”Care este partea rușilor din piețele românești de energie de minim 58 de miliarde de lei?” este o întrebare la care instituțiile statului trebuie să răspundă. Peste 80% din energia consumată se comercializează în afara piețelor organizate. Rusia a fost întotdeauna implicată în energia românească. „Anomaliile” acestea nu sunt băgate în seamă de autorități.
Energia, în principiu, este o marfă deoarece este nefungibilă (nu se poate depozita oriunde, oricând și pe termen mare), dar este tratată ca o marfă.
Înainte de anii ’90 industriile energetice erau organizate național și interconexiunile erau puține și slabe.
Este adevărat că Uniunea Europeană are la bază Comunitatea Cărbunelui și Oțelului (1951), care avea ca scop principal integrarea industriilor de cărbune și oțel ale Belgiei, Olandei, Luxemburgului, Franței, Italiei și Germaniei pentru a preveni conflictele viitoare. Dar cărbunele este fungibil! Evoluția este simplă: în 1957 s-au format Comunitatea Economică Europeană (CEE) și a Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM). Aceste tratate au extins cooperarea la alte sectoare economice și au pus bazele pieței comune. Deci rolul a fost tot de securitate pe continent. De abia în 1993 intră în vigoare libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor, tratat semnat în 1986.
Petrolul și cărbunele este clar că se tranzacționează de foarte mult timp deoarece sunt stocabile și ușor de transportat. Problema era gazul natural (destul de greu de transportat și cu mari eforturi se poate stoca numai în anumite condiții și în anumite arealuri geografice.
După anii ’90 se creează piețele de energie pe principiul burselor de mărfuri, adică se financiarizează energia, se standardizează și se creează instrumente financiare care pot fi tranzacționate. Principalele mărfuri energetice tranzacționate sunt gazul natural și energia electrică, la care adăugăm și certificatele de CO2, adică ”amenda” poluatorului când a vândut un MWh de energie electrică.
Legislația românească prevede că aceste ”mărfuri” se tranzacționează pe piețe organizate. Chipurile, în piețele “organizate” din România pe energie electrică și gaze intră OPCOM, companie controlată de Transelectrica, adică de statul român. Pe BRM (Bursa Română de Mărfuri – companie privată) se tranzacționează gaze, energie electrică și certificatele CO2.
Se mai tranzacționează cantități nesemnificative de gaze și energie electrică pe Sistemul de Achiziții Publice e-licitatie.ro.
Cele mai multe tranzacții însă se realizează pe sub mână, netransparent, prin contracte bilaterale între două companii.
Știm cât se consumă, dar nu știm de câte ori și la ce prețuri circulă marfa
Consumul de gaze în 2023 a fost de 102,46 TWh (Raport ANRE). Conform Transgaz, prețul mediu a fost de 153,47 lei / MWh. Sincer, eu mă îndoiesc de acest preț deoarece nu știm de unde au fost luate datele pentru calcul, dar să zicem că îl acceptăm.
În principiu putem afirma că pe piața de gaze s-ar tranzacționa minim de 16 miliarde de lei / an.
Consumul de energie electrică în 2024 a fost de 54.91 TWh. Luăm în calcul un preț mediu al energiei electrice de 750 lei. Știm că energia furnizată de Nuclearelectrica are un preț peste energia hidro și cu mult sub termocentralele pe cărbune și gaz. Prețul mediu de vânzare al SNN a fost, conform cu rapoartele date BVB, de peste 700 lei. Deci un preț mediu de 750 de lei este fezabil.
În principiu putem afirma că pe piața de energie electrică s-ar tranzacționa minim de 38,5 miliarde de lei / an.
Și necesarul de certificate de CO2 putem să-l calculam. În anul 2024 s-au produs 10,46 TWh din gaz și 7,11 TWh din cărbune. Știm că pentru 1 MWh produs din gaz se poluează cu 0,43 tone CO2 și pentru 1 MWh produs din cărbune se elimină în atmosfera 0,91 tone CO2. De aici rezultă că necesarul de certificate CO2 pentru a acoperi cheltuielile cu poluarea este de 6,5 milioane pentru cărbune și 4,5 milioane pentru gaz, adică 11 de milioane de certificate de CO2. Prețul mediu al unui certificat în 2024 a fost de 75 de euro, adică 375 de lei.
În principiu putem afirma că pe piața de certificate de CO2 s-ar tranzacționa minim de 4,1 miliarde de lei / an.
Totalul minim al pieței de energie ar fi 58 miliarde de lei.
Cel puțin 48,17 miliarde sunt pe sub masă
Am demonstrat că sub 1% din cantitatea de gaze consumată anul trecut s-a tranzacționat prin BRM.
Am scris că dacă înainte de schema de plafonare și subvenționare se tranzacționa pe OPCOM în jur de 90% din consum, după introducerea acestei scheme odioase, pe OPCOM se tranzacționează aproximativ 25% din consum.
Am luat la mână toate tranzacțiile cu Certificate CO2 de pe BRM. Au fost tranzacționate anul trecut 919.317 certificate, adică pe bursa la vedere s-au tranzacționat doar 8,38% din totalul pieței.
Rezultă că din totalul celor trei piețe de energie (minim 58 miliarde lei) s-au tranzacționat la vedere doar 17,33%, adică 10,11 miliarde lei, restul de minim 48,17 miliarde lei au reprezentat tranzacții de care nu știm nimic. Știm că cel puțin 48,17 miliarde trebuiau să fie tranzacții la vedere, dar nu știm câte tranzacții s-au făcut și nu știm care au fost prețurile unui MWh de gaz sau energie electrică sau a unui certificat de CO2.
Citește și: De ce prețul la gaze în România este uneori mult mai mare decât in Europa?
Pe unde sunt rușii?
Încă din 2020 am tot scris despre implicațiile Federației Ruse în industria energetică românească. Am scris o serie de articole despre „Partida Rusă din energie” iar în 2023 am făcut o demonstrație bazată pe analiza comparativ – istorică precum că Rusia are interese și a câștigat mult din industria energetică românească!
Concluzionam atunci:
„Toate acestea nu se pot întâmpla succesiv, acțiunile au fost coordonate și rezultatul este că singurul câștigător din situația actuală în care a ajuns România este numai Federația Rusă. Rezultă că România este o țară în care agresiunea hibridă rusească este câștigătoare.”
În cazul piețelor de energie din România, nu putem demonstra mai nimic deoarece aproape totul se desfășoară în spatele ușilor închise. Eu nu cred că în spatele acestor uși, unde sunt minim 48,17 miliarde de lei, nu se află și vreun rus care să-și căptușească buzunarele, atât timp cât vedem că interesele Moscovei au ieșit întotdeauna câștigătoare.
Eu am adus cifrele în față, am explicat de multe ori că piața românească de energie reprezintă un risc de securitate națională și cred că instituțiile abilitate trebuie să investigheze ”Care este partea rușilor din piețele românești de energie de minim 58 de miliarde de lei?”
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
