Nu mai există nicio îndoială că tezele de doctorat neplagiate și de calitate sunt o minoritate în ansamblul zecilor de mii de doctorate susținute în ultimele decenii.
În rândul oamenilor politici, al conducătorilor de instituții, al magistraților, militarilor, ofițerilor din diferitele structuri de forță și ordine, acest procent este și mai mic, tinzând spre zero.
Adică e mai degrabă excepțional să găsim o teză neplagiată și aproape imposibil să găsim o teză care să contribuie cu ceva la progresul cercetării științifice din România. Nu însemnă că nu există, înseamnă doar că ele sunt invizibile în mediocritatea și frauda înconjurătoare.
De aceea, nu e deloc întâmplător că de cel puțin zece ani încoace aproape toți miniștii Educației, cărora li s-au alăturat magistrați, directori de instituții, rectori etc., au făcut eforturi supraomenești, unele ridicole, altele scandaloase, pentru a pune piedici transparentizării și accesibilizării tezelor de doctorat.
Citește și: Pressone: Premierul Nicolae Ciucă a plagiat în teza de doctorat.
Desigur, unele dintre aceste importante personaje sunt sensibile la lumea internațională, care nu încetează să se minuneze de dimensiunile fraudei academice din România, și atunci fac un joc dublu, de apărători ai integrității academice în exterior și de paznici discreți ai tezelor suspecte în interior.
Căci sistemul de putere (la care participă și o bună parte din lumea academică din România) este construit inclusiv din cărămizi doctorale, perfect nule din punct de vedere științific, dar absolut necesare ca pașaport pentru a pătrunde în lumea eterată a celor care controlează resursele țării.
De aceea, dincolo evident de discreditarea teribilă a universităților românești, orice nouă dezvăluire a unui plagiat (dintr-o serie cu siguranță infinit mai lungă) este o nouă lovitură adusă unui sistem de putere care se apără prin toate mijloacele.
Dar, exact, în același timp, este o confirmare a faptului că această rețea extraordinară de oameni puternici e construită pe vulnerabilități personale, acelea care îl fac pe fiecare să fie integral dependent de ceilalți, să nu poată lua decizii de capul lui, să nu poată urca în ierarhie sau să fie fie dat jos din scaunul în care a fost pus fără voia celorlalți. Niciunul dintre cei descoperiți cu teze de doctorat plagiate nu a contribuit cu ceva la cercetarea din România, oricare ar fi fost domeniul său: energie, securitate, ordine publică, apărare, relații internaționale etc.
Mai grav, niciunul dintre ei nu poate, pe asemenea premise, să contribuie prin cunoaștere și expertiză la o strategie națională în unul din aceste domenii.
Acesta e unul din motivele foarte importante pentru care vedem prăbușindu-se zi după zi sistemele pe care le patronează: energie, ordine publică, securitate, toate sunt uriașe vulnerabilități ale acestei țări, tocmai pentru că în fruntea lor se află inși mediocri cu doctorate mediocre sau fraudate, cu zero expertiză reală, dar menținuti acolo prin diverse tertipuri politice și de putere.
Sunt convins că nu există în acest moment soluție la această metastază: voința politică e complet absentă, integritatea politică la fel, presiunea mediului academic e și ea aproape inexistentă, iar presa de partid mușamalizează sau împinge în ridicol gravitatea acestor fapte.
Nu am nicio îndoială că în timp ce scriu acest text și în timp ce-l citiți, cineva plagiază (probabil pentru altcineva) într-o teză de doctorat, pentru un grad superior, o stea în plus sau o funcție bine plătită în statul român.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
