Premierul Florin Cîțu a anunțat că Guvernul propune mărirea salariului minim net pe economie cu 10% de la 1 ianuarie 2022. Propunerea a fost dezbătută în cadrul Consiliului Național Tripartit pentru Dialog Social din care fac parte conducerile patronatelor și sindicatelor, reprezentanții guvernului și ai Băncii Naționale Române. În timp ce patronatele au cerut mărirea salariului minim cu 8%, sindicaliștii au cerut mărirea cu 10% a salariului minim, echivalentul măririi cu 250 lei brut sau 143 lei a salariului minim actual de 2.300 lei brut 1.386 net.
Premierul a promis anterior că până la finalul lui octombrie va fi agreată o formulă de calcul transparentă și predictibilă pentru stabilirea salariului minim. În contextul negocierilor cu Comisia Europeană pentru aprobarea PNRR, fostul Ministru al Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Cristian Ghinea, a menționat deja din iunie că salariul minim va trebui determinat după o formulă de calcul, acesta putând ajunge până la 3.000 de lei brut în 2026.
Autor: Roland Kristo
Introducerea unui mod de calcul a salariului minim a fost luată în considerare și într-o propunere de directivă a Parlamentului și Consiliului European din 2020. Spre deosebire de inițiativele de indexare a salariului minim la nivelul de creștere economică sau productivitate, propunerea de directivă privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană susține creșterea salariilor minime din statele membre prin indexarea la salariului minim ori median din fiecare stat membru (60% din salariul median sau 50% din salariul mediu).
Chiar dacă propunerea nu are în vedere introducerea unui salariu minim la nivel european, se încearcă apropierea salariilor minime din statele membre de un nivel echitabil, apropriat de coșul minim de trai decent, respectiv reducerea decalajelor economice și sociale dintre statele membre.
Dar creșterea salariului minim duce la inflație și șomaj, nu?
O interpretare încă populară a teoriei economice spune că salariul minim provoacă creșterea șomajului și a inflației pentru că împiedică mecanismele pieței libere din a atinge nivelul optim al salarizării. Adepții acestei teorii consideră că salariile sunt rezultatul interacțiunii dintre cerea de muncă a angajatorilor și oferta de muncă a potențialilor angajați.
Dacă statul impune un salariu minim mai mare decât acest rezultat, atunci costurile de întreținerea afacerilor vor crește odată cu salariului minim. O parte dintre afaceri nu vor putea suporta costurile crescute, deci vor intra în faliment sau vor reduce numărul de angajați, ambele variante având ca efect ultim creșterea șomajului. Sau vor încerca să treacă o parte din venituri la negru.
Pentru alte afaceri, costurile suplimentare vor obliga recuperarea de venituri prin creșterea prețurilor bunurilor sau serviciilor pe care le produc. Pe termen mediu, costurile salariului minim vor putea duce la o creștere generalizată a prețurilor din economie, adică la inflație.
În această interpretare, creșterea salariului minim poate face mai mult rău decât bine chiar și pentru cei care ar trebui să beneficieze de pe urma creșterii salariului minim. La urma urmei, cu ce ajută creșterea numerică a salariului dacă nu mai există locuri de muncă sau dacă inflația duce la evaporarea puterii de cumpărare a salariului minim?
De ce creșterea salariului minim (nu) duce la creșterea șomajului sau a inflației
Chiar dacă teoria clasică a salariului minim este încă populară, dovezile nu susțin ipoteza efectelor negative, cel puțin în forma sa radicală. Conform unei analize a studiilor ce au evaluat creșterile salariului minim, media efectului măsurat asupra șomajului tinde spre zero, iar aproape jumătate din studiile analizate au relevat efecte pozitive asupra nivelului de ocupare de forță de muncă, chiar dacă altele au măsurat un efect negativ. Cu alte cuvinte, dacă creșterea salariu minim are un efect asupra nivelului de ocupare a forței de muncă, dovezile sugerează că acesta este minim, dacă nu chiar pozitiv.
De exemplu, o analiză a efectelor aproape dublării salariului minim în Ungaria anilor 2000 a arătat că afacerile preferă să crească salariile pentru a atinge salariul minim în loc să reducă numărul de salariați, iar 75% dintre costuri sunt suportate de consumatori prin creșterea prețurilor și 25% direct de către angajatori.
Chiar dacă autorii studiului estimează că 30 de mii de persoane și-au pierdut locul de muncă (echivalentul a 0,076% din totalul de muncă în Ungaria), alte 260 de mii de persoane au beneficiat de pe urma unei măriri salariale de peste 60%, raportat la inflație și creșterea economică și salarială contrafactuală (adică scenariul unei majorări salariale mai mici).
În perioada în care au fost introduse majorările (2000-2002), inflația chiar a scăzut la aproape jumătate de la 10% (în comparație cu inflația de două cifre a anilor ’90). Creșterea generalizată a prețurilor a fost evitată probabil pentru că nu toate sectoarele economice au fost afectate de creșterea salariului minim, deci nu a existat o nevoie generală de creșterea prețurilor bunurilor și serviciilor.
David Card și Alan B. Krueger, profesori în economie la Universitatea California și Princeton, amintesc că opiniile economiștilor cu privire la efectele salariului minim s-au schimbat drastic în ultimii ani datorită influxului de studii empirice din domeniu. Dacă în 1992, 79% din economiști chestionați de Asociația Americană de Economie (AEA) au considerat că mărirea salariului minim poate crește nivelul de șomaj în rândul angajaților tineri și necalificați, în anul 2000 abia 46% declarau același lucru.
Care ar fi efectele unei creșteri a salariului minim conform planului european?
Salariul minim în România a crescut semnificativ în ultimele trei decenii fără să existe semne cum că ar fi cauzat creșterea șomajului sau a inflației într-un mod semnificativ. Conform unei analize efectuate sub egida Băncii Mondiale, nici creșterile salariului minim între 2013 și 2016 nu au afectat în mod negativ ocuparea forței de muncă sau inflația, dar au redus numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie și au crescut veniturile la bugetul României.
Impactul precis al propunerii de directivă europeană asupra economiei românești depinde în mare parte de nivelul la care va fi ridicat salariul minim. Propunerea stipulează două praguri diferite, anume creșterea până la 60% din salariul median sau 50% din salariul mediu. În oricare scenariu, o parte semnificativă a salariaților va fi afectată. Conform Eurostat, 15,7% dintre lucrătorii din România câștigau în 2014 mai puțin de 105 % din salariul minim, al doilea cel mai mare procent din UE la acel moment.
Ponderea ridicată a lucrătorilor cu salariul minim afectează în mod semnificativ și diferența dintre indexarea la salariul median și cel mediu. Mai exact, procentul mare de contracte de muncă cu salariul reduce valoarea medianei în favoarea salariului mediu. Dacă aducerea salariului minim la 60% din salariul median reprezintă o creștere cu 30-40 euro, aducerea la 50% din salariul mediu reprezintă ceva mai mult, anume undeva la 100 de euro.
Având în vedere amploarea redusă a creșterii salariale propuse de Uniunea Europeană, efectele negative ale politicii economice ar fi probabil nesemnificative. Să ne amintim că efectele negative (și ele reduse) în cazul creșterii salariale în Ungaria au venit ca urmare a aproape dublării salariului minim, iar creșterea cu 100 de euro, adică forma mai ambițioasă propunerii UE, reprezintă în momentul de față puțin mai mult de o treime din salariul minim net în România.
Studiul de impact ce însoțește propunerea de directivă consideră că posibilele efecte negative ale măsurii asupra șomajului sunt „limitate” și preconizează că vor fi de „aproximativ 0,5 % din totalul ocupării forței de muncă”. În schimb, studiul consideră că „avantajele măririi salariului minim pentru lucrătorii în cauză ar depăși cu mult posibilul impact negativ asupra acestor lucrători la nivelul ocupării”, chiar dacă situația va trebui monitorizată atent, în special în cazul sectoarelor cu un număr mare de angajați cu salariul minim (de exemplu, sectorul agricol din România, atenționează studiul).
Alte griji? Productivitate, competitivitate și munca la negru
Creșterea salariului minim poate îngrijora și din alte motive decât inflația și șomajul. Una dintre griji ar fi că mărirea salariului minim poate duce la decuplarea dintre salarizare și productivitatea muncii. Totuși, nivelul de productivitate din România, raportat la prețuri și puterea de cumpărare, deocamdată depășește nivelul de salarizare. De altfel, nivelul de salarizare ține mai mult de puterea de negociere a salariaților decât de productivitatea acestora. Având în vedere că acoperirea salariilor negociate colectiv și sindicalizarea sunt în scădere în România, creșterea salariului minim poate fi privită ca o reechilibrare a puterii de negociere între angajați și angajatori.
O altă grijă față de mărirea salariului minim este pierderea competitivității la nivel internațional prin creșterea costurilor de muncă în România. Aici trebui menționat faptul că mărirea salariului minim în anii trecuți nu a fost urmată de scăderea investițiilor străine și că România oricum nu poate concura doar la capitolul „forță de muncă ieftină” în fața țărilor în curs de dezvoltare precum Vietnam sau Bangladesh.
De altfel, creșterea salariului minim poate promova pe termen mediu creșterea productivității și implicit a competitivității României prin trecerea de la munca de complexitate redusă la munca de complexitate crescută și valoarea adăugată, respectiv prin reducerea fenomenului emigraționist.
În final, s-a argumentat că mărirea salariului minim poate impulsiona creșterea sectorului informal și fenomenul muncii „la negru”. Din punct de vedere teoretic, se poate argumenta în ambele direcții. Persoanele cu salarii mici pot beneficia de pe urma veniturilor crescute dacă angajatorul renunță la plata taxelor, dar în același timp aceste persoane pot prefera păstrarea statutului de angajat legal pentru a putea beneficia de pe urma diferitelor servicii publice acordate salariaților.
Din punct de vedere empiric, creșterea salariilor minime nu a fost corelată cu creșterea sectorului informal, ci estimările sectorului informal sugerează ca muncă la negru chiar a scăzut odată cu creșterile salariului minim din România, conform studiului Băncii Mondiale citat anterior.
Dar e bine pentru antreprenori?
Salariul minim nu este panaceu. După cum a relevat exemplul Ungariei, creșterea bruscă a salariului minim poate impune costuri suplimentare angajatorilor și consumatorilor. Chiar dacă aceste costuri nu echivalează cu creșterea semnificativă a șomajului sau inflației, ele pot afecta porțiuni ale sectorului economic, în special întreprinderile mici și mijlocii (IMM).
În plus, recuperarea economică dificilă din pandemie și pericolul inflației permanente amplifică riscurile politicilor economice ambițioase. Propunerile recente de creșterea salariului minim, inclusiv propunerea de salariu minim european, se încadrează într-o notă realistă, dar rămâne de văzut sub ce formă și dacă vor fi implementate.
(Articol publicat în Economedia, partener PressHUB în cadrul proiectului „Hub for Business Journalism”)
Roland Kristo a fost selectat pentru a participa la „Hub for Business Journalism”, un proiect marca Freedom House care îşi propune să aducă un suflu nou în jurnalismul economic și de business din România. Pentru a citi mai multe astfel de articole, puteți accesa secțiunea dedicată proiectului din cadrul publicației Presshub.
Roland Kristo a fost stagiar la Centrul Român de Politici Europene, iar în prezent este redactor la Political Economy Review. Își propune ca în viitor să se specializeze în politici publice. Roland studiază Filosofie, Politică și Economie la King’s College London.
