În timpul unui război la granița României, care ar putea schimba mult arhitectura de securitate a lumii transatlantice, este de la sine înțeles că postul de ministrul al Apărării, pe lângă cel al Externelor, capătă o importanță deosebită în componența oricărui guvern.
Întâlnirile și reuniunile internaționale în materie de securitate s-a înmulțit în acest an, cum și era de așteptat și nici pe departe nu se vor opri în viitorul apropiat. Cooperarea militară cu Ucraina a devenit punct-cheie în agenda de priorități a Guvernului Ciucă.
Regiunea Mării Negre prezintă o importanță strategică pentru Statele Unite, și NATO, urmând ca Congresul American să aprobe pentru prima dată o strategie SUA pentru această regiune.
Războiul declanșat de Federația Rusă în Ucraina a urcat securitatea pe primul loc în topul priorităților pe agenda lumii occidentale.
În aceste condiții, un ministru calificat, competent, care să zbârnăie în chestiuni ce țin de securitate și apărare, cu capacități retorice de diplomat, ar fi trebuit să fie principala grijă a premierului Ciucă, militar de carieră, de altfel.
Or, alegerea sociologului Vasile Dîncu pentru postul de ministru al Apărării se dovedește a fi nu numai nepotrivită, dar chiar dezastruoasă pentru România.
În primul rând, Vasile Dîncu nu stăpânește fluent limba engleză, primul semn de provincialism în întâlnirile externe cu omologii săi din statele NATO.
Am putut vedea cu toții un Dîncu căsnit, care abia își alege cuvintele, pierdut emoțional, dacă nu urmărește milimetric discursul scris pe foaie. Chiar și cu foaia în față, ministrul Apărării nu poate citi fluent un mesaj.
Acest tip de bâlbâială stârnește stânjeneală în rândul celorlalți parteneri de dialog și realmente devine obstacol de comunicare în discuțiile și negocierile între partenerii NATO. Un ministru nesigur pe el nu poate reprezenta optim statul al cărui demnitar este.
În al doilea rând, Vasile Dîncu a dovedit de câteva ori că nu stăpânește informații de bază în problematica securității. Acum câteva luni, gafa într-o emisiune televizată susținând că Austria ar fi membru NATO.
Gafă inadmisibilă pentru un ministru al Apărării. Dacă nu cunoști nici măcar care sunt statele membre NATO, ce alte nuanțe mai complexe să aștept din partea ta?
Studiile de securitate reprezintă o disciplină în sine în facultățile de științe politice din toată lumea sau în universitățile de profil, axate strict pe chestiuni de apărare, cum sunt cele din Statele Unite. Cum poate să impună respect în fața militarilor din subordinea sa un ministru care se dovedește un habarnist în acest domeniu? Cum poate fi luat în serios un astfel de ministru de către omologii săi din statele NATO?
În al doilea rând, Vasile Dîncu a mers cu gafele la un nivel și mai grav, lansând declarații publice privind rezolvarea războiului ruso-ucrainean care ne aruncă mai degrabă în brațele Federației Ruse, nu lângă aliații occidentali. Fiind un oficial de rang înalt în Guvernul României, Vasile Dîncu a fragilizat poziția României în ochii partenerilor occidentali.
Așa cum explică expertul în securitate, Iulia Joja, declarațiile lui Dîncu au pus România într-o poziție opusă față de cea a Statelor Unite ale Americii și față de cea a celorlalte puteri aliate: „nici Germania, nici Franța nu au spus că ar trebui să se negocieze ceva fără Ucraina. În general poziția comună a statelor aliate este aceea că nimic nu se va întâmpla fără Ucraina”.
Celebru prin reacțiile sale întârziate, până și președintele Klaus Iohannis a lăsat diplomația la o parte și l-a scuturat serios pe Dîncu pentru gafa sa diplomatică.
Este cât se poate de evident că Vasile Dîncu nu are calificare pentru acest post și trebuie urgent remaniat.
Gafele lui au ca explicație necunoașterea domeniului securității, nu simpatii pro-ruse.
Or, în România, de cele mai multe ori, cauza principală pentru promovarea narațiunilor Kremlinului chiar de către personaje din aparatul de stat este incompetența, nu adeziunea la ideologia rusească.
Vasile Dîncu a fost nominalizat din partea PSD, dar în realitate nu are o putere prea mare în acest partid, fiind văzut în interiorul organizației mai degrabă drept un om politic susținut puternic de structurile militare.
Ministrul, de altfel, este cunoscut public și pentru calitatea sa de profesor la Academia de Informații a SRI. Cum se poate ca în rândul serviciilor secrete să nu existe exigență nici măcar pentru posturile cu atribuții în securitate și apărare? Prieteniile și cumetriile au orbit cu rațiunea și au capturat chiar tot în această țară?
Este nevoie mai mult ca niciodată ca portofoliul Apărării să fie ocupat de un tehnocrat serios, bun vorbitor de limba engleză, bun cunoscător al studiilor de securitate, care să poată reprezenta decent România în plan extern.
De ce e atât de greu ca într-o perioadă de război, care va intra în cărțile de istorie, măcar pentru posturile cheie să aducem reprezentanți competenți?
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
”Declarațiile lui Dîncu au pus România într-o poziție opusă față cea a SUA”. Doamna Bogdan, va respect enorm pentru munca dumneavoastra, dar nu va duceti dupa fente. Cititi integral declaratia lui Dincu si veti vedea ca el nu s-a pozitionat opus de SUA si aliatii. La fel cum, va rog, cititi declaratiile partenerilor. Nu mai departe de ieri, Departamentul de Stat prin vocea lui Ned Price a spus: „Acesta este un război care trebuie să se termine prin dialog, diplomație. Vom fi acolo să susținem Ucraina când se ivește șansa așezării la masa negocierilor. În cele din urmă va fi o negociere între Ucraina și Rusia”. Este dezamagitor ca tocmai dumneavoastra va angajati in preluarea fara analiza a acestor comentarii.
Dâncu pute de la o poștă a rusofilie.
Spre deosebire de autoarea articolului, cred că acest Dâncu scoate perlele pe care le scoate nu (numai) din prostie ci pentru că este în slujba serviciilor secrete rusești sau măcar agățat și șantajat de ei cu ceva.
Nu numai în engleză, dar și în limba română are Dâncu probleme cu exprimarea.