Câteva sfaturi pentru românii care pleacă din țară. Apără-te de rasism!

Câteva sfaturi pentru românii care pleacă din țară. La intervale regulate, aceeaṣi întrebare ṣi aceleaṣi răspunsuri apar pe platforme online, în ţări în care românii au emigrat. Întrebarea, în esenţă invariabilă, este legată de rasismul din ţara adoptivă.

Răspunsurile, deṣi variate în funcţie de experienţa fiecăruia, sunt cam aceleaṣi. Ce e de remarcat, tot în mod constant, este virulenţa unor comentarii, incriminările aduse de români românilor care îndrăznesc să apare valorile ţărilor adoptive.

Nu mi-am propus ca, prin cele ce le voi scrie, să contrazic existenţa rasismului. Rasismul există ṣi a existat dintotdeauna. Este o faţetă, printre altele, a discriminării; o discriminare pe bază de rasă, în principiu.

Prin extensiune, putem vorbi ṣi despre xenofobie (ura ṣi frica de străini). Să ne gândim la perioadele preistorice, când omul migra în funcţie de terenurile fertile ṣi de vânat. Avem aici o variantă veche a emigrării economice din zilele noastre.

Între băṣtinaṣi ṣi venetici au existat întodeauna conflicte, războaie. Un exemplu de migraţie ṣi ce a adus aceasta este povestea poporului lui Israel, aṣa cum o putem citi în Vechiul Testament – sclavie în Egipt, instalarea în Canaan…

Exemplele sunt numeroase în istorie. Peste tot, migraţia e legată de discriminare, conflicte, războaie. Din fericire, în timpurile moderne în care trăim, în lume, rasismul ṣi xenophobia sunt ţinute în frâu de tratate – Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948).

Noi, cei care trăim în Europa, avem Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (1953).

În aceste tratate care vizează respectul pentru drepturile omului și libertățile fundamentale, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie, emigrarea este înscrisă ca un drept fundamental.

Citește și: A lăsat gravidă o elevă de la școala specială. Profesorul a fost dat afară abia după 5 ani

Din acestea, derivă înţelegeri ṣi legi, printre care ṣi cele împotriva rasismului ṣi xenofobiei. Însăṣi existenţa acestora confirmă faptul că realităţile legate de rasism ṣi xenofobie există. Lumea nu este un paradis.

Ceea ce vreau să spun este că există niṣte căi de a face mai puţin resimţit rasismul. Ofuscându-ne ṣi împricinându-ne pe reţele sociale nu rezolvăm nimic.

Uneori chiar se face din ţânţar armăsar, iar acest lucru atrage ṣi mai mult rasism ṣi ură împotriva străinilor.

Băṣtinaṣii s-au născut ṣi trăiesc dintotdeauna în ţara în care noi am ales să emigrăm. În consecinţă, ei se simt acasă, spre deosebire de mulţi dintre noi.

Există în rândul nostru, al străinilor, ṣi oameni care analizează situaţia la rece ṣi care-ṣi asumă condiţia de emigrant. Nu vorbesc aici de poziţia umilă sau de cea a struţului care-ṣi bagă capul în nisip. Ci de inteligenţă, de iscusinţa de a se orienta, de a relaţiona, de a clădi în noua ţară.  

Replici de genul« Să-ţi fie ruṣine că le (autohtonilor) iei partea. Ar trebuie să te gândeṣti că eṣti român; noi, românii suntem discriminaţi.» sau detractarea oricărei atitudini considerate neromâneṣti doar pentru că prin aceasta se priveṣte obiectiv la părţile bune ale sistemelor sociale sau politice ale ţărilor de adopţie nu te fac un român mai bun.

Eu cred că iubirea ţării de origine ṣi iubirea noii ţări, în care tu însuţi ai luat hotărârea să te muţi ṣi să trăieṣti mai departe, nu trebuie să fie antagoniste.

După mine, una nu o exclude pe cealaltă. Poţi continua să iubeṣti România. Poţi să-ţi păstrezi tradiţiile, în condiţiile în care acestea nu reprezintă o ameninţare a societăţii, a cadrului legal al ţării adoptive.

Îţi poţi păstra religia ṣi chiar ṣi cetăţenia română, în unele state. Mulţi dintre noi, românii, am ales să ne mutăm în ţări din Europa Occidentală.

De ce? Pentru că sunt ţări prospere, vor spune unii. Alţii vor spune: pentru că sunt ţări unde se trăieṣte mai bine, aceasta însemnând prosperitate, libertate, mentalitate sănătoasă, democraţie puternică, drepturi.

Pentru toate acestea trebuie să dăm ceva înapoi. Ni se cere respectarea specificului ţării: legi, norme, valori, contribuţie la economie. Firesc. Nu aṣa se întâmplă ṣi acasă, în România ?   

Când plecăm, o facem, în general, pentru că nu ne place sistemul politic, corupţia, mentalitatea, nu suntem plătiţi bine, birocraţia, etc. Ne alegem un loc din lume unde avem posibilitatea să trăim ṣi pe care, la început, îl idealizăm.

Însă „nimic nu este perfect, suspină vulpea” (Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinţ). Deṣi câṣtigăm bine, diferenţele culturale sunt mari. Ne dau bătăi de cap. Nu le înţelegem, nu le acceptăm.

Ce trebuie să înţelegem toţi este că imigrarea aduce cu sine ṣi elemente noi – realităţi bazate pe valori, norme, legi pe care România nu le are. Acestea nu sunt à la carte, ca la restaurant, ci vin la pachet cu beneficiile. Toate trebuie respectate.

Când emigrezi trebuie să ṣtii că vei trăi altfel. De multe ori, neînţelegerea ṣi, în consecinţă, nerespectarea realităţii ţării de adopţie duce la conflicte cu locuitorii autohtoni.

Trăiesc în Belgia de douăzeci de ani. Când am ajuns, am constatat că multe nu ṣtiam despre ţara aceasta. Am fost sfătuită să mă înscriu într-un program de integrare.

M-am înscris ṣi bine am făcut. Sunt foarte mulţumită. Am învăţat o grămada de lucruri despre sistemul de securitate socială – cum sunt protejat ṣi ce ajutor mi se oferă de la casele de asigurări de sănătate –, ce asigurări sunt necesare ṣi cum mă protejează, cum să-mi fac declaraţia de impozit anuală. Ṣi cel mai important: am fost introdusă pe piaţa muncii.

Am învăţat unde să caut job-uri, cum să mă pregătesc pentru interviuri, am fost orientată spre cursuri de formare profesională. Toate acestea paralel cu învăţarea limbii. Am mai înţeles că sunt liberă să-mi practic religia.

În sens invers, am învăţat că trebuie să tratez cu respect oameni care au religii diferite de a mea. Am amortizat ṣocul legat despre căsătoria cuplurilor gay. Belgia e a doua ţara din lume care a legalizat acest fel de căsătorii (2003), după Olanda (2001).

Ceea ce în partea aceasta de lume este absolut firesc, în România încă era (ṣi este ṣi acum pentru mulţi) un tabu.

Belgia nu e singura ţară care oferă aceste programe de integrare. Cei care au emigrat în Canada ṣtiu cât e de important să te înscrii într-un asemenea program care îţi deschide efectiv drumul în noua ţară.

Aici am vrut să ajung: rasism există, dar rasismul poate fi combătut. Dacă nu total, sigur în mare parte. Există rasism, dar există ṣi ceva ce ţine de noi, ce ne poate face mai puternici.

E bine ca, înainte de a te muta într-o altă ţară, să cauţi informaţii ṣi să te înscrii imediat ce ajungi într-un program de integrare. Cu singuranţă vei găsi în Olanda, Belgia, Danemarca, Canada, ṣi altele.

Învaţă limba! Limba te ajută nu doar să-ţi găseṣti un job (primordial!), dar te ajută să-ţi aperi drepturile, nemaipunând la socoteală că băṣtinaṣii se apropie altfel de un om care le vorbeṣte limba. Să ne punem în locul lor: dacă la noi, în România, am veni în contact cu doi străini – unul rupând biniṣor româneṣte, celălalt nici măcar ‘bună ziua’ neṣtiind să zică – pentru care am manifesta mai multă simpatie?

Cu cine am înnoda mai repede o legătură? Ṣi apoi, pruncului care nu plânge, nu i se dă lapte. Cum ṣă ṣtie cineva ce vrei sau ce nu vrei tu, dacă nu vei ṣti să explici?  

Limba creează punţi între oameni din diferite culturi ṣi ne plasează mult mai uṣor pe piaţa muncii. Nu bătând obrazul celor care văd limpede părţile bune ale popoarelor în mijlocul cărora ne-am stabilit de bună voie vom combate rasismul ṣi xenofobia, ci mai ales investind în noi prin cursuri (de integrare, de limbă, de formare profesională) care să ne propulseze pe piaţa muncii, care să ne aducă în jur oameni de calitate.

Citește și: EXCLUSIV Instituțiile de stat se grăbesc să ocupe posturile vacante pe care vrea Ciolacu să le taie

Căci ṣi noi vom putea oferi calitate, dacă ne vom instrui. Degeaba răcnim că sunt rasiṣti autohtonii. Până nu ne ajutăm ṣi ne lăsăm ajutaţi prin participarea la aceste cursuri, nu avem de ce acuza rasismul. Băṣtinaṣii cer ceea ce oricine ar cere în casa lui – să le respectăm ţara, legile, valorile.

Că sunt ṣi autohtoni care profită, înṣală, manipulează, etc., da, există. Dar dintr-aceṣtia există ṣi acasă. Ṣi în Românie, în propria ţară, putem fi discriminaţi, însă pe alte criterii. De rasiṣti  trebuie să ṣtim să ne apărăm. Ṣi cum ne putem apăra cel mai bine?

Ţinându-ne bine pe picioare: vorbind limba, având un job, cunoscându-ne drepturile. Toate acestea le poţi învăţa într-un curs de integrare – cum te poţi înscrie într-un sindicat, ce drepturi ai ca angajat, ca pacient, ca locatar, ce asigurări poţi contracta, cum ţi se calculează salariul, etc. O deschidere spre societatea ţării care te-a adoptat nu poate să-ţi fie decât benefică.

Îndrăzneṣte să-ţi dai voie să înţelegi. Ai venit într-o ţară străină. Nu mai eṣti în România. Asumă-ţi responsabilitatea plecării ṣi cea a devenirii tale într-un alt spaţiu. Informează-te, învaţă limba. Înscrie-te la cursuri ! Aceasta înseamnă să te aperi de rasism, de sărăcie, de nedreptate.

În Belgia (Flandra) există cursuri în limba română care te pot ajuta: Agenţia de Integrare. Apără-te de rasism în mod corect!

Urmăriți PressHUB și pe Google News!