Unul dintre cele mai mari centre pentru refugiații ucraineni funcționează la Brașov. Centrul CATTIA a fost deschis pe 4 martie 2022, la doar o săptămână după ce Ucraina a fost invadată militar de ruși. Deși a fost creat la inițiativa autorităților brașovene și cu sprijinul comunității locale, afuncționat pentru câteva luni exclusiv pe baza donațiilor.
Au fost cazați până în prezent peste 10.000 de refugiați ucraineni, iar CATTIA a primit recunoaștere BlueDot de la UNICEF.
PRESShub a discutat cu Flavia Boghiu, viceprimarul din Brașov și inițiatoarea centrului CATTIA despre implicarea comunității locale, despre generozitatea românilor, care au ajutat cu multe donații, și despre sprijinul acordat unor oameni care au pierdut tot din cauza războiului.
PRESShub: Cum a început și cum s-a concretizat proiectul centrului de la Brașov pentru primirea refugiaților ucraineni, CATTIA?
Flavia Boghiu: Am început să ne organizăm pe 26 februarie, la două zile de la începerea războiului din Ucraina. Am purtat discuții cu ONG-urile din oraș. În urma acestora, am hotărât că vom deschide o linie de call-center și că vom aduna donațiile într-un singur loc. Am decis ca locul de primire a refugiaților să fie aici, la CATTIA.
Am deschis centrul pe 4 martie. Când am deschis, nu exista decât spațiul acesta gol și atât. A trebuit să aducem saltele și am primit ajutor de la Forțele Aeriene în acest sens. Lenjerii de pat mai aveam în Primărie. Eu m-am dus la creșe și am adus câteva pătuțuri. Apoi mi-am sunat o prietenă care avea grădiniță privată, ca să-mi aducă niște jucării.
Am anunțat deschiderea centrului într-o conferință de presă, dimineața, iar la amiază era deja plin de oamenii care veneau cu donații.
În primele săptămâni, am stat aici până la ora 1:00 noaptea pentru că veneau încontinuu atât donații cât și refugiați. Aveam coadă la înregistrări. Refugiații sunau la call-center, la numerele de telefon anunțate, și erau trimiși aci.
În prima noapte aranjam paturile și la un moment dat a ajuns la centru un grup de refugiați de 12 persoane. În timpul zilei ne aduseseră de la restaurante niște mâncare cei care sosiseră deja, dar în acea noapte am scos efectiv din donațiile pe care începuserăm să le primim. Am făcut o masă lungă și am întins conserve, zacuscă, pâine. Așa a trecut prima noapte.
Au fost la început niște eforturi de organizare fantastice, pentru că pe lângă refugiații pe care îi primeam aici, mai erau și trenurile care treceau de două ori pe zi prin gara Brașov spre Curtici.
Trenurile aveau câte 300 de ucraineni, flămânzi de zile întregi. Se făceau sandvișuri la CATTIA și pachețele, pe urmă oamenii mergeau la gară, să aștepte trenurile și să lea de mâncare ucrainenilor care veneau.
Cum a decurs ulterior organizarea și gestionarea centrului?
Primăria s-a ocupat în continuare de gestionare și de organizare. Pentru aspecte specifice ne-au ajutat ONG-urile, printre care s-au împărțit anumite roluri. Pentru implementarea sarcinilor, am avut sute de voluntari care se înscriseseră pe o platformă de voluntariat lansată cu un an în urmă. Printre aceștia, foarte mulți erau tineri, elevi de liceu și studenți. Era plin centrul, la început, de voluntari cu veste verzi, care sortau donațiile, le organizau etc.
Cum spuneam, donațiile veneau încontinuu.
Așa că am făcut un flipchart zilnic cu o listă de nevoi pe care scriam, spre exemplu: „Azi avem nevoie de: hrișcă, porumb, detergent etc”, pe care o așezam la intrarea în centru, în așa fel încât oamenii să știe ce anume puteau dona. Unii fotografiau flip-chartul și diseminau informația pe Facebook, apoi cumpărau produsele necesare și le donau.
Pe lângă donațiile oamenilor, am mai avut și firme care ne-au ajutat cu bani și materiale. Pentru mai bine de o lună, CATTIA s-a susținut integral din donații. Inclusiv mesele pentru refugiați erau oferite cu sprijinul restaurantelor din oraș, care s-au implicat în ajutorarea refugiaților și care, prin rotație, donau prânzuri și cine.
Citește și: FOTO Ce desenează copiii ucrainenilor care s-au refugiat în România: bombe
Ulterior, ați obținut recunoașterea UNICEF BlueDot pentru acest centru. Ce a însemnat acest lucru?
De regulă, centrele pentru primirea refugiaților de-a lungul granițelor sunt cele mai căutate și vizitate oficial, însă CATTIA a fost primul centru de pe teritoriul României, din interiorul țării, care a primit recunoașterea UNICEF.
Reprezentanții UNICEF au venit în vizită. Noi aveam un protocol mai vechi cu UNICEF, la nivel de oraș, cu obiectivul de a face Brașovul un oraș prieten al copiilor.
Certificarea BlueDot oferă spații sigure pentru mame și copii.
Ulterior am semnat un protocol prin care UNICEF ne-a și sprijinit cu finanțare și ne-a ajutat cu plata unor angajați pentru a derula anumite programe.
Obiectivul a fost să facem CATTIA să treacă de la sistemul bazat pe voluntariat și pe donații, la un sistem sustenabil, pentru că ne-am dat seama că, deși comunitatea fusese extraordinar de solidară și de săritoare, centrul nu putea continua pentru mult timp așa, motiv pentru care aceste colaborări, ca cea cu UNICEF, erau necesare.
Mai apoi, în ceea ce privește cazarea, parțial s-a trecut la finanțarea din fonduri guvernamentale, însă celelalte activități precum magazinul social, cursurile de limbă română, cursurile de limbă engleză, taberele de vară, activitățile organizate de sărbători au fost realizate cu finanțări non-guvernamentale.
La Brașov, funcționează trei grupe de limba ucraineană, la grădinițe diferite. Cum funcționează?
Nevoia grădinițelor existase încă de la început. Am integrat o parte dintre copiii ucraineni în trei grădinițe diferite din Brașov, doar că infrastructura orașului nu ne permitea să creștem dintr-o dată numărul de copii din grădinițele din oraș, adăugând pe cei sosiți din comunitatea ucraineană.
Noi aveam probleme cu infrastructura educațională și la nivelul comunității, pentru că nu s-au construit în niciun caz grădinițe în ritmul în care s-a dezvoltat orașul. În privința creșelor, spre exemplu, s-a construit una singură în 12 ani. Avem liste de așteptare de 1.300 de persoane.
De aceea, nu aveam cum să integrăm mai mult și comunitatea ucraineană. Prin urmare, ne-am gândit că trebuie să găsim o variantă ca să facem aceste grupe suplimentare de grădiniță, pe lângă cele din oraș, la CATTIA, pentru a veni în sprijinul părinților care își caută și care și-au găsit de lucru, dar și pentru a nu-i izola pe acești copii.
Copiii trebuie să aibă acces la socializare, pentru că altfel nu vor face altceva decât să stea singuri în apartamentele închiriate. Unele dintre mame au venit singure cu acești copii, într-o țară străină, nu pot rămâne izolați.
Pe lângă aceste grupe de grădiniță, ce alte forme de școlarizare există la CATTIA și cam câți copii sunt înscriși?
La centru avem grădinița propriu-zisă, dar și patru clase primare, cu program prelungit, cu 60 de copii înscriși. Mai avem un after school pentru copiii cu vârste între 8-11 ani, la care sunt înscriși tot 60 de copii.
La after school-ul pentru copiii cu vârste intre 5-7 ani sunt înscriși 15 copii. Oferim lecții de limbă română, de limbă engleza, de Photoshop și de competențe digitale. O parte dintre aceste forme de școlarizare sunt realizate împreună cu cei de la organizația Salvați Copiii.
Predarea și restul activităților educaționale se fac parțial cu cei din comunitatea ucraineană, pe care încercăm să îi integrăm cât de mult putem în activitățile de la centru. Elevii de clasa a XI-a se pregătesc pentru bacalaureat și au lecții suplimentare, ca cele de matematică și de istorie, cu profesorii ucraineni de la centru, pe lângă lecțiile pe care le urmează online pe platforma educațională din Ucraina.
V-ați implicat și în găsirea unor locuri de muncă pentru refugiații ucraineni?
Da, într-un timp am avut bursa locurilor de muncă pentru ucraineni. Au fost la CATTIA cei de la AJOFM și de la ISU, ca sa ne asigurăm că facem serviciile cât mai accesibile pentru acești refugiați. În prezent, îi îndrumăm către AJOFM sau le oferim noi consiliere.
Care sunt principalele problemele pe care le întâmpinați?
Barierele de limbă ar fi de menționat printre problemele ușoare, dar învățăm să ne descurcăm și cu ele, mai prin semne, mai prin zâmbete și cu traducători.
În ceea ce privește dificultățile mari, cea mai serioasă problemă ține de sustenabilitate, pentru că e vorba de gestionarea unei comunități semnificative, care nu știe cum se va întoarce acasă, care și-ar dori în orice moment să se întoarcă acasă și pe care trebuie, cumva, să o integrăm pentru perioada de timp de care va avea nevoie.
Noi căutăm în continuare finanțări.
O altă problemă este legată de personalul necesar pentru funcționarea centrului.
Sunt disponibile finanțări pentru a plăti profesorii și educatorii, însă tot acest centru are nevoie de personal suplimentar permanent. Aici se face permanență. Se fac ture de lucru atât noaptea cât și ziua, în așa fel încât dacă intră în toiul nopții 20 de ucraineni, să poată fi înregistrați, să poată fi cazați și să poată primi ceva de mâncare.
Așa cum vă povestisem, am avut situații în care refugiații au ajuns noaptea sau dimineața foarte devreme.
Cam câți refugiați au au beneficiat de serviciile oferite la CATTIA?
Prin CATTIA au trecut peste 10 000 de persoane, estimând în baza evidențelor pe care le avem, dintre aceste persoane, în Brașov se află cam 4.500.
Cum apreciați sprijinul din partea statului român oferit refugiaților ucraineni?
În privința locuințelor, reglementările actuale au în vedere tranziția de la centrele de primire și de cazare către soluții pe termen mai lung. Din punct de vedere al educației, potrivit acelorași reglementări, copiii ucraineni pot merge în școlile românești, dar ca audienți, adică să stea la orele în limba română și să asculte, fără să înțeleagă însă, ceea ce nu le e de mare folos.
Referitor la programul 50/20, acesta a fost extraordinar pentru a rezolva o problemă de moment, însă este un program extrem de costisitor și nu este sustenabil.
În plus, acest program le dă posibilitatea proprietarilor de locuințe să profite de situație și să le închirieze peste pretul pieței.
Alternativa la acest program ar fi ca statul român să le subvenționeze refugiaților ucraineni plata unei chirii la prețul pieței libere.
Citește și: AUDIO | Cum și cine fură banii alocați de România pentru refugiații ucraineni
Trebuie menționat în acest context că unii refugiați nu primesc înapoi cei 20 de lei pe care statul i-a alocat pentru ei. Noi avem cazuri de refugiați care nu locuiesc la centru, dar vin aici doar pentru mâncare pentru că abia supraviețuiesc. Colaborăm în acest sens cu Bucuria Darului, o cantină care ne gătește benevol și ne aduce porții de de mâncare pentru ei.
Pe măsură ce trece timpul vi se pare că oamenii încep să fie obosiți, poate chiar blazați în privința acestui război?
Da, dar e normal să fie așa, pentru că nu poți să rămâi conectat emoțional la durerea și la dezastrul pe care le provoacă războiul, fără să riști să fii afectat psihic. Eu sunt sigură că în primele zile, atunci când la știri se transmiteau imagini din război cu femeile și copiii care plecau din Ucraina, oamenii plângeau văzând acele imagini.
Ca o reacție de autoapărare, ei devin acum mai puțin interesați, decât erau în primele zile de război, de ceea ce se întâmplă în Ucraina și sunt mai atenți la propria lor viață mundană, cotidiană. E firesc să se întâmple asta.
Pe de altă parte, nu avem voie să ne deconectăm complet de acea realitate pentru că nu e ca și cum războiul s-ar fi terminat sau ca și cum pericolul ar fi trecut. Pericolul nu a trecut nici pentru ei, nici pentru noi.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
