Ce caută președintele chinez în Europa. Începând de duminică seara, când a aterizat pe aeroportul Orly, președintele Chinei, Xi Jinping și-a început un turneu în Europa, de aproape o săptămână în care a vizitat Franța, dar și alte două țări din fostul bloc comunist: Serbia și Ungaria, țări care manifestă o apropiere evidentă față de interesele rusești.
Despre semnificațiile acestei vizite și mizele ei, am discutat cu Ștefan Popescu, analist de politică externă, doctor în istoria relaţiilor internaţionale contemporane al Universităţii Paris 1 – Sorbona.
Popescu crede că președintele Chinei s-a folosit de această ocazie pentru a adânci breșele din interiorul blocului european. În interviul care urmează el explică relațiile dintre puteri și care pare a fi proiectul chinezesc privind Europa și Statele Unite ale Americii.
Turneul început în Franța (5-7 mai) a continuat în Serbia (7-8 mai) și se încheie în Ungaria (8-10 mai).
PRESShub: Domnule Ștefan Popescu, care pot fi resorturile și mizele vizitei extinse a președintelui chinez în Europa? Cum se explică interesul pentru Franța și țările est europene?
Ștefan Popescu: Este o vizită importantă, dar etapele turneului european al lui Xi Jinping nu au neapărat legătură între ele. Președintele Xi Jinping a început turneul european cu Franța. Era și normal, este una dintre țările cele mai influente în cadrul instituțiilor europene.
Este prima destinație europeană a investițiilor străine, o țară cu un nivel tehnologic important, și mai are ceva: Franța este o țară care dorește să construiască o a treia cale la nivel internațional, diferită de Statele Unite ale Americii.
Deci se consideră o alternativă occidentală la Statele Unite ale Americii, care nu este pe aceleași poziții dure față de China, cum sunt americanii.
În același timp, este o țară care își afirmă capacitatea de a-și proiecta forța militară și prezența politico-diplomatică în Indo-Pacific.
Grupul aeronaval francez din jurul Portavionului nuclear Charles de Gaulle participă frecvent în zone disputate de China în Marea Chinei de Est, tocmai pentru a afirma atașamentul Franței pentru libertatea de navigație.
Citește și: Vizita strategică a președintelui Xi Jinping în Serbia
Cele două țări se află în competiție în Africa, pentru că prezența chineză, chiar dacă nu este atât de turbulentă ca prezența rusă, pune totuși probleme influenței franceze în Africa francofonă. Deci, pentru toate acestea, putem a spune că sunt foarte multe subiecte de discuție.
Au fost subiecte multe de discuție între Xi Jinping China, profitând de evenimentul aniversar – se împlinesc 60 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între Franța și Republica Populară Chineză, tratat semnat în 1964 de către generalul de Gaulle.
Interesant este că Xi Jinping n-a fost invitat la mormântul generalului de Gaulle, ci a fost invitat la mormântul lui Napoleon, cel care în 1815, într-un mod cu totul excepțional, dând dovadă de o de o clarviziune rar întâlnită, îi spunea unui diplomat britanic care venea din China și a poposit în insula Sfânta Elena, unde era deținut: „Lăsați China să doarmă, pentru că atunci când se va trezi lumea se va cutremura.”
Care ar fi interesele imediate ale Chinei?
Franța este una dintre țările europene care militează cel mai mult pentru repatrierea investițiilor industriale din China, pentru condiții mai grele privind accesul pe piața europeană a produselor chineze, spre deosebire de Germania.
Germania este o țară care caută prin toate mijloacele ca politica ei față de China și cooperarea cu China să nu fie puse sub umbrela Uniunii Europene.
Acesta a fost și sensul ultimei vizite a cancelarului Olaf Scholz, la puțin timp de la Turneul European al lui Xi Jinping.
Mai nou, interesul Chinei se îndreaptă cu predilecție spre Ungaria și alte țări foste comuniste. Cum se explică această apropiere?
În ce privește Ungaria această etapă europeană lui Xi Jinping nu trebuie să ne surprindă.
Ungaria este o țară care se dorește a fi pivotul prezenței economice chineze în Europa Centrală în competiție cu Polonia, pentru că Polonia este o altă țară care, fiind aliniată politicii americane, dezvoltă o cooperare economică foarte puternică cu Republica Populară Chineză.
În vremea pandemiei, ministrul de Externe chinez a vizitat și a stat în capitala poloneză vreme de două zile, ceea ce arată robustețea relațiilor dintre Polonia și China.
Dar Ungaria face gesturi semnificative, acordă facilități capitalurilor chineze și promovează politica Chinei de conectare cu infrastructuri ale unor țări din Europa pentru a-și crea o bază de pătrundere pe această piață importantă, care rămâne Uniunea Europeană, una dintre ele fiind conectarea cu linia de mare viteză feroviară a Budapestei cu Belgradul.
Și, bineînțeles, cu perspectiva de a uni capitala ungară cu portul Pireu, controlat de capitaluri chineze.
În ce privește Serbia, și aici este vorba de o prezență chineză notabilă, dar dimensiunea politică și strategică este mai importantă pentru că Serbia este o țară care refuză din motive istorice cunoscute – bombardamentul american din1999 – să intre în organizația Tratatului Nord Atlantic.
Este o țară care promovează cooperarea cu țările emergente cu China, cu Federația Rusă și cu toate acele țări care contestă hegemonia occidentală.
Aceste relații pe care le vedem consolidându-se, în ce măsură pot deveni problematice pentru Europa?
China își dorește foarte mult să nu rămână singură într-o confruntare directă cu Statele Unite ale Americii. Prin urmare, încearcă să stimuleze aceste tendințe din Uniunea Europeană, care nu sunt fazate, sunt defazate, nu sunt întotdeauna coerente.
Nesuprapunându-se interesele, se creează un spațiu de manevră care poate fi favorabil Chinei. Pentru că este clar, China urmărește acest drum, care a fost trasat în 2017 într-un mod explicit, la unul din congresele Partidului Comunist și anume de a deveni, în 2049, momentul aniversării centenarului Republicii Populare prima putere a sistemului internațional.
Or, pentru a deveni prima putere a sistemului internațional, pentru ca acest lucru să se materializeze, China are nevoie să nu existe un occident unit.
Republica Populară Chineză a fost foarte impresionată de unitatea occidentală pe dosarul ucrainean, chiar dacă Occidentul nu a reușit să străpungă frontierele occidentale, pentru că țările din sud din sudul global – așa numitul sud global – nu au dictat sancțiuni și nu au adoptat sancțiuni la adresa Moscovei.
Totuși, Occidentul a dat dovadă de unitate remarcabilă. Acest lucru neexcluzând, lucru observat de chinezi, competiția europeană pe dosarul ucrainean. Iar acesta a fost și unul dintre sensurile vizitei.
Pentru că președintele francez Macron dorește ca Franța să aibă lidershipul pe Ucraina, el manifestă o politică tot mai ambițioasă în zona Mării Negre.
Germania are și ea propriile sale interese în redefinirea politicii sale către est.
Și, de asemenea, Statele Unite ale Americii, care și ele încearcă să-și păstreze lidership-ul în această parte a Europei și pe acest dosar.
Citește și: De ce a câștigat România procesul Roșia Montană. Motivarea tribunalului de la Washington
Așadar, mesajul vizitei președintelui chinez este în principal pentru Statele Unite nu pentru Europa? Este și un mesaj pentru Rusia?
Nu neapărat către Rusia, pentru că Republica Populară Chineză este un aliat – putem spune perfect – al Rusiei. Nu împărtășesc opinia unor colegi de comentarii geopolitice care spun că există fisuri.
Dacă ne uităm pe o hartă care pot fi cei mai buni aliați ai Chinei în competiția cu Occidentul, primul care se detașează de departe este Federația Rusă.
Care, mai mult decât atât, confruntă Occidentul într-un mod direct frontal pe flancul de est permițând fixarea trupelor, fixarea atenției occidentale pe flancul estic și împiedicând desfășurarea în Indo-Pacific, acolo unde este marea miză nu numai pentru Statele Unite ale Americii, dar și pentru Uniunea Europeană, pentru că China este singura putere care poate disloca lumea occidentală din poziția centrală pe care o are în sistemul internațional, iar nu Federația Rusă.
Vladimir Putin l-a vizitat, prima sa vizită externă după realegere a fost în Republica Populară Chineză, după cum nu trebuie uitat că declanșarea războiului din Ucraina a fost precedată de acea vizită a lui Vladimir Putin în timpul căreia s-a semnat și declarația cu privire la prietenia fără limite între Bejing și Moscova, deci, prin urmare, China a fost pusă în temă cu intențiile Federației Ruse.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
