Țările membre UE au obligația de a adopta măsuri specifice și de a acorda garanții jurnaliștilor, entităților media, activiștilor, membrilor instituțiilor academice etc. până la 7 mai 2026.
Un raport al acțiunilor în instanță vexatorii împotriva jurnaliștilor și activiștilor care se exprimă critic în interes public (SLAPPs) include România, în 2024, printre țările europene unde numărul proceselor a crescut consistent în 2023. Italia, cu 40 de acțiuni juridice în plus față de anul precedent, e urmată de România cu 15 procese în plus, apoi de Serbia și Turcia, cu câte 10 procese.
De ce sunt considerate procesele împotriva jurnaliștilor sau a vocilor publice care apără democrația forme „legale” de cenzură și de intimidare o demonstrează și câteva cazuri recente din România.
Procesele durează foarte mult în România
Durata proceselor este inacceptabil de lungă, ținând pârâtul ani întregi într-o stare de tensiune. Acțiunea în răspundere delictuală intentată în 2018 de Lucia Hossu Longin Revistei 22, Grupului pentru Dialog Social și lui Mădălin Hodor nu s-a terminat nici în 2025. Curtea de Apel București a respins acțiunea sa, dar mai există posibilitatea de recurs. Așadar, un proces care durează 7 ani până în prezent.
Pretențiile ridicate în procese sunt adeseori imense. În Dosarul 1551/30/2022, Asociația WorldTeach și șeful organizației, Beniamin Lup, au cerut Fundației Freedom House pentru un articol publicat pe o platformă o jumătate de milion de euro despăgubiri morale, iar într-un proces intentat în 2024 cere nici mai mult, nici mai puțin de un milion de euro despăgubiri. În primul caz, Beniamin Lup a pierdut în primă instanță și e obligat să plătească cheltuieli de judecată.
De menționat că în România calomnia și insulta au fost dezincriminate, spre deosebire de Slovacia sau Bosnia și Herțegovina, unde acestea sunt infracțiuni care se pot pedepsi cu închisoarea.
Continuarea în Revista22
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
