De la statutul de cea dintâi capitală a Ţării Româneşti, în secolul al XIV-lea, la cel de pol al traficului de persoane şi al proxenetismului, la început de secol XXI, e un drum lung. Unul pe care oraşul Câmpulung Muscel l-a parcurs, însă, din păcate. Decisive au fost ultimele decenii.
Până în 1989, Câmpulungul era un oraş înfloritor, prosper, în care unităţile industriale mergeau cu motoarele turate. Uzina ARO Câmpulung nu făcea faţă cererii, Combinatul de Fire şi Fibre Sintetice (Melana) abia prididea, fabrica de ciment de la ieşire din oraş spre Braşov-Târgovişte la fel, Exploatarea Minieră se lupta, conform sloganelor vremii, să dea „ţării cât mai mult cărbune”.
Populaţia oraşului, declarat municipiu între timp, trecuse binişor de 44.000 de locuitori, în 1992.
De la Revoluţie încoace, treptat, de toată această industrie, aducătoare de locuri de muncă şi de venituri consistente pentru localnici, s-a ales praful. Exploatarea Minieră s-a închis, Melana s-a privatizat, iar noii proprietari au tăiat-o şi vândut-o la fier vechi, fabrica de ciment s-a privatizat şi a redus drastic numărul de locuri de muncă, iar cireaşa pe tortul decăderii economice cvasitotale a Câmpulungului a pus-o falimentul uzinei ARO, declarat oficial în 2006.
Declinul demografic ce a urmat a fost unul de coşmar: populaţia oraşului a scăzut de la 44.000 de locuitori la puţin peste 31.000, la recensământul din 2011 şi la sub 30.000, la ora actuală. Dat fiind declinul economic sever, tipic oraşelor industrializate forţat în „Epoca de Aur”, activităţile infracţionale n-au întârziat să prolifereze pe terenul fertil creat.
A „ajutat” la asta inclusiv contextul socioeconomic dificil al României de la finele anilor ’90-începutul anilor ‘2000.
3-4 razii anual
Găştile de proxeneţi au devenit din ce în ce mai numeroase, profitând de climatul economic, de mirajul unui trai mai bun în străinătate şi de credulitatea victimelor, din ce în ce mai multe şi ele. N-a fost an, de prin 2000 încoace, în care Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate de la Poliţia Argeş să nu facă cel puţin 3-4 razii de amploare la Câmpulung şi în împrejurimi, în dosare ce vizau traficul de persoane şi/sau proxenetism. Câmpulungul e considerat şi azi unul dintre polii acestui tip de criminalitate din România.
Cifrele oficială confirmă această stare de lucruri: o informare transmisă redacţiei ArgeşulOnline.ro de Biroul de Informare şi Relaţii Publice a Tribunalului Argeş menţionează că „în perioada 1 februarie 2014-31 decembrie 2021, au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Argeş un număr de 28 de dosare având ca obiect traficul de minori”. Mai bine de jumătate dintre aceste dosare vizează persoane cu domiciliul în Câmpulung sau în împrejurimi şi/sau fapte petrecute în zonă.
În ceea ce priveşte dosarele de trafic de persoane adulte, cifrele sunt cel puţin duble.
Citește și: VIDEO Cine sunt cei care luptă în justiție cu plagiatul lui Nicolae Ciucă
Dascălii ocolesc subiectul
Cum s-a ajuns aici? E o întrebare grea, foarte probabil, cu multiple răspunsuri. Am încercat să aflăm părerea viceprimarului Nicolae Zaharia, profesor, fost director al Liceului „Dan Barbilian” înainte de a se dedica politicii, însă dumnealui nu a dorit să stea de vorbă cu noi pe această temă. Profesorul Gheorghe Radu, director al Colegiului Pedagogic Carol I, s-a eschivat, de asemenea, să ofere o opinie. Subiectul a fost, pare-se, neatractiv pentru domnii profesori. Am considerat, însă, că şi eschivele domniilor lor tot nişte răspunsuri sunt.
Comunităţile izolate, declasate social, surse de infracţionalitate
Mult mai multă deschidere am găsit la publicistul şi scriitorul muscelean Sterian Pricope, un bun cunoscător al vieţii economico-sociale a zonei.
„Proliferarea în Argeş/Muşcel a reţelelor de prostituţie are câteva particularităţi, pe lângă cele de ordin general. Ar fi vorba de existenţa unor comunităţi rurale periferice, unde predomină sărăcia, mentalităţile retrograde şi climatul educaţional precar, uneori cu lipsă de afecţiune parentală sau cu familii în care fetele se căsătoresc sau au prematur contacte sexuale.
Aceste medii declasate social sunt o sursă fecundă de infracţionalitate, precum furtul, tâlhăria, cerşetoria, dar şi traficul de carne vie.
Apoi, poate că poliţiştii şi magistraţii de aici au fost mai toleranţi cu acest fenomen nociv, ba au existat şi voci (cum ar fi activistul civic Alexandru Cumpănaşu) care au oferit nume concrete de oameni ai legii care ar proteja astfel de reţele, dar nu se cunoaşte dacă s-a efectuat vreo anchetă.
Dar înmulţirea proxeneţilor este cauzată şi de însăşi existenţa reţelelor care, pe lângă faptul că oferă exemplul obţinerii unor venituri frumoase, asociate cu destinderea şi distracţia, prin imunitatea lor aparentă în faţa legii, prin bogăţia vizibilă pe care o generează liderii lor şi prin tehnicile de racolare care îşi au aici o mai mare experienţă, devin modele tentante de trai uşor şi chiar de succes în viaţă”, a punctat dl Pricope.
Citește și: De ce nu avem radare fixe?
Traume care ţin toată viaţa
Câmpulungul a fost şi este încă un teren fertil pentru aşa ceva. A confirmat asta şi Andreea Şipoteanu-Constantinescu, psiholog de profesie, din Câmpulung.
„Din punctul meu de vedere, în calitate de psiholog care încearcă să empatizeze cu ce se întâmplă în mintea și sufletul unei tinere care trece prin teribila experiență a traficului de persoane, consider că aceasta reprezintă o traumă semnificativă care cu greu poate fi vindecată.
De cele mai multe ori, membrii rețelelor de traficanți se ascund în orașe mici, atât ca dezvoltare, cât și ca populație, unde șansele de a da peste fete care provin din medii defavorizate sunt mari.
Fetele, prea fragede de vârstă ca să înțeleagă rostul vieții și dorind să facă rost de bani mai ușor și mai repede, se lasă ispitite de proxeneți. Atrase de sumele mari de bani, cad în plasa traficanților și din păcate nu mai pot scăpa. Și susțin ceea ce spun fiindcă, deși există persoane care au fost racolate și ulterior au reușit să scape, trauma le va însoți toată viața.
Multe dintre ele ajung să sufere de tulburări alimentare, depresie, izolare, neîncrederea în sine sau recurg la suicid. Modul în care ele percep situația poate fi privit din două perspective: fie îl va urî pe traficant, fie va avea o atitudine dependentă și protectoare față de el. Ca psiholog, recomand ca aceste fete să fie tratate ca niște supraviețuitoare și nu ca niște victime”, a conchis dna Şipoteanu-Constantinescu.
Complicităţile legii cu lumea interlopă
Adi Ilinca e unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti argeşeni, specializat pe Justiţie, proprietar al săptămânalului „Impuls de Argeş” şi originar chiar din zonă.
Prin urmare, cunoaşte bine subiectul. „Câmpulungul a ajuns să aibă acest prost renume şi din cauza incompetenţei unor poliţişti şi magistraţi de aici, dar şi din cauza legăturilor dubioase dintre oameni ai legii şi capi ai lumii interlope din oraş şi din împrejurimi. Aş mai sublinia, în plus, uşurinţa cu care aşa-numiţii loverboy racolează fete care provin din medii defavorizate, pe care ulterior le supun exploatării sexuale”, a spus Adi Ilinca.
Când anume va scăpa Câmpulung Muscel de anatema traficului de carne vie, e greu de spus. Niciunul dintre interlocutorii noştri n-a încercat un pronostic. Toţi au convenit, însă, că pe măsură ce oraşul îşi va reveni din colapsul economic abrupt din ultimii ani – dă ceva semne în acest sens – lucrurile se vor schimba în bine şi din punct de vedere al infracţionalităţii de toate tipurile.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Articol publicat în Campania Națională de Conștientizare în privința Traficului de Persoane, derulată de Freedom House România în cadrul proiectului Stop-AT.
