Adrian Cioroianu vs. Emilia Șercan. Călăul și victima?

Adrian Cioroianu vs. Emilia Șercan. E normal să rămână în funcție șeful unei instituții publice care a amenințat o jurnalistă, i-a compromis investigația și s-a folosit de funcția sa pentru a scotoci în datele ei personale?

Ministra Culturii, liberala Raluca Turcan cercetează de mai multe zile dacă Adrian Cioroianu, 57 de ani, membru PNL, profesor la Facultatea de Istorie a Universității București, numit în fruntea Bibliotecii Naționale prin decizie politică a încălcat sau nu legea atunci când a amenințat-o pe jurnalista Emilia Șercan și a dezvăluit ce documente a cerut spre cercetare.

Citește și: Cărțile care dărâmă blocul. Cum s-a transformat în știre virală gluma unui scriitor

Ziarista ne-a spus că va face o plângere penală pe numele profesorului Cioroianu „pentru divulgare de informații care nu sunt destinate publicității” și o altă plângere la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

Șercan se referă la felul în care a răspuns directorul Bibliotecii Naționale atunci când ea a măsurat temperatura în sălile noii Biblioteci și a arătat că aceasta varia între 13 și 16 grade, iar oamenii stăteau îmbrăcați și cu mănuși în mâini.

Adrian Cioroianu în loc să vorbească despre buget sau despre problemele reale pe care le are clădirea, a spus că Emilia Șercan se ocupă de teza de doctorat a numărului 2 în NATO, Mircea Geoană și a amenințat-o implicit și imediat: „Emilia Sercan caută mai nou plagiat la Mircea Geoană şi, în treacăt, mai ia şi temperatura prin spaţiile deschise ale Bibliotecii Naţionale… ”

„Din punctul meu de vedere să se ia de cine vrea, dar să nu amestece Biblioteca Națională. O face, o primește”. Odată cu informația legată de investigația jurnalistei, Adrian Cioroianu pare să fi greșit nu doar tactic, ci și legal, de mai multe ori:

(1) poate răspunde penal, cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă pentru „divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane” (Articolul 304 din Codul Penal);

(2) a încălcat mai multe articole din Regulamentul General privind Protecția Datelor, ceea ce ar corespunde cu două fapte contravenționale: a divulgat neautorizat şi a accesat date cu caracter personal fără a fi autorizat, folosindu-le să o pună la colț pe Emilia Șercan și să se răzbune pentru insistența ei de a-i demonstra plagiatori pe colegii lui de partid.

Practic, Biblioteca Națională poate fi trasă la răspundere pentru încălcarea securității datelor personale, dar amenda va trebui plătită de manager în acest caz;

(3) Adrian Cioroianu a încălcat propria politică a Bibliotecii Naționale prin care instituția promite să păstreze secretul în ceea ce privește o serie de informații despre cititori și cercetările pe care le fac, între altele „documentele studiate”, „proiectul pentru care au fost solicitate documente”, „obiceiurile de navigare online”.

Citește și: Viitorul va fi online sau nu va fi deloc

Emilia Șercan ne-a mai spus că tendința lui Adrian Cioroianu de a se purta ca un autocrat într-o instituție publică o „vulnerabilizează” și o „expune public”, mai ales că dezvăluirile ei legate de plagiatele făcute în cazul unor demnitari au dus la amenințări cu moartea și discreditări.

Directorul Bibliotecii Naționale a scris pe Facebook despre Șercan că „s-ar putea să n-o las în pace, pentru că mai există şi ideea de calomnie în justiţia modernă. Emilia Şercan, desigur că o să le aflaţi: adică, detaliile mele în ceea ce vă priveşte. Iarăşi, nu o luaţi ca pe o ameninţare.

Sunt convins că duceţi dorul harţei, altfel nu v-aţi lega zilnic de BNaR, de mine, de prezenţele mele în televiziuni etc. V-am mai întrebat şi ieri: vă roade pizma că televiziunile mă mai sună din când în când?

Credeţi că veţi deveni atractivă pentru TV atacându-mă? Măcar o mică diferenţă e între noi: (nu, nu cea la care vă gândiţi, in inocenţa dvs.): diferenţa dintre noi e că eu n-am fost niciodată un mercenar şi niciodată n-am fugit dintr-un studio atunci când nu mi-au convenit întrebările.

Aţi înţeles? Vreţi să detaliem?”. Adrian Cioroianu schimbă subiectul aruncând anatema asupra victimei și făcând aluzie la interludiul Emiliei Șercan din perioada în care a lucrat pentru Sorin Ovidiu Vântu, o perioadă pe care jurnalista a regretat-o public.

După replicile directorului Bibliotecii Naționale, mai multe organizații neguvernamentale i-au cerut lui Adrian Cioroianu demisia pentru că a vorbit public despre documentele studiate de Șercan, pentru că a încălcat legislația pentru protecția datelor personale și codul de conduită etică al instituției pe care o conduce și i-a amenințat, în conversații publice, pe toți cei care ar putea sesiza probleme de interes public legate de activitatea acestei Biblioteci Naționale, fie ei avertizori de integritate, utilizatori ai serviciilor bibliotecii sau orice alte persoane. În plus „o face, o primește” este o „o atitudine interlopă”, mai spun reprezentanții organizațiilor neguvernamentale care îi cer demisia.

Citește și: Bărbații se tem că feminismul este un atac la adresa lor și nu o maniera justificată a femeilor de a-și revendica drepturile

Adrian Cioroianu pare să nu fi înțeles că Biblioteca Națională e o instituție publică în slujba cetățenilor, de pe urma cărora trăiește și pe care e obligată să-i servească și să-i respecte. La rândul ei, ministra Culturii, în subordinea căreia se află Biblioteca pare să aștepte ordinele partidului în ceea ce-l privește pe Cioroianu, de parcă i-ar fi teamă să spună că directorul Bibliotecii a încălcat legea.

Adrian Cioroianu întrece măsura când se află în funcții publice: pe vremea când era ministru de Externe, în 2007, după o vizită în Egipt, domnul Cioroianu s-a simțit inspirat și a spus că statul roman ar trebui să cumpere teren în deșertul egiptean, unde „să-i plaseze” pe romii care comit infracțiuni; câteva luni mai târziu a fost nevoit să-și dea demisia fiindcă nu a făcut nimic pentru un român aflat în greva foamei într-o închisoare din Polonia, un caz de notorietate, în care omul a murit, iar mai târziu s-a dovedit că era nevinovat.

Aroganța oficialilor români aflați în funcții vine oare din perioada comunistă, când Securitatea și Partidul îi făceau pe toți ceilalți să tremure de frică? Sau e o trăsătură autocrată cultivată de politicile autohtone din ultimii 30 de ani?

Urmăriți PressHUB și pe Google News!