marți, 24 mai 2022
AcasăNewsletterCătălina Olteanu: “Eu n-am vrut să cred că sunt doar o femeie...

Cătălina Olteanu: “Eu n-am vrut să cred că sunt doar o femeie de la țară, săracă, romă, plinuță, negruță. Eu am vrut să demonstrez că sunt și altceva!”

Cătălina Olteanu este membru al Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și are 8 ani de experiență în domeniul apărării drepturilor omului și combaterii discriminării. Dezvoltă și implementează de o lungă perioadă de timp proiecte în cadrul Fundaţiei Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună” și luptă, de când se știe, cu prejudecățile. Puțini își pot imagina astăzi că, atunci când era copil, Cătălina nu avea niciodată la școală bani pentru un pachet de biscuiți sau că, în liceu, era sfătuită chiar de un cadru didactic să nu meargă la facultatea pe care și-o dorea, pentru că era săracă, iar în subtext, se înțelegea că era și copil de etnie romă.

Cătălina suferă și acum, de fiecare dată când e martor direct sau indirect al unui act de discriminare, pentru că, la rândul ei, a fost discriminată. Pentru că era săracă, femeie și romă. Încearcă, însă, să-i sprijine pe tinerii romi prin fiecare proiect pe care îl face, astfel încât ei să nu fie nevoiți să treacă prin ce a trecut ea. Povestea Cătălinei Olteanu este aceea a unui om care, prin ambiție și luptă zilnică, a reușit să-și depășească condiția și să devină un om de care alții țin acum cont.

Reporter: Tu ai avut o viață destul de dificilă.  Aș vrea să te rog să povestești cum a fost parcursul tău. De unde ai plecat?

Cătălina Olteanu: Cred că totul a început să prindă un altfel de contur atunci când părinții mei au divorțat… Aveam 7 ani și fratele meu 5. Cumva, de atunci totul s-a schimbat. Dacă până atunci locuiam în Giurgiu, mergeam la o școală bună din centru, învățam destul de bine, după divorțul lor ne-am mutat la sat, în Răsuceni, la vreo 45 de kilometri de oraș. Atunci, din prințesă am devenit cenușăreasă, practic. Noi am rămas cu tata, mama a fost cea care ne-a părăsit și a plecat din țară. Ea a fost cea care a renunțat cu totul la noi, pentru că bunicii din partea tatălui au fost cei care și-au asumat creșterea noastră.

R. Voi ați mai păstrat legătura cu mama ulterior?

C.O. Da, am mai încercat să iau legătura cu ea pe parcursul vieții mele, dar ne-am întâlnit de câteva ori în viață. Tata a rămas în Giurgiu și noi am ajuns în grija bunicilor, la Răsuceni. Bunicii mei sunt părinții mei. De asta, de multe ori, eu spun că părinții mei au murit, pentru că bunicii mei au murit. Pentru mine, ei au fost părinți. De asta, de multe ori, când vorbesc de mama, eu mă refer la bunica mea.

R. Bunicii tăi erau, așa cum îmi pot da seama, niște oameni foarte buni și, mai ales, înțelepți. Pentru că ei te-au încurajat să îți placă școala.

C.O. Erau niște oameni foarte săraci. Bunicului meu îi plăcea să cânte la acordeon și lucrase la drumuri și poduri. Ei au avut patru copii, toți au plecat și apoi am venit noi. La bătrânețe asta le trebuia lor. Dar s-au chinuit să ne crească. Iar bunica mea n-a muncit, dar a avut grijă de copii și de noi. Bunica mea a fost analfabetă, iar bunicul meu avea 4 clase. Dar da, ne-au insuflat dragostea față de școală, pentru că ei și-au dat seama că singura noastră șansă de a reuși, având în vedere că nu aveam părinți, era să învățăm. Ei știau că, la un moment dat, ei nu vor mai fi lângă noi. Tataie a fost cel care mergea câte 10-11 kilometri pe jos ca să-mi cumpere bloc de desen și de biologie, pentru că nu se găseau la sat. N-o să uit niciodată cum venea pe ploaie cu ele sub haină, ca eu să am la școală. Atunci erau și alte vremuri, toate erau scumpe. Cel puțin, pentru familia mea a fost un chin să mă țină în școală. Și pe mine, și pe fratele meu. Iar de haine nici nu aveam pretenții. Mergeam cu cizme de cauciuc până în clasa a opta. Și asta se întâmpla în anul 2002. Eu mă duceam la școală cu cizme de cauciuc și cu haine luate de la mătușile mele, purtate de nu știu câte ori vreme de ani întregi.

Investigatoria
Investigatoria își propune să aducă și în România conceptul de jurnalism constructiv, urmărind, deci, să aducă laolaltă problema și soluția ei.
ARTICOLE SIMILARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE