Campania în vederea scrutinelor local sau legislativ durează o lună. Cea din PNL a fost proiectată să dureze patru. Publicul este, de aceea, perfect îndreptățit să se întrebe de ce acordă peneliștii mai mult timp și alocă ei mai multe resurse pentru a-și convinge colegii decât alegătorii.
La sfârşitul întâlnirilor de săptămâna trecută, Klaus Iohannis s-a mulţumit să spună că se va constitui „un grup transpartinic pentru un proiect de lege”, după ce modificările propuse sub sloganul „România educată” vor fi trecute prin „memorandum în guvern”.
Dacă, însă, cei mai mulți peneliști votează împotriva șefului statului, Orban va fi confirmat la cârma partidului și va forța căderea guvernului. Conflictul va putea fi tranșat fie prin reamenajarea majorității, inclusiv prin nașterea unor noi fracțiuni parlamentare, fie printr-o renegociere a aplicării algoritmului coaliției, fie prin suspendarea președintelui.
Primul lucru care sare în ochi e lipsa unei direcţii clare. Iar motivul este simplu: disputele dintre facţiunile din PNL şi cele din sânul USRPLUS au acaparat agenda publică, lăsând foarte puţin loc pentru profilarea unei linii politice generale. Faptul că partidele ce domină coaliţia au decis să facă – fiecare în parte, desigur – un congres postelectoral e ceva firesc: asta-i logica democratică.
De ispăşit? Ispăşim noi, cetăţenii, care plătim cu vârf şi îndesat "sfânta lor mântuială". O să las un pic de-o parte tonul biblic şi-o să-mi aduc aminte de expresia favorită a unuia dintre foştii mei profesorii: "Voi prindeţi greu şi uitaţi repede!".