.

Înapoi spre cazarea din Sibiu pe DN14, am mai avut timp de încă două opriri scurte, cam de maxim o oră fiecare: Valea Viilor (de la Copșa Mică, în direcția Sibiu – se face un drum scurt la stânga) și Axente Sever, de pe DN. Aceasta din urmă este una din puținele biserici care au turnul cu clopotniță deasupra corului.

Am urcat un turn pentru a vedea o imagine de ansamblu a întregului sat, în ciuda efortului de a trece peste atâtea scări șubrede de lemn și a porumbeilor care nu erau deloc mulțumiți că le-am intrat în „casă” neinvitat.

Citește și: Carnavalul de la Veneția 2024. Prețuri și informații utile

Bisericile fortificate din Transilvania. O oprire la Cisnădioara

A doua zi am avut timp de încă două opriri în drum spre București. Le-am lăsat la urmă pentru că sunt și mai aproape de Sibiu și implicit de întoarcerea noastră.

Cisnădioara nu prea arată ca un sat, când vezi străzile pavate și traficul, ci mai degrabă ca o suburbie a unui oraș aglomerat. Aproape de Sibiu, Cisnădioara este într-adevăr una dintre cele mai tradiționale și în același timp și unul dintre cele mai moderne versiuni ai unui sat saxon din Transilvania.

Principala atracție este biserica în stil romantic din secolul al XIII-lea, care asemeni celorlalte sate vizitate, domină peisajul local din vârful unui deal.

Este înconjurată de ziduri groase în care au fost sculptate manual modele. Se mai poate vizita aici și Biserica Evanghelistă și Muzeul Etnografic.

Câlnic – ultima destinație din mini-vacanță – este localizat o idee mai departe de inima Transilvaniei, dar biserica construită cam în aceeași perioadă. Avea și una din putinele temnițe din Transilvania.

Construcția are și un turn de 20 metri, cu 4 etaje, și pivniță. Dar biserica evanghelistă se situează în afara fortificației, în cimitirul satului.

Astăzi, atmosfera satului nu mai poartă urmele vremurilor tulburi, ci este una liniștită, cu un peisaj idilic unde poți încheia perfect o incursiune de 2 zile în minunile Transilvaniei.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!