Pereții sunt scorojiți, fațada stă să cadă, iar în grădina de vară de altădată vegetația sălbatică e la ea acasă. Cele două imobile se află în proprietatea statului și figurează pe lista monumentelor istorice din București la pozițiile 957 (cod LMI BB-II-m-B-18683), respectiv 1502 (cod LMI B-II-m-B-19202). Statul nu a alocat, dupa Revoluție, niciun ban pentru restaurarea lor.
Clădirea cinematografului Capitol a fost construită la începutul secolului XX de marele arhitect Nicolae Nenciulescu, proiectantul Palatului Regal. Anul trecut a împlinit 100 de ani. Inițial, destinația sa era de clădire de locuit, dar după câțiva ani proprietarul ei decide să o transforme în cinematograf. Denumirea inițială a fost Cinema Clasic, iar grădina s-a numit la început Teatrul de vară Alhambra. Abia după 1930, numele se schimbă în Cinema Capitol.
La scurt timp după deschidere, Capitol ajunge una dintre cele mai luxoase și elitiste săli de cinema nu doar din București, ci și din sud-estul Europei. Sala unde rulau atât primele documentare românești, cât și marile filme ale vremii, era mereu plină. Printre spectatori se numărau personalități culturale marcante ale epocii și însuși regele Carol I. Poate cel mai spectaculos eveniment din istoria acestui spațiu este asasinarea unui miliardar sârb în anul 1938, în timpul ce rula filmul expresionist a lui Fritz Lang, „M”. Împușcătura nici măcar nu s-a auzit în sală, din cauza coloanei sonore a filmului.
În 1948, clădirea Cinema Capitol și Grădina de vară sunt naționalizate, dar continuă să funcționeze ca cinematograf până la cutremurul din 1977, care provoacă avarii grave la structura și acoperișul clădirii. După o serie de modificări și reparații, cinematograful Capitol se redeschide și funcționează până după Revoluție. În anul 1991, Cinema Capitol și Grădina de vară Capitol intră în administrarea Regiei Autonome a Distribuției și Exploatării Filmelor „RomâniaFilm”, iar la scurt timp, ambele sunt închise și, din acel moment, nu se mai face niciun fel de investiție. Deja puternic afectate de cutemurul din 1977, fostul cinematograf și fosta grădină de vară intră într-un proces lent de degradare.
Cele două clădiri, aflate în proprietatea statului, se află și astazi în administrarea RomâniaFilm. Reprezentanții RomâniaFilm dau vina pe lipsa fondurilor și pe faptul că statul nu a alocat, în tot acest timp, niciun ban pentru restaurare. Directorul general al RomâniaFilm, Adrian Mironescu, spune că soluția ar putea fi un parteneriat-public privat.
„Momentan, imobilele respective se află în conservare. Din motivul fondurilor insuficiente, nu există pentru moment un plan de renovare/utilizare a clădirii de către Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor RomâniaFilm, însă, la acest moment, aceasta se află în faze avansate de discuții, în vederea stabilirii unor raporturi contractuale cu patreneri privați care să asigure renovarea și reabilitarea celor două imobile, cu respectarea tuturor prevederilor în vigoare în materie, în vederea reintroducerii acestora în circuitul cinematografic și cultural„, a explicat pentru Justițiecurată.ro directorul general al RomâniaFilm, Adrian Mironescu.
Prima tentativă de restaurare a Capitol în parteneriat public-privat, un eșec cu multe semne de întrebare
RomâniaFilm nu este însă la prima tentativă de acest fel. În anul 1997, tot din lipsa fondurilor, RomâniaFilm a încheiat un contract de asociere în participațiune, pe 20 de ani, cu o firmă evreiască, SC NEWELAN TRADE SRL. Directorul de la acea vreme al RomâniaFilm, Mihail Tintea, spunea că, potrivit contractului, RomâniaFilm se angaja să pună la dispoziția firmei NEWELAN cele două cladiri pentru prestarea de diverse activități. În schimb, NEWELAN se anjaga să restaureze cele două clădiri și să ofere în primii 5 ani în mod diferențiat o cotă din profitul brut al activității realizate în baza contactului – practic, o chirie pentru utilizarea spațiului – nu mai puțin de 150 de dolari în primii doi ani, 1.000 de dolari în urmatorii trei ani si 3.000 de dolari după primii cinci ani.
Contractul încheiat de RomâniaFilm cu NEWELAN a ridicat însă multe semne de întrebare. În primul rând, după semnarea contractului, firma a refuzat să plătească chiria, astfel că s-a ajuns în instanță. Înainte ca justiția să pronunțe vreo decizie în acest caz, în anul 2004, RomâniaFilm și firma NEWELAN s-au împăcat. În plus, contractul a fost realizat fără licitație sau vreun anunț public privind intenția RomâniaFilm de a restaura clădirile. De asemenea, dacă imobilele ar fi intrat, la un moment dat, din proprietatea statului în proprietatea RomâniaFilm, iar societatea ar fi dorit să le vândă, în eventualitatea unei legi a privatizării cinematografelor, firma NEWELAN ar fi avut drept de preemțiune, iar vânzarea s-ar fi făcut fără licitație.
Contractul din anul 1997 avea și o altă clauză controversată, care prevedea că „În cazul în care expertiza tehnică atestă faptul că valoarea de investiție necesară functionabilității depășește 50% din valoarea acestora, SC NEWELAN TRDE SRL poate demola în întregime acele părți la care s-au făcut referiri și poate valorifica terenurile aferente obiectivelor demolate, în mod reciproc avantajos, printr-o nouă investiție”.
După acel moment, au existat zvonuri că pe locul unde se află acum ruinele fostului cinematograf urma să fie construită o clădire de birouri. Zvonurile nu s-au materializat, iar în anul 2004, Gradina si Cinematograful Capitol au fost declarate monumente istorice printr-un ordin al Ministerului Culturii și sunt protejate conform Legii nr. 422/2001, care prevede, la art. 11, ca „Desființarea, distrugerea parțială sau totală, profanarea, precum și degradarea monumentelor istorice sunt interzise și se sancționează conform legii.”
Chiar și după intrarea sub protecția legii monumentelor istorice, cele două clădiri continuă sa se degradeze pe zi ce trece. În situația actuală, fostul Cinema și fosta Grădină de vară Capitol par ținta perfectă pentru dezvoltatorii imobiliari. Parcela de teren pe care se întinde ansamblul de două monumente istorice ocupă o suprafată de 1.040 de metri pătrați în zona zero a Capitalei. Terenul valorează în acest moment, pe piața imobiliară, aproximativ un milion și jumătate de euro. Este arhi-cunoscut faptul că restaurarea unei clădiri de patrimoniu costă de câteva ori mai mult decât construcția de la zero a unei clădiri noi – în cazul Capitol, restaurarea ar costa câteva milioane de euro. Istoria recentă arată cum imobile aflate în situații similare au fost lăsate sau „ajutate” să se prăbușească, pentru a face loc unor clădiri noi, eventual cu mai multe etaje și considerate mai profitabile.
Tinerii care luptă pentru transformarea Capitol în hub cultural
Cristina Popa și Andrei Racovițan sunt fondatorii SRL-ului Save or Cancel și, de aproape 10 ani, încearcă să păstreze vie Grădina de vară Capitol prin evenimente culturale organizate aici pe perioada verii. Prima astfel de inițiativă s-a desfășurat în vara anului 2008, s-a întins pe durata a 3 luni (iunie – august) și a avut 3 etape: igienizarea spațiului, un apel deschis pentru idei și evenimentele culturale în sine.
Povestea s-a repetat în verile următoare, Cristina și Andrei reușind să reintroducă, temporar, Grădina de vară Capitol în circuitul public.
În anul 2016, la aniversarea a 100 de ani de la construirea Cinema Capitol, Save or Cancel a propus o campanie de conștientizare și de sensibilizare față de patrimoniul cultural național, relevând potențialul de hub cultural independent al acestui spațiu.
Am stat de vorba cu Cristina și Andrei despre cum s-au apropiat de Grădina de vară Capitol, evenimentele de până acum și planurile de viitor.
În primul rând ne-ar interesa povestea voastră și a organizației Save or Cancel – cum ați ajuns să vă apropiați de Teatrul de vară Capitol, ce v-a atras și de ce v-ați dorit să încercați să țineți viu acest loc prin evenimentele pe care le organizați ?
Cristina și Andrei: Din 2008, Save or Cancel este un mediu de comunicare și propagare a artelor și culturii, promovând și facilitând rolul acestora în societatea contemporană. Programele multidisciplinare auto-inițiate de Save or Cancel au ca scop identificarea oportunităților sustenabile și adaptabile de (re)valorizare a existentului prin proiecte culturale, editoriale, de arhitectură, sau design. La începutul secolului trecut, Bucureștiul era caracterizat de spații culturale, teatre, cinematografe și grădini de vară. După perioada comunistă și cutremurul din 1977, aceste spații au trecut prin multiple schimbări, iar după 1990 majoritatea au fost închise și ulterior abanonate, din diverse motive. Legea 282/2015, publicată după tragedia de la Colectiv, a determinat închiderea multor spații culturale care cu greu reușiseră să supraviețuiască până atunci. Pornim de la premisa că Bucureștiul are un fond valoros de clădiri de patrimoniu, cu un potențial imens de regenerare, în prezent neutilizat și abandonat, concomitent cu lipsă acută de spații culturale, lucru care ne determină pe noi, cetățenii,să ne orientăm alegerile pentru petrecerea timpului liber către mall-uri sau alte spații comerciale.
De aproape 10 ani, organizați evenimente vara în acest spațiu. Care au fost cele mai importante de până acum? Și ce pregătiți pentru vara aceasta?
Cristina și Andrei: Dintre momentele remarcabile, ne amintim cu plăcere de intervențiile lui Pisica Pătrată din 2009 și 2016, piesele realizate de Paul Dunca în 2009 și live performance-ul cu #FLUID din 2016, dar și de filmele proiectate în avanpremieră, în prezența regizorilor, Auto-ceva de Felix Grimm, Rene de Tobias Noelle,dar și de serile de visuals și mapping cu Videorgy, Cote, Vloop, VJVLC sau proiecțiile organizate de Pictoplasma și Future Shorts.
Vara aceasta ne concentrăm asupra campaniei de conștientizare și sensibilizare față de patrimoniul construit și abandonat, printr-o serie de conferințe, intervenții artistice și expoziții. De curând am lansat un Open Call pentru identitatea grafică Cinema / Teatrul de vară Capitol. Pe 27 Mai, în cadrul primei conferințe, programată la CNDB, vom anunța câștigătorii Open Call-ului, urmând o masă de discuții cu Asociația Icult, promotorii proiectului de reactivare a Cinema Marconi, Pisica Pătrată, un artist ale cărui intervenții semnalizează abandonul și potențialul în București, și alți invitați care sunt implicați în regenerarea urbană locală.În luna iunie participăm la Someș Delivery, unde vom amenaja Grădina Cinema Capitol prezentând cele două filmele mai sus menționate, alături de The Social Life of Small Urban Spaces (1988, Statele Unite) de William H. Whyte, Voyage dans la Lune (1902, Franța) de Georges Méliès, UP STAIRS(2016, România) și video-ul campaniei.
Acest spațiu e lăsat în paragină de peste 20 de ani. Mai sperați ca autoritățile să restaureze clădirea?
Cristina și Andrei: Dacă ne referim la clădiri de patrimoniu, 20 de ani reprezintă doar o fracțiune din istoria acestora. În cazul Cinema / Teatrul de vară Capitol, în care ansamblul are peste 100 de ani, noi percepem acest abandon ca fiind doar temporar și reversibil, din câteva motive:
- Face parte din centrul istoric al Bucureștiului, încadrat în zonă protejată;
- Reprezentanții Consiliului și ai Parlamentului European intenționează stabilirea Anului European al Patrimoniului Cultural în 2018, ceea ce indică o preocupare intensă față de acest subiect, lucru care ne dă și mai multă încredere în demersul propus.
- În studiul realizat de Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” – ”Cartare infrastructură la nivelul municipiului București, spații potențiale pentru activități culturale/creative”, au fost identificate Spații potențiale – Clădiri de interes public, în București, iar Cinema / Teatrul de vară Capitol se numără între cele 6 nominalizări.
- Nevoia acută de spații independente dedicate culturii este accentuată de închiderea unui număr mare de instituții, cinematografe, teatre și galerii de artă, ca urmare a legii 282/2015.
- Reintroducerea în circuitul public a unui Cinematograf și a unui Teatru de vară ar putea fi un exercițiu de democratizare a spațiului public, dar și un exemplu pentru o serie întreagă de cinematografe și teatre abandonate, atât în București cât și în țară. Și noi suntem inspirați de exemple pozitive cum sunt proiectele The Ark, Halele Carol, Palatul Universul, ArCub Gabroveni, Cărturești Carusel și Verona, Nod Makerspace, Point, în București, Palatul Culturii din Blaj, sau Fabrica de Pensule și Casa Tranzit din Cluj.
Credit foto principală: www.reptilianul.ro
