Când va ajunge „Fără Penali în Funcții Publice” în Constituție

Data:

Arena PRESShub este un loc al dezbaterilor publice, în care lideri politici și personalități relevante își prezintă opiniile, ideile și poziționările față de teme fierbinți ale zilei.

Regulile sunt simple: invitații trebuie să respecte valorile democrației, să mențină un limbaj decent și fără atacuri la persoană, dezbaterile desfășurându-se exclusiv pe argumente. Opiniile sunt libere, dar trebuie susținute de fapte și date.

Invitat azi este Mihai Badea, deputat USR. Publicăm discursul susținut de acesta pe 6 decembrie, cu ocazia aniversării a 30 de ani de la adoptarea Constituţiei actuale a României.

Vă mulțumesc pentru invitația de a participa la această ședință solemnă pentru aniversarea a 31 de ani de la adoptarea celei de-a șaptea Constituții a României. Am să vorbesc astăzi nu atât în calitate de deputat, sau de fost președinte al Comisiei juridice, cât mai ales în calitate de președinte al unui comitet cetățenesc de inițiativă pentru promovarea unei propuneri legislative de revizuire a Constituției, cunoscută de publicul larg sub denumirea nepretențioasă de „Fără Penali în Funcții Publice”.

Voi începe prin a vă spune că acest proiect nu este despre USR, partidul care și-a asumat practic rolul de vehicul pentru promovarea unui deziderat cerut în repetate rânduri de o bună parte a societății românești la protestele de stradă din 2017 și 2018: lustrația clasei politice.

Nu este nici despre PNL, partid ai cărui lideri din acea perioadă au semnat totuși listele de susținători, chiar dacă abia spre finalul celor 5 luni de campanie. Și nu este nici despre PSD, partid ai cărui deputați au votat totuși în unanimitate pentru adoptarea acestui adevărat punct 8 al generației noastre, chiar dacă abia în anul electoral 2020.

În realitate, acest proiect este despre cetățenii români, este despre democrația participativă și este despre suveranitatea poporului, despre care Constituția ne spune că se exercită nu doar prin organele reprezentative, ci și prin referendumuri.

Citește și: FOTO Târguri de Crăciun fără spectatori. Cazul „Calafat”, repetat în restul țării

Începând din 2017, s-a parcurs un drum lung și anevoios pentru a ajunge în punctul unde suntem astăzi.

Însuși textul a făcut obiectul multor dezbateri menite să-i convingă pe colegii juriști să susțină varianta optimă, care ulterior a primit avize favorabile unanime din partea Curții Constituționale și Consiliului Legislativ.

Nici constituirea comitetului de inițiativă n-a fost tocmai simplă.

Mai multe personalități de mare notorietate au acceptat inițial propunerea să devină membri, după care au renunțat rând pe rând pe măsură ce momentul semnării protocolului se apropia, de teama unor eventuale consecințe nefaste ale asocierii cu un demers cetățenesc sprijinit de un partid politic.

Și totuși o parte au mers până la capăt, printre care filosoful Gabriel Liiceanu, muzicianul Dan Grigore, scriitorul Mihai Șora, precum și reprezentanți ai societății civile, astfel încât aproximativ jumătate dintre inițiatori au fost persoane apolitice, așa cum ne-am dorit de la început.

În paranteză fie spus, USR n-avea altă variantă la dispoziție. Spre deosebire de legile „obișnuite”, care pot intra în circuitul legislativ cu semnătura unui singur deputat sau senator, legile de revizuire a Constituției necesită susținerea unei pătrimi din numărul parlamentarilor în funcție, adică minim 117 persoane.

Grupurile noastre parlamentare numărau doar 43 de oameni în total (30 deputați + 13 senatori), de aproape 3 ori mai puțin decât necesarul. Și vă puteți imagina că nici nu se punea problema să primim vreun ajutor din partea parlamentarilor PNL, PMP, Pro România sau UDMR, partide care se întreceau unele pe altele într-o competiție neoficială de mimare a opoziției la coaliția majoritară PSD – ALDE, condusă de Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu.

Cea mai dificilă etapă a fost strângerea semnăturilor necesare. Constituția prevede condiții extrem de dure pentru simpla depunere în Parlament de către cetățeni a unei legi constituționale, cu toate că aceasta trebuie oricum să treacă apoi de Curtea Constituțională, de Camera Deputaților și de Senat înainte să ajungă la referendum, unde poate fi respinsă prin vot sau prin simpla neîntrunire a cvorumului, care din 2012 este de 30% din electorat, în scădere de la 50%.

Doar pentru înregistrare sunt necesari 500.000 de susținători, care trebuie să provină din cel puţin 21 de județe, iar în fiecare dintre acestea trebuie obținute minim 20.000 de semnături. Este aproape imposibil fără implicarea unei mari organizații naționale, cu filiale și membri în toată țara, precum un partid politic.

Aparent, legiuitorul constituant a urmărit doar să bifeze un standard internațional de bune practici, dar fără intenția ca acesta să se materializeze vreodată. De altfel, din 1991 până în 1999 nici măcar nu s-a adoptat o lege care să reglementeze această procedură.

În acea perioadă au existat 3 inițiative cetățenești privind legi ordinare și organice care au fost respinse de Curtea Constituțională din cauza lipsei unei legi de aplicare, în pofida depunerii semnăturilor necesare, care pentru asemenea legi trebuie să fie „doar” 100.000 cel puțin.

Legea nr. 189/1999 a pus capăt acestei situații, însă a ridicat obstacole noi. Procedura prescrisă este birocratică, modul de reglementare este lacunar, termenul pentru strângerea semnăturilor este prea scurt ș.a.m.d. Îmi iau angajamentul să propun o serie de amendamente în perioada următoare, însă principalele obstacole rămân cele din Constituție și acestea trebuie ameliorate cu proxima ocazie.

Dificultatea acțiunii noastre a fost amplificată de faptul că mass media ne-a ignorat complet în primele 4 luni de campanie, motiv pentru care era nevoie să oferim explicații pentru obținerea fiecărei semnături, iar unii oameni deveneau oricum reticenți când aflau că legea încă prevede obligația dezvăluirii codului numeric personal.

Tot în perioada respectivă a intrat în vigoare Regulamentul General privind Protecția Datelor și a trebuit să implementăm din mers noile standarde europene în domeniu. Dar cel mai grav a fost când unii primari refuzau să autorizeze amplasarea corturilor de campanie, sau trimiteau poliția locală să-i intimideze pe voluntari, ori îi contactau pe susținători pentru a-i determina să-și retragă semnăturile.

Așa am ajuns să rămânem în urma obiectivelor din graficul de campanie și părea din ce în ce mai mult că ne îndreptam către un mare eșec.

Salvarea a venit din partea a zeci de actori de teatru și de film care s-au alăturat voluntarilor din marile orașe timp de două săptămâni. Implicarea civică a acestora a condus la popularizarea intensă a inițiativei și la creșterea exponențială a ritmului de colectare a semnăturilor. Cetățenii au început să-i caute activ pe voluntari sau să trimită liste de susținători prin poștă.

Așa se face că la finalul termenului legal de 6 luni nu doar că am ajuns la numărul minim necesar, dar am reușit chiar să-l dublăm, obținând puțin peste 1 milion de semnături. Din păcate, unii primari au refuzat să ne returneze listele de susținători depuse la primării pentru atestare, astfel că în cele din urmă am recuperat doar aproximativ 930.000.

Mai departe, normal ar fi fost să le putem preda direct la Curtea Constituțională, însă Legea nr. 189/1999 prevede o etapă intermediară absolut inutilă constând în depunerea la una dintre cele două Camere ale Parlamentului, pentru realizarea de fotocopii.

O chichiță legislativă de tergiversare.

Scanarea pagină cu pagină a celor 4.446 de dosare a însemnat 4 luni și jumătate pierdute fără niciun sens. Abia după obținerea avizului favorabil al Curții Constituționale și publicarea deciziei motivate în Monitorul Oficial, proiectul a fost înregistrat ca atare la Camera Deputaților, care l-a adoptat în ședința din 14 iulie 2020 și l-a trimis la Senat, unde a rămas neatins până în ziua de astăzi.

Senatul îl putea adopta astfel încât referendumul să fie organizat simultan cu alegerile parlamentare din 2020, însă PSD și PNL l-au blocat sistematic, de teamă ca USR să nu obțină beneficii electorale din această cuplare.

Anul 2021 a fost în întregime marcat de starea de alertă și măsurile restrictive de protecție împotriva virusului SARS CoV2, iar șansele întrunirii cvorumului necesar pentru validarea rezultatului unui referendum erau practic inexistente în acele condiții. Lucrurile au revenit însă la normal începând din 9 martie 2022, iar în prezent nu există niciun motiv decent pentru menținerea acestei inițiative în nelucrare.

În cei 31 de ani care s-au scurs din 1991 până în prezent au existat 8 proiecte de revizuire a Constituției, din care doar unul singur a avut succes, cel din 2003, atunci când s-a înregistrat un larg consens politic asupra necesității ca România să adere la Uniunea Europeană și NATO.

Doar două din cele 8 au fost depuse ca inițiative cetățenești, iar primul a eșuat prin neîntrunirea cvorumului minim la referendumul din 6-7 octombrie 2018, în pofida extinderii scrutinului pe două zile. Soarta celui de-al doilea este în mâinile dumneavoastră și ale celorlalți senatori.

Mai aveți puțin peste o jumătate de mandat în care le puteți da o șansă românilor să modifice pentru prima dată Legea Fundamentală a țării. Niciuna dintre cele 7 constituții care s-au succedat în cei 156 de ani care au trecut din 1866 până acum n-a fost revizuită la inițiativa oamenilor simpli.

Este semnificativ că anul 2022 a marcat implementarea principiului „Fără Penali în Funcții Publice” la nivelul legilor electorale. Alături de abrogarea infamei OUG13, rămâne un exemplu care demonstrează că implicarea directă a cetățenilor în demersuri politice nu rămâne întotdeauna fără efecte, iar protestele de stradă nu sunt niciodată lipsite de sens. Dar nu este suficient.

Limitările aduse drepturilor fundamentale trebuie introduse mai întâi în Constituție și abia ulterior în legislația primară, pentru că altfel acestea rămân susceptibile contestării cu succes la Curtea Constituțională.

În încheiere, stimați senatori, vă invit să contribuiți la scrierea unei pagini de istorie. Să permiteți poporului român să-și exercite suveranitatea prin referendum. Să votați pentru ca „Fără Penali în Funcții Publice” să devină literă de Constituție.

Urmăriți PressHUB și pe Google News

Mihai Badea
Mihai Badea
Mihai Badea este deputat USR, nembru al Comitetul Politic la USR.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

România a recepționat al doilea sistem Patriot. Când vor fi livrate integral sistemele 3 și 4

Ministrul Apărării Naționale, Angel Tîlvăr, și șeful Statului Major...

Conducerea Penitenciarului Giurgiu susține că a reclamat posibile înşelăciuni săvârşite de angajaţi

Conducerea Penitenciarului Giurgiu precizează că a informat, anul trecut,...

Un director de la DSP Arad a folosit un dispozitiv cu electroşocuri pe un coleg

Poliţiştii au intervenit, marţi, la sediul Direcţiei de Sănătate...