Autorităţile publice au reacţionat cu viteza melcului într-un caz semnalat de o organizaţie neguvernamentală. Aceasta informase Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului depre situaţia cruntă a unei familii din Belceşti, în care mama şi cei şase copii erau supuşi abuzurilor unui bărbat violent. Abia după mai bine de două luni, DGASPC a cerut instanţei scoaterea din familie a băiatului mai mare. Solicitarea a fost respinsă de judecători: după atâta vreme, nu se mai putea vorbi de „urgenţă”.
Pe 14 iulie, Asociaţia Zâmbetul Nostru comunicase DGASPC situaţia dramatică a familiei, în care mama şi copiii erau victimele violenţei domestice exercitate de tată. Acesta era văcar în sat şi consuma alcool frecvent şi excesiv. Toate veniturile familiei, formate din alocaţiile copiilor şi bruma de bani câştigată de bărbat prin munca cu ziua, erau cheltuite aproape exclusiv de bărbat, pe alcool şi ţigări. Mama, probabil cu probleme psihice, incapabilă să-şi amintească numele tuturor copiilor sau zilele acestora de naştere, nu putea nici ea reprezenta un factor de echilibru în familie. Deseori, copiii erau alungaţi din casă, dormind pe lângă garduri sau sub podeţe.
Familia beneficia de ajutoarele sociale standard, ca şi de sprijinul unor organizaţii neguvernamentale. Un ONG le renovase locuinţa, altul le acordase ajutoare materiale, altul venise cu un frigider nou, care stătea însă nefolosit. În urma semnalului de alarmă tras de „Zâmbetul nostru”, femeia şi copiii au fost internaţi pe 15 iulie în centrul pentru victimele violenţei domestice administrat de DGASPC. Chiar a doua zi, mama a cerut externarea, pentru a pleca la mama sa, tot în Belceşti. A fost lăsată să plece cu copiii, iar DGASPC a închis dosarul. Mama refuzase serviciile specializate, deci treaba era încheiată.
Două luni au trecut degeaba
Nu s-a mai întâmplat nimic timp de două luni, până când reprezentanţii asociaţiei au revenit cu o sesizare trimisă prin e-mail. La ora 23.00, copiii desculţi erau ţinuţi afară, ţipând după ajutor. Abia acum s-a ajuns la faţa locului, pentru a se verifica condiţiile în care locuiau şase copii. Serviciul local de asistenţă socială a comunicat că familia trăia într-o casă de două camere cu geamurile parţial sparte, fără lenjerie pe paturile extrem de murdare, cu podea denivelată de lut. Hainele murdare erau aruncate prin dulapuri. La 10°C, copiii erau desculţi, în tricouri şi pantaloni scurţi, nespălaţi. În curte erau câteva lemne, insuficiente pentru a încălzi casa măcar o săptămână. Oricum, focul nu era făcut. Ca alimente, familia avea numai câteva kilograme de cartofi. Unul dintre copii a povestit că în ziua respectivă mâncase doar o coajă de mămăligă dintr-o grămăjoară aflată pe masă. În schimb, mama susţinea că îi hrănise pe copii cu pârjoale. Când i s-a cerut să-şi îmbrace copiii corespunzător, a schimbat pe una dintre fetiţe într-o rochiţă de vară, cu bretele. Părea să nu înţeleagă că trebuie să-şi îmbrace copiii în funcţie de starea vremii. Din spusele vecinilor, băiatul mai mare îşi asumase cumva rolul de apărător al fraţilor mai mici şi mai încerca să-i despartă pe părinţi când aceştia se încăierau. De multe ori, el era cel bătut.
Cei 5 copii mai mici au fost plasaţi de urgenţă în asistenţă maternală, doi dintre ei având nevoie şi de intervenţii medicale. Băiatul mai mare însă, în vârstă de 13 ani, a cerut însă cu insistenţă să rămână cu părinţii, refuzând orice măsură de protecţie. Pe 4 octombrie, la două luni şi jumătate de la prima sesizare, DGASPC a cerut în instanţă emiterea unei ordonanţe preşedinţiale care să permită plasamentul de urgenţă şi pentru acesta. Ordonanţa preşedinţială este o procedură specială prin care se pot dispune măsuri vremelnice cu aplicabilitate imediată, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau prevenirea unei pagube iminente.
Opinia magistraţilor
În analiza cererii, magistraţii Tribunalului au constatat că DGASPC ceruse scoaterea din familie a copilului fără ca familia să fi fost informată şi fără ca măcar copilul să aibă cunoştinţă de acest demers. Copilului nu i se explicase nici ce presupunea demersul DGASPC, ca să-şi poată spună părerea în cunoştinţă de cauză. Judecătorii au subliniat că situaţia ar fi trebuit abordată cu delicateţe, tocmai din cauza ataşamentului copilului faţă de părinţi, pentru a i se explica ce oportunităţi ar avea în afara familiei. „Deşi admite că există indicii suficiente la dosar care să permită concluzia că minorul în discuţie se află într-o situaţie de risc care poate fundamenta adoptarea unei măsuri de protecţie, Tribunalul nu consideră aceste indicii – fundamentate esenţial de precaritatea traiului şi violenţa domestică dintre soţi – pot constitui o bază suficientă pentru a dispune astăzi scoaterea minorului din familie, renunţând la nişte garanţii procesuale fundamentale: principiul dreptului la apărare şi principiul egalităţii armelor”, au precizat magistraţii.
În plus, copilul era clinic sănătos, urma o şcoală şi nu se demonstrase că integritatea sa fizică ar fi fost afectată în familie. Decisive în decizia judecătorilor au fost cele două luni trecute fără ca autorităţile să fi mişcat vreun deget. „Cât timp DGASPC a cunoscut situaţia în care se afla minorul încă din 14 iulie 2022, cât timp reclamanta a reevaluat încă de la mijlocul lunii septembrie 2022 contextul familial şi a rămas în pasivitate până în 4 octombrie 2022, când a depus cererea supusă analizei, fără ca, în tot acest răstimp, nimic nou să apară în situaţia copilului, este evident că însăşi conduita reclamantei sugerează neîndeplinirea condiţiei urgenţei pentru luarea măsurii de protecţie pe calea ordonanţei preşedinţiale”, au încheiat judecătorii. Cererea DGASPC a fost respinsă, instituţia având încă deschisă calea apelului., titrează ZIARUL DE IAȘI.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
