Orice proces de democratizare a României nu poate fi separat de un proces de democratizare al serviciilor secrete. Istoria poliției politice, încălcărilor grave ale drepturilor omului, abuzurile de putere ale Securității din perioada comunistă ne obligă să legăm cele două procese.
Din această cauză, activitatea serviciilor secrete, valorile democratice însușite de angajații acestor instituții, tema controlului civil ar fi trebuit să devină una dintre principale preocupări ale societății civile.
Nu poți milita pentru separația puterilor în stat, fără să te asiguri că România a scăpat definitiv de metehnele și modul de operare ale Securității.
În Occident, există o întreagă literatură de specialitate privind controlul democratic civil ale serviciilor secrete, ba chiar există experți în intelligence cu expertiză bogată privind pașii legislativi obligatorii spre democratizare pe care ar fi trebuit să îi parcurgă serviciile secrete care au avut în istoria lor un comportament abuziv față de cetățeni.
Faptul că în România legile ce reglementează serviciile secrete sunt nemodificate de 30 de ani demonstrează că acest proces a fost blocat tocmai ca idealul democrației consolidate să nu poată fi atins.
Acești pași spre democratizare au murit în sertarele parlamentare, clasă politică preferând o complicitate tăcută pe modelul totalitarist cu serviciile secrete, decât o democratizare reală.
De ce, după 30 de ani de democrație, nu există în România măcar un ONG care să fi dezvoltat expertiză pe tema controlului civil al serviciilor secrete este un mister.
În urma dezvăluirilor G4media privind proiectele de-a dreptul scandaloase ale serviciilor secrete, societatea civilă s-a limitat în a semna un comunicat de presă, atât și nimic mai mult.
Citește și: Până la urmă, ne învinge pe toți Securitatea
O tăcere aproape suspectă a celor care până mai ieri făceau atacuri de cord în piața publică pentru că ne distruge PSD democrația mă face să cred că serviciile secrete încă inspiră frică așa cum făcea Securitatea. Unde ne sunt civicii cei protestatari și curajoși?
Există, în lumea civilizată, inclusiv un ghid de bune practici a societății civile, obligate să reacționeze rapid ca urmare a unor presupuse abuzuri de putere ale serviciilor secrete, dar politica struțului este mult mai comodă.
Deși există deja trei foști lideri ai celor mai importante partide din România (PSD, PNL și USR) care au făcut dezvăluiri similare privind abuzurile de putere ale președintelui României, care acuză că folosește serviciile secrete în folos politic, nicio comisie de control parlamentar, niciun reprezentant al societății civile nu a reacționat virulent pentru aflarea adevărului.
Nu mai are rost să argumentez de ce propunerile partidelor de la guvernare privind legile securității naționale ne trimit înapoi la vechea Securitate. Este mai util să enumăr câteva dintre ideile care ar trebui să apară în viitorul pachet legislativ:
- Demilitarizarea serviciilor secrete și identificarea unui model de funcționare asemănător unui stat UE.
- Limitarea mandatelor șefilor numiți politic și celor operativi la cinci ani (cât este un mandat prezidențial) fără posibilitatea reînnoirii altui mandat (cazul șefului SPP, Lucian Pahonțu, ofițer activ în perioadă comunistă, care conducere acest serviciu secret de 17 ani, este strigător la cer).
- Interzicea șefilor serviciilor secrete (fie politici, fie operativi) să se înscrie într-un partid politic 2-3 ani de la terminarea mandatului (cazul fostului șef operativ al SIE, Silviu Predoiu, de a se implica rapid în politică, după pensionare, în favoarea lui Victor Ponta, este strigător la cer).
- Pedepsirea prin lege organică a tuturor decidenților politici, cu sancțiuni de ordin penal clar precizate în lege, a intenției de a folosi serviciile secrete în folos politic, a spionării rivalilor politici, precum și solicitarea decidenților politici (președinte, șef de guvern, șef de partid) către serviciile secrete de a furniza strategii politice, sfaturi, consiliere pentru învingerea adversarilor; același principiu ar trebui aplicat și angajaților serviciilor secrete. Orice suspiciune că Eduard Hellvig ar fi creierul politic/strategul din umbră al lui Klaus Iohannis, ca să îl ajute să își prezerve puterea, ar trebui să se termine pentru totdeauna. Această anomalie este un abuz de putere și trebuie să dispară.
- Definirea activității detaliate a CSAT într-o lege organică.
- Introducerea în legislație a Inspectorului General, un actor de înaltă integritate, cu studii în domeniu, numit politic, care are dreptul de realiza, independent de comisiile de control din Parlament, investigații privind presupuse abuzuri sau inegalități din interiorul serviciilor secrete.
- Eliminarea autorizărilor interne privind colectarea informațiilor ce au legătură cu securitatea națională și clarificarea acestui proces printr-o lege organică.
Desigur, lista este lungă, tehnică, ar fi nevoie de expertiză internațională pentru modernizarea la milimetru a acestui pachet de legi, dar cred că cel mai important lucru pe care societatea românească trebuie să îl înțeleagă este că stingerea pentru totdeauna a mitului Securității nu se poate face decât prin eliminarea puterii discreționare a președintelui României asupra serviciilor secrete.
Citește și: Noua direcție a adevărului: distrugerea memoriei istorice românești
Constituția României, scrisă în mugurii democrației, nu este clară în această separație dintre președinte și serviciile secrete, oferind o putere de decizie prea mare președintelui în raport cu autonomia lor de funcționare, iar acest vid legislativ a fost speculat fără niciun fel de bună credință de către președinții în funcție.
Cu cât personalitatea președintelui este una mai ahiată pentru putere, cu cât dezvoltă o patologie a puterii, cu atât va încerca să folosească serviciile secrete drept brațul său armat în atingerea obiectivelor politice.
Am avut deja un președinte al României, Traian Băsescu, dovedit colaborator al Securității, care a dezvoltat o relație absolut toxică cu serviciile secrete. Klaus Iohannis nu a făcut decât să îi meargă pe urme, reușind contraperformanță să țină în viață acest mit odios al Securității.
Da, este greu să protestezi puternic, când, de cealaltă parte, există un președinte al României cu toate pârghiile la dispoziție, care face și desface, dar niciodată patologia pentru putere nu a schimbat lumea în bine, ci idealurile.
Indiferent cât de vicleni sunt cei care doresc menținerea status quo-ului, încercând să racoleze diverși lideri de opinie sau actori ai democrației, oferindu-le diverse funcții sau alte tipuri de avantaje profesionale, lumea lor moare.
Citește și: Cum cenzurează serviciile secrete istoria
Este absolut jenant ca în strategia de securitate a României, printre amenințări, să existe democrația iliberală, iar ea să se instaureze chiar sub ochii lor, pentru că de fapt tânjesc după acest tip putere autoritară.
Democrație solidă înseamnă atât câștigarea încrederii cetățenilor că a murit acel monstru parșiv al Securității, care distrugea tot ce nu era pe placul ei, dar înseamnă și scăparea de stigmă pentru ofițerii tineri, care nu au nicio vină pentru că avem încă lideri politici obișnuiți să parvină profesional după metodele Securității. Ba chiar să spere că astfel își vor și prezerva puterea.
Deocamdata legea presupus a avea forma descrisa in Media nu exista .Referirile la aceasta noua lege sunt deocamdata binevenite si evident producatoare de modificari ce vor aparea in urma discutiilor in societate .Deja , un numar important si reprezentativ de formatori de opinie si-au aratat dezacordul partial sau total .O forma finala nu este inca stabilitata si deocamdata nu exista o formula ce ar detine consensul .Putem demilitariza Institutile ce sunt mentionate de catre proiectul actual al noi legi , putem schimba si modifica multe dintre componentele sociale,cuprinse in lege , ce prezinta un impact major asupra cetateanului dar in acelasi timp trebuie realizata situatia in care Romania si intreaga lume Democratica se afla in acest moment .Trimiterile , din text , la prezumtivele formule ce ar implica un profit (politic sau de orisicare altfel ) ale Presedintelui Iohannis , sunt doar emotii personale , ele neavind nici cea mai mica legatura cu realitatea . Nu il putem banui pe actualul Presedinte al Natiunii Romane de dorinte presupus Iliberale .In cele doua mandate, neincheiate inca, Presedintele a fost cel care a oprit fostele guvernari de stinga sa aduca Tara intr-o formula Iliberala de guvernare . Tot ce poate face acest Presedinte (poate singurul Presedinte care si- a respectat prerogativele )este sa determine aparitia nevoii de schimbare a Constitutiei Romaniei (veche si ea ) si declansarea unui Referendum National spre a stabili si a declansa aparitia unei formule de Republica Parlamentara fie una Prezidentiala in urma votului dat de cetateni .Poate asa vom avea ocazia ca actualul Presedinte sa mai obtina un mandat . Nu cred ca ar fi chiar asa de rau .Sa asteptam forma finala a noii legi si abia atunci putem aprecia intentia dar este evidenta si obligatorie atragerea atentei asupra democratizarii Institutiei SRI.