Fereastra deschisă a democrației se închide rapid. Nu doar în Hong Kong, Belarus sau Iranul ayatolahilor. Ci mai peste tot. În Afganistan se închide...
Sensul literelor LGBTQ a fost probabil o necunoscută pentru mulți oameni din România până de curând. Nu este de mirare: chestiuni legate de identitatea sexuală nu au jucat un rol important în dezbaterile publice din țară în ultimii ani.
În România, Justiția funcționează doar câteodată. Pentru Ion Iliescu, de pildă, a funcționat în sens invers, spre apărarea lui și a instituțiilor care l-au ajutat să pună mâna pe putere și să o păstreze vreme de 10 ani. Există și acum în sistemul juridic magistrați care par să apere monstruozitățile care au avut loc la trecerea de la regimul comunist la tranziția care nu se mai termină.
Constantă rămâne și istoria civilizației pe care o detestă extremismul. Dacă se respectă și mai e viabilă, ea nu se va arunca în aer doar pentru a nu rata un prilej de a evita să pară că e ostilă progresului, iliberală, neeuropeană, ”creștinopată” și de a se afișa, ca atare, ca fiind mai sensibilă la dorința expansiunii drepturilor minorităților, decât la bunul simț.
În România, fascismul intră, încet, încet pe sub ușă, fără să ne dăm seama. Copreședintele Alianței pentru Unirea Românilor, Claudiu Târziu crede că homosexualii trebuie tratați medical și promite un pachet de legi care să-i apere pe copii de așa zisa „propagandă gay”. Pentru senatorul AUR tot ceea ce înseamnă LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgenderi) este egal cu deviația și, deci, e nevoie să fie corectată, eventual prin lege.