Card sau cash reprezintă o discuție legitimă. Are loc de ceva vreme și la nivelul UE, care vrea să introducă așa-numitul „portofel digital”, și ar fi trebuit să aibă loc și în România. Doar că la noi, nu doar comentatorii de pe Facebook își dau cu părerea despre lucruri pe care nu le cunosc, ci și politicienii de la guvernare. Iar ăsta este un lucru care pe mine mă înspăimântă.
Sunt unul dintre cei care preferă să plătească prin card. Mi se pare mai comod să nu mai scot portofelul din buzunar, să caut suma exactă, să nu aibă rest magazinul. Îmi simt banii în siguranță la bancă, nu aș ține prea mulți în buzunar și cu atât mai puțin în casă. Nu mai folosesc cash nici măcar când merg în străinătate, există astăzi instrumente de plată digitală care permit un curs valutar mai bun chiar decât la o casă de schimb.
Dar dacă eu gândesc și acționez așa, nu înseamnă că toată lumea trebuie să facă la fel ca mine.
Sunt români care preferă să simtă banii în mână, căci și-i administrează mai bine așa, care nu vor să plătească la bănci comisioane sau care efectiv nu au destule bancomate și POS-uri acolo unde locuiesc. Este absolut de înțeles.
La fel cum este de înțeles teama multor cetățeni cu privire la modul cum administrează statul român toate informațiile pe care le adună despre ei.
De altfel, modul cum a administrat Guvernul chestiunea cash sau card nu face decât să le confirme neîncrederea.
Citește și: Card sau cash. Intră statul în intimitatea noastră sau vizează doar evaziunea fiscală?
Un premier care își justifică averea consistentă prin banii făcuți dintr-o patiserie aflată într-o piață dintr-un cartier din Buzău decide peste noapte să limiteze cantitatea de numerar cu care putem cumpăra zilnic produse printr-o justificare – reducerea evaziunii fiscale – pe care nu o crede nimeni.
Un lider politic care s-a remarcat prin faptul că-i ieșeau bancnote din buzunarul de la piept, la o conferință de presă, impune o obligație inclusiv românilor cinstiți, care abia strâng 1.000 de euro pe lună, în timp ce colegul său de partid arestat la Vaslui pentru că avea în portabagaj o șpagă în numerar de 1,25 de milioane de lei are 14 case și terenuri după ce a muncit toată viața pe salariul insuficient de la stat.
Mai mult, decizia a fost impusă de Cabinetul Ciolacu practic peste noapte (din nou!), din senin, cu o viteză care nu putea stârni decât indignare atunci când vine de la un prim-ministru căruia i-a fost anulat titlul de revoluționar pentru că a mințit.
Când nu dai timp pentru dezbatere publică, când nu lași experții și societatea să reacționeze, să explice și să înțeleagă, nu poți să te miri că spațiul este ocupat rapid de un partid populist, care nu cunoaște altă cale decât de a-i speria pe români pentru a-și atrage voturi.
AUR a acaparat și distorsionat o discuție legitimă, despre cash, despre comisioane bancare și despre controlul statului, și a dus-o într-o zonă conspiraționistă. Dar nu este vina auriștilor aici, nu este ca și cum ar fi prima dezbatere pe care o deturnează.
Vina este a PSD și a PNL, care au limitat un drept fără o justificare reală și fără nici o explicație credibilă. Și care nu s-au gândit nici o clipă cum va fi folosită această acțiune de adversarii politici, într-un context în care electoratul este deja furios, obosit și vrea să dea cu parul.
Combaterea evaziunii nu are nici o legătură cu impunerea cardului ca obligație, au demonstrat-o deja numeroși specialiști în economie. Cel puțin nu când vine de la un partid care are printre liderii de seamă un personaj, Marian Oprișan, care susține că împrumută milioane de euro de la mama sa pensionară. Pensionară normală, nu specială.
Mai mult, în fața reacției firești de respingere din partea populației – care a învățat deja că limitarea unui drept este periculoasă, dacă nu este făcută cu o justificare clară -, bravii bărbați de stat Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă au dat înapoi.
„Am stabilit ca această măsură să fie revizuită. Revizuirea ei trebuie să se producă cât mai curând posibil. Nu avem o reţea de bancomate”, a declarat subit Nicolae Ciucă, liderul PNL, deși inițial a votat în coaliție pentru măsură.
Marcel Ciolacu a dat vina pe niște funcționari ANAF, de parcă acei funcționari conduc România și nu el. „Mi s-ar fi părut jenant ca eu, prim-ministru, să ies şi să critic propunerile unor experţi de la ANAF, nu a fost o propunere politică”, a fost justificarea puerilă a premierului.
Când vezi așa ceva, poți să îi condamni pe români că se tem de orice măsură iei?
Din păcate, aceasta nu este prima decizie luată fără o fundamentare, fără un studiu de impact, fără o analiză a consecințelor, fără a ști cine este afectat și cum pe care o iau guvernele coaliției PNL-PSD.
Am văzut brambureala cu prețurile plafonate la energie, de la finalul pandemiei, măsurile fiscale care lovesc în antreprenori, dar nu limitează cheltuielile publice, cu reduceri care au afectat nu instituțiile risipitoare, ci puținele instituții de cultură. Și, la cum arată lucrurile, nici ultima nu va fi.
Când conduci țara pe bâjbâite, înaintea unui super an electoral, nu trebuie să te miri că nimeni nu mai are încredere în tine, chiar și când crezi că iei măsuri bune.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Si eu sunt unul dintre cei care prefera sa plateasca cash!! Fiecare cu optiunile lui.
Atatia experti ca si pandemie!
Sigur si eficient!
Statul nu are dreptul sa-mi ingradeasca liberatatea si nici nu este stapan pe buzunarul meu!
Cine mai citeste ceva istorie stie ca ea se bazeaza de cele mai multe ori pe conspiratii,interese, supunere, represiuni .
In fine,un articol slab, care nu ma convinge.. ,