Cât de bolnave sunt pădurile și cât adevăr este în raportările privind „tăierile accidentale”. Între 2021 și 2024, o treime din tăierile de arbori din pădurile bihorene au fost clasificate ca „tăieri accidentale”, reprezentând peste 300.000 de metri cubi din totalul de aproximativ 1 milion de metri cubi tăiați.
Fenomene naturale și atacuri ale insectelor sunt principalele cauze, dar birocrația și schimbările climatice complică gestionarea eficientă a acestor tăieri. Cum afectează acestea pădurile și ce soluții sunt propuse de experți?
Între 2021 și 2024, o treime din tăierile de arbori din pădurile bihorene, înregistrate în SUMAL, reprezintă „tăieri accidentale”. În total, în acești ani, peste 300.000 de mc de arbori din peste 1 milion de metri cubi tăiați în Bihor, totalizează tăierile accidentale. Aceste tăieri se fac atunci când pădurea este afectată de fenomene naturale, cum ar fi o furtună sau atacul unor insecte. Ori atunci când în timpul exploatării pădurii, arborii care nu ar fi trebuit să fie tăiați sunt deteriorați.
Plecând de la aceste date, am încercat să aflăm care ar fi cauzele care ar putea duce la o asemenea situație. Dar și să aflăm care e procedura în cazul tăierilor accidentale și dacă nu cumva aceste motive sunt folosite abuziv.
Discutând cu mai multe ONG-uri din țară am aflat că sunt experți care pot determina, în urma unei vizite în teren, dacă tăierile accidentale se dovedesc a fi, în realitate, ceea ce scrie pe hârtie, în cazul de față în SUMAL.
Dan Turiga, de la Agent Green, o organizație neguvernamentală pentru protecția mediului, ne-a spus că au depistat asemenea cazuri. „Am găsit arbori verzi, de clasa I, de calitate standard, fără niciun defect, care erau marcați într-un pachet de produse accidentale, în Bistrița”, ne-a spus Turiga.
Teoretic, astfel de cazuri ar fi ușor de depistat, dacă Garda Forestieră ar controla fiecare tăiere declarată accidentală. Legea îi cere însă să controleze cel puțin 20% dintre APV-urile pentru tăieri accidentale.
În județul Bihor, în ultimii ani, Garda Forestieră a controlat cu mult peste acest prag minim prevăzut de lege. Și potrivit reprezentanților instituției, nu au fost cazuri de tăieri accidentale care să acopere tăierea unor copaci sănătoși, sub un pretext fals.
Însă pentru tăierile accidentale din ultimii ani, o explicație ar putea fi un atac al gândacului tipograf de scoarță (Ips typographus/ipidae). Aceste atacuri au fost inițial puse în seama unei furtuni (mezociclon) din 2017, care a afectat, în Bihor, zonele: Bratca, Budureasa, Dobrești, Roșia, Finiș, Vașcău, Stâna de Vale, Padiș, Remeți, Valea Drăganului. Potrivit lui Teodor Suciu, directorul Romsilva Bihor, atunci, în munții din județ a fost doborâtă o cantitate de 500.000 de mc de arbori.
Ulterior, doborâturile din păduri au atras atacul gândacului de arbore, care atacă doar molidul. De atunci și până în prezent, gândacul a făcut ravagii în pădure. Însă, se pare că aceste atacuri ale insectei care persistă la 7 ani de la furtună ar putea avea o altă cauză.
De vină ar fi schimbările climatice și valurile de căldură, un mediu propice pentru ipidae.
Ferko Jeno, șeful Ocolului Silvic Sfânta Maria, care administrează pădurile Bisericilor Greco – Catolică și Romano – Catolică din Bihor, spune că iernile mai puțin friguroase favorizează înmulțirea gândacului. „Studiile arată că gândacul moare doar la minus douăzeci de grade”, a spus șeful de ocol. Noi nu mai avem astfel de temperaturi în județ de câțiva ani. „Și din cauza schimbărilor climatice și a temperaturilor ridicate am observat că acum gândacul are trei zboruri pe an, în loc de două, cât erau înainte”, a mai spus sursa citată. Practic, din cauza climatului, gândacul poate să „ronțăie” pădurea aproape tot anul, față de câteva luni pe an, cum se întâmpla în trecut.
Emil Plastin, șeful Ocolului Silvic Remeți, spune același lucru. Pădurea administrată de ei a pierdut sute de mii metri cubi, față de planul de tăieri aprobat, din cauza ipidaelor. „Noi ne-am făcut aici treaba prin amplasarea de curse feromonale, bariere în calea acestor insecte. Din păcate cei care administrează în vecinătatea noastră pădurea nu și-au cam făcut treaba și foarte greu am reușit să stopăm aceste atacuri de ipidea”, ne-a spus Plastin.
Spusele reprezentanților ocoalelor silvice din Bihor sunt confirmate de alți specialiști. Atât din țară, cât și din străinătate.
„Iernile sunt tot mai scurte și mai calde și larvele acestei specii supraviețuiesc în număr mai mare. Nu le-aș numi atacuri că nu sunt dăunători. Este o specie acasă la ea care profita de încălzire. Nu ai cum opri ce va urma. Chiar nu ai cum. Trebuie să îl lași să mănânce ce e de mâncat și să lași natura să își urmeze cursul”, ne-a spus Gabriel Păun, președinte Agent Green. El mai spune că țara noastră nu are niciun fel de evidență la nivel național despre atacurile de ipidae, prin urmare nu se poate face o estimare a daunelor cauzate strict de gândacul de scoarță.
Citește și: A început reabilitarea Casei Memoriale „Iancu Jianu” din Caracal | Reporter 24
La alții e mai rău
În Germania, în 2020, proporția tăierilor accidentale a fost chiar de trei sferturi din volumul total de lemn recoltat, ne-a spus Stefan Kreft, cercetător asociat la Academia Pădurilor Naturale, un institut de cercetare independent din Germania. „Monoculturile de molid s-au degradat accelerat în multe părți ale Europei în ultimii 5-6 ani”, a adăugat sursa citată.
El a explicat că, așa cum s-a întâmplat și în Bihor, atacul acestei insecte, care afectează doar molidul, este de regulă precedat de o furtună. „Cu toate acestea, furtunile sunt fenomene naturale, iar într-o pădure naturală, chiar dacă este dominată de molid, populațiile de gândaci de scoarță nu ar exploda la un nivel observat în monoculturile artificiale”, spune sursa citată.
Motivele însă, pentru care aceste atacuri sunt atât de agresive și de durată sunt, potrivit lui Stefan Kreft:
- Molidul, care înlocuiește specii de arbori adaptate local, este plantat în regiuni (în mod normal destul de joase) cu climă la care nu este adaptat, deoarece molidul este o specie specifică munților înalți și latitudinilor nordice (în Europa, Scandinavia);
- Molidul este plantat în monoculturile menționate, oferind o sursă de hrană ușoară pentru gândacii de scoarță
Cercetătorul german precizează că arborii mâncați de insecte nu mai prezintă un risc pentru pădurea sănătoasă și că arborii morți ar ajuta de fapt la regenerarea pădurii. „Lemnul unui arbore ucis de gândacii de scoarță are o valoare economică redusă, iar îndepărtarea lui este costisitoare, reducând astfel și mai mult profitul. Mai important, beneficiile lemnului mort sunt diverse și importante: lemnul mort oferă umbră și răcorește solul, facilitând astfel regenerarea naturală”, ne-a explicat Kreft.
El a adăugat că regenerarea naturală este mai bună decât plantarea, deoarece se obține o nouă pădure mai rezistentă, fără costuri.
„Lemnul mort protejează regenerarea de animalele erbivore, în special căprioarele și cerbii, care sunt specializate în a mânca lăstarii tineri. Lemnul mort este important împotriva eroziunii solului și contribuie la atenuarea schimbărilor climatice prin menținerea carbonului departe de atmosferă pentru câteva decenii. Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele beneficii ale lăsării arborilor morți la fața locului”, a mai spus cercetătorul.
El susține că această opinie este bine fundamentată în dovezi științifice și este din ce în ce mai acceptată de administratorii informați ai pădurilor.
Această teorie este susținută de un alt activist. „Tradiția veche a silviculturii considera «tăierile sanitare» drept o modalitate importantă de a controla anumite focare de patogeni ai arborilor. Însă, în contextul schimbărilor climatice, există din ce în ce mai puține dovezi că aceste intervenții au un impact pozitiv asupra ecosistemelor înconjurătoare; dimpotrivă, în multe cazuri efectul pare să fie negativ”, spune Siim Kureso, European Forest Campaigner în cadrul Fern, un NGO care militează pentru salvarea pădurilor în Belgia, Franța și Germani.
Cu toate acestea, explică Kuresco, există tot mai multe motive pentru a interveni, deoarece patogenii se răspândesc mai ușor în rândul arborilor supuși stresului climatic. „Uneori, creșterea «tăierilor sanitare» este motivată de această înțelegere veche de a face ceea ce este corect, iar alteori regulile în jurul acestei practici sunt folosite ca o portiță pentru a ocoli restricțiile din managementul forestier doar pentru a recolta lemn”, a mai adăugat sursa citată.
Un inginer silvicultor din Bihor ne-a spus și el că cea mai bună soluție în cazul unor astfel de atacuri este ca natura să fie lăsată să își urmeze cursul. Ar fi o decizie mai înțeleaptă, ne-a explicat el, în condițiile în care cel mai probabil, arborii care ar crește ar fi adaptați la contextul actual și mult mai rezilienți. Însă, în contextul în care pădurile din întreaga Europă sunt puse la pământ, în ultimii ani, de acest gândac, el nu crede că guvernele europene ar îndrăzni să ia o decizie atât de nepopulară.
Birocrația ne omoară pădurile?
În condițiile actuale în care în majoritatea țărilor europene se merge în continuare pe scoaterea arborilor din păduri și în contextul climatic actual în care aceste atacuri ar putea continua și deveni tot mai greu de supus, România ar trebui să schimbe modul de administrare al tăierilor accidentale.
Ferko Jeno, șeful Ocolului Silvic Sfânta Maria, a explicat că în Germania, dar și Polonia, de exemplu, administratorii pădurilor, în cazul atacurilor de insecte sau doborâturi în urma unor furtuni, pot scoate lemnul din pădure imediat.
La noi, birocrația încetinește curățarea pădurilor de arbori atacați sau doborâți,cu cu săptămânile. După un fenomen natural, pădurarul este obligat să facă un raport, în cel mult cinci zile. După care, raportul intră pe circuitul decizional și șeful de ocol este obligat să elibereze cu prioritate delegație de marcare a arborilor afectați. În teren, pădurarul, un reprezentant de la ocol, marchează arborii doborâți sau afectați cu ciocanul de marcat. Ei colectează datele din teren, marchează fiecare arbore, măsoară diametrul și stabilește clasa de calitate și măsoară lungimea arborilor. Trebuie să treacă specia, diametrul, lungimea, clasă de calitate în SUMAL, de unde rezultă APV-ul.
Acest APV face obiectul unei notificări la Garda Forestieră, în care se anunță de către ocol dacă au produse accidentale, iar garda poate decide dacă merge să verifice sau nu. Garda are la dispoziție, potrivit legii, 15 zile decidă dacă merge în control. Abia după ce Garda Forestieră decide control sau nu, ocolul silvic poate să înceapă procedurile pentru punerea în valoare a lemnului.
Din informațiile transmise de Garda Forestieră Oradea, în pădurile din Bihor mai există doborâturi de la furtuna din 2017, dar și arbori afectați de ipidae, „în arboretele cvasi – virgine pe raza Ocolului Silvic Remeți și în zonele de conservare specială, în Parcul Natural Apuseni, pe raza ocoalelor silvice Codrii Beiușului, Lăzăreni, Beliș, Sudrigiu, Horea Apuseni, unde este interzisă extragerea arborilor afectați cu un volum aproximativ de 250.000 mc”.
Între 2001 și 2023, județul Bihor a pierdut 15,7 mii hectare de acoperire forestieră, echivalentul unei scăderi de 6,4% a acoperirii forestiere din 2000.
În 2010, județul Bihor avea 222 mii hectare de pădure naturală, care se întindea pe 31% din suprafața sa. În 2023, județul a pierdut 1,06 mii hectare de pădure naturală.
Citește și: Povestea supraviețuitorilor orfelinatelor din România
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Ocolul Silvic Sfânta Maria)
