De-a lungul anilor, am investit timp și resurse în documentarea și analiza cazurilor de abuz sexual ce implică copiii aflați în grija statului, un fenomen alarmant care afectează profund destinele acestora.
Aceste cazuri, fie că provin din partea angajaților direcți din cadrul DGASPC-urilor, fie că sunt comise de asistenți maternali, arată tabloul sumbru al abuzurilor care se petrec în sistemul de protecție a copilului. Acest activism l-am consolidat pentru a asigura copiilor din aceste instituții că nu sunt singuri, ca fiecare dintre ei să se bucure de un mediu sigur, unde să se simtă protejați în calea oricărei forme de abuz. Totuși, realitatea se dovedește a fi adesea drastic diferită de acest ideal.
Mesajele cutremurătoare primite de la adolescenți, cum ar fi mărturia unui tânăr de 15 ani din Sibiu care a suferit multiple abuzuri sexuale (începând cu vârsta de 6 ani) sau cazul celor patru fete din București, abuzate sexual de un angajat, evidențiază gravitatea acestor probleme și adâncimea suferinței cauzate. Aceste confesiuni, realizate într-un mediu terapeutic, scot la iveală nu doar traumele individuale ale victimelor, ci și deficiențele sistemice care contribuie la perpetuarea acestor atrocități.
În încercarea de a aduce la lumină aceste probleme, am formulat o serie de întrebări adresate instituțiilor relevante, precum DGASPC-uri și IPJ-uri, ANPDCA și Avocatul Copilului pentru a evalua amploarea abuzurilor comise de angajați, cercetați și condamnați. Statisticile privind condamnările și cercetările penale în rândul acestora sunt esențiale pentru a înțelege nivelul de risc la care sunt expuși copiii în sistemul de protecție. De asemenea, am încercat să analizez măsurile de prevenire, colaborările cu instituțiile de învățământ și mecanismele de sancționare și recalificare pentru angajații implicați în acte de abuz.
Întrebările transmise instituțiilor mai sus amintite:
1. Câți angajați din cadrul instituției pe care o coordonați au fost condamnați pentru abuzuri (sexuale, fizice, emoționale) asupra copiilor aflați cu măsura protecției speciale în perioada 2020-2024?
2. Câți angajați din cadrul instituției pe care o coordonați sunt cercetați penal pentru abuzuri (sexuale, fizice, emoționale) asupra copiilor aflați cu măsura protecției speciale în perioada 2020-2024?
3. Câți dintre angajații condamnați în perioada 2020 – 2024 sunt asistenți maternali?
4. Câți dintre angajații cercetați penal în perioada 2020 – 2024 sunt asistenți maternali?
5. Care sunt tipologiile de abuzuri identificate, cum au fost gestionate situațiile, și ce sancțiuni au primit?
6. Care sunt tipologiile de abuzuri identificate, cum au fost gestionate situațiile, și ce sancțiuni au primit?
7. Există statistici recente care să evidențieze tendințele condamnărilor în rândul angajaților DGASPC?
8. Ce măsuri de prevenire a abuzurilor sunt implementate pentru a asigura un climat de siguranță pentru copii?
9. În ce măsură autoritatea colaborează cu instituțiile de învățământ și organizațiile de protecție a drepturilor copilului pentru a promova responsabilitatea și transparența?
10. Ce măsuri punitive sau de recalificare se aplică angajaților implicați în astfel de acte?
Din totalul de 47 DGASPC-uri și 47 IPJ-uri, au răspuns 31 DGASPC-uri și 41 IPJ-uri, inclusiv ANPDCA și Avocatul Copilului. Din păcate, răspunsurile acestor instituții demonstrează o lipsă totală de protecție pentru cei vulnerabili. ANPDCA arată nepăsare față de acești copii și pasează responsabilitatea către consiliile județene. Avocatul Copilului se eschivează, menționând că preocupările lor au fost generale, nu specifice pentru copiii abandonați.
Răspunsurile DGASPC-urilor sunt lipsite de conținut și par iritați de solicitarea de a investiga abuzurile angajaților asupra copiilor pe care îi au în grijă. Mai mult, multe DGASPC-uri oferă răspunsuri neadevărate, așa cum am detaliat în continuare.
Dintre cele 84 de investigații penale privind abuzul asupra copiilor aflați în îngrijire, doar 7 s-au finalizat cu condamnări definitive. Aceste date sunt incomplete, întrucât doar 31 din cele 47 DGASPC-uri contactate au furnizat răspunsuri. De asemenea, trebuie avut în vedere că aceste cifre reflectă doar cazurile care au fost aduse în atenția autorităților judiciare, în timp ce multe alte incidente rămân neînregistrate, provocând suferință în tăcere copiilor din acest sistem.
Între 2020 și 2024, DGASPC Ilfov a raportat absența cercetării angajaților pentru comportamente abuzive, deși există dovezi publice de denunțuri care sugerează contrariul. Scenariile de abuz sexual, fizic și verbal au generat scandaluri, ridicând întrebări legate de starea de bine a copiilor care se află în grija unei instituții care susține absența problemelor. Această disonanță între declarațiile oficiale și experiențele reale ale tinerilor afectează profund percepția și încrederea în sistem. În link găsiți aparițiile mele publice privind sesizările legate de abuzurile și comportamentele deviante ale angajaților față de copiii aflați în îngrijire la Ilfov:
https://www.replicaonline.ro/scene-incredibile-la-un-centru-de-plasament-angajatele-ii-vorbesc-ca-la-usa-cortului-unei-adolescente-video-500951/service-worker.js?v=3
Se poate vedea din poza de mai sus intervenția ANPDCA (pe atunci se numea ANDPDCA) în care a spus că va trimite control la centrul Periș (Ilfov), și? Vă dați seama cum se simt copiii aflați în grija abuzatorilor? Intervențiile autorităților naționale, cum ar fi ANPDCA, au fost evidențiate prin vizite de control, dar fără măsuri concrete, semnificând o posibilă neglijență față de realitatea victimelor. Astfel, se perpetuează o cultură a tăcerii, unde abuzurile rămân neinvestigate, lăsând copiii vulnerabili fără adecvată protecție.
Separat, am adresat și ANPDCA-ului întrebările înaintate instituțiilor amintite mai sus și aceasta mi-a transmis următorul răspuns:
- „Referitor la întrebările adresate în solicitarea dumneavoastră, așa cum știți, potrivit prevederilor legale in vigoare, Direcțiile Generale de Asistentă Socială și Protecția Copilului sunt instituții publice, cu personalitate juridică, aflate în subordinea Consiliilor Județene, respectiv a Consiliilor Locale la nivel de sectoare în Municipiul București. Prin urmare, datele solicitate de dumneavoastră sunt disponibile la nivelul Direcțiilor Generale de Asistent Socială și Protecția Copilului din țară, respectiv din sectoarele Municipiului București, în calitatea acestora de furnizori de servicii sociale.”
Avocatul Copilului nu deține astfel de date și mi-a prezentat o serie de informații despre activitatea lor între 2020 și 2024, fără a aborda abuzurile din centrele de copii, deși această instituție a fost înființată, printre altele, pentru a investiga astfel de abuzuri.
În 2023, un angajat de la DGASPC Brașov a fost condamnat (în primă instanță) pentru abuz sexual asupra unui minor aflat în grija statului. DGASPC Brașov a dispus, ca urmare a procedurilor interne de evaluare și sancționare a angajaților, ca acesta să fie transferat la alt departament până la o decizie definitivă.
Similar, la DGASPC Vrancea, s-au înregistrat 13 sesizări, dintre care patru angajați au continuat să activeze în cadrul instituției în ciuda suspiciunilor. Aceasta indică o abordare superficială a unui fenomen cu implicații grave asupra vieții copiilor, care se regăsesc în continuare expuși în fața riscurilor.
DGASPC Vrancea: Pentru unul dintre cazurile semnalate către IPJ Vrancea suspiciunea a fost de abuz sexual, iar celelalte 12 au fost din categoria abuzului fizic. La momentul prezentei, patru dintre cei 13 AM pentru care au fost formulate sesizări către IPJ Vrancea mai sunt angajații DGASPC Vrancea. În celelalte cazuri, a fost retras atestatul sau AM a solicitat încetarea raporturilor de muncă.
La DGASPC Buzău au fost patru angajați cercetați pentru abuz fizic asupra copiilor însă acestea s-au clasat pe motiv că fapta nu există.
În contextul în care DGASPC-urile mușamalizează abuzurile asupra copiilor pe care îi au în îngrijire, răspunsurile venite de la IPJ-uri sunt o altă palmă dată victimelor.
Răspunsurile acestora, parcă trase la indigo, arată că nu există un interes național pentru a acționa în spiritul protecției și apărării copiilor lipsiți temporar sau definitiv de familie:
- „Forma de evidență de la nivelul unității noastre nu permite selectarea informațiilor, potrivit criteriilor din cuprinsul solicitării, iar un document care să îndeplinească cerintele menționate necesită o prelucrare individuală a fiecruia în parte, activitate care, prin raportare la obiectul solicitării și la volumul mare de documente ce necesită a fi prelucrate, reprezintă o prestare de servicii. În acest context, reiterăm faptul că prin Decizia Curtii de Apel București nr. 2495/2009, s-a reținut faptul că Legea 544/2001 nu impune nici unei instituții să prelucreze informațiile deținute pentru a furniza celor interesați un fel de statistici a la carte ci se referă doar la furnizarea informațiilor în forma în care sunt deținute de instituție”.
Citește și: Milionarii plajelor refăcute de stat cu un miliard de euro
Am cerut Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție să demareze o serie de acțiuni prin care să asigure o voce victimelor și copiilor aflați în grija instituțiilor de ocrotire. Din nefericire am rămas doar la nivel de declarații. De fapt am primit ceva, o scrisoare în care mi s-a transmis că ANPDCA-ul apreciază eforturile pe care le depun în apărarea și reprezentarea copiilor aflați în grija statului. Au încercat să mă ungă.
Notă:
- IPJ – Inspectoratul Județean de Poliție
- DGASPC – Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
- AM – Asistent maternal
- A – Angajat
- ANPDCA – Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
