Inflația e atunci când mai mult înseamnă de fapt mai puțin.
Spunem că ne confruntăm cu inflație atunci când intrăm azi într-un magazin și cu 100 de lei ne cumpărăm mai puține bunuri decât luam luna trecută tot cu o sută de lei.
De pildă, mie îmi plac cornurile. La începutul acestui an, un corn simplu era 50 de bani la brutăria din sectorul 4 de unde îmi iau pâinea. Apoi s-a facut 80 de bani, pe urmă un leu iar ieri același corn îl luai cu 1,25 lei. Pe scurt, inflația înseamnă o creștere generală a prețurilor, însoțită de o scădere a puterii de cumpărare a monedei naționale.
Ce este inflația
Inflația este în primul rând un dezechilibru între cerere și ofertă. Când cererea este mult prea mare față de ofertă, producătorii cresc prețurile și apare discret, inflația. Când Ceaușescu a vrut să limiteze creșterea prețurilor, prin Legea Nr. 19 din 16 decembrie 1971, urmarea a fost că produsele au dispărut din magazine, formându-se o piață neagră unde se vindeau mai scump.
Cum se calculează inflația
Este nevoie de o adaptare la noua realitate atunci când vrem să calculăm inflația. Cele două elemente pe care mă bazez sunt comerțul online și piața utilităților energie și gaz. Se știe că spre exemplu în coșul de inflație alimentele au avut o pondere foarte mare acum 20-25 de ani ceea ce făcea indicele să fie destul de instabil sau vulnerabil la intemperiile meteo. Producția agricolă depindea în bună măsură de vreme. Din această privință, lucrurile au mers pe un făgaș firesc, iar ponderea alimentelor în coș s-a redus considerabil.
Apoi avem comerțul online, care înainte nu era foarte relevant în comerțul în ansamblu. Crescuse față de acum 10 ani, e adevărat, dar anul trecut a explodat pur și simplu. Și e absolut de înțeles, pentru că în perioada lockdownului nu aveai cum cumpăra altfel decât online. Acum în comerțul online se poate discuta despre un preț mai mic al produselor deoarece se elimină o mulțime din costurile care intră în prețul produselor. Avem apoi prețul utilităților, care până acum erau excluse din indicele CORE2, dar probabil vor intra în CORE2 deoarece sunt de-reglementate”, spune un economist cu care a discutat HotNews. Citește aici opiniile unor economiști despre cât de relevant este modul în care se calculează la noi inflația.
Care sunt principalele tipuri de inflație
Inflația „târâtoare”. Inflația târâtoare sau cea considerată ”ușoară” este atunci când prețurile cresc cu 3% pe an sau mai puțin. Potrivit teoriilor economice clasice, o inflație de până la 2% aduce beneficii creșterii economice. Acest tip de inflație ”ușoară” îi face pe consumatori să se aștepte ca prețurile să crească în continuare, iar ei să cumpere acum pentru a nu cumpăra mai scump în viitor. Acest lucru stimulează cererea, ceea ce duce la expansiune economică. Din acest motiv, băncile centrale ale SUA și FED stabilesc 2% ca rată țintă a inflației.
Inflația ”plimbătoare”. Această inflație este cea care s-a instalat și la noi. Are loc atunci când creșterea prețurilor este între 3 și 10% pe an. Este dăunătoare pentru economie, deoarece riscă să încălzească mai repede economia. Oamenii încep să cumpere mai mult decât au nevoie pentru a evita prețurile mai mari din viitor. Acest lucru duce la o creștere mai rapidă a cererii și pot astfel apărea situații în care furnizorii de bunuri și servicii să nu poată ține pasul. Mai important, nici salariile nu pot ține pasul cu aceste ritmuri.
Inflația galopantă. Când inflația crește la 10% sau mai mult, riscă să facă ravagii în economie. Banii își pierd valoarea atât de repede încât încasările firmelor și salariile angajaților nu pot ține pasul cu costurile și prețurile în creștere. Este ceea ce s-a întâmplat în România în perioada 1999-2004, când rata anuală a inflației a variat între 45,8% și 11,9%. Investitorii străini evită țara, privând-o de capitalul necesar. Economia devine instabilă, iar liderilor politici aflați la putere le este grav afectată credibilitatea. Inflația galopantă trebuie prevenită cu orice preț.
Hiperinflatia. Hiperinflația este atunci când prețurile cresc cu peste 50% pe lună. Este foarte rar, dar se întâmplă. În România am avut hiperinflație în perioada 1991-1994 și în 1997, când prețurile au crescut și cu 256% într-un an. Celebru este cazul hiperinflației din Germania anilor 1920, cea din Zimbabwe în anii 2000 sau cea din Venezuela în anii 2010.
Stagflatie. Stagflatia are loc atunci când creșterea economică stagnează, dar prețurile totuși cresc. Această combinație pare contradictorie, dacă nu imposibilă. De ce ar crește prețurile atunci când nu există suficientă cerere pentru a stimula creșterea economică? S-a întâmplat în anii 1970 în SUA, când Statele Unite au abandonat etalonul aur.
Odată ce valoarea dolarului nu a mai fost legată de aur, a scăzut. În același timp, prețul aurului a crescut. Stagflația nu s-a încheiat până când președintele de atunci al Rezervei Federale, Paul Volcker, a ridicat dobânda la două cifre și a ținut-o acolo suficient de mult timp pentru a risipi așteptările privind o inflație suplimentară.
Conceptul de stagflație a fost raportată pentru prima dată în 1965, în Marea Britanie. Cauzele posibile includ: crize energetice, globalizarea sau eliminarea protecționismului. Alt exemplu este Rusia, care a avut și ea stagflație în 1991-1996.
Inflația negativă (Deflaţia). Deflația este opusul inflației. Se întâmplă atunci când prețurile scad. Vă mai amintțiți de bula imobiliară din 2007-2008? Asemenea bule pot cauza deflație. Băncile centrale stau întotdeauna cu arma la picior când vine vorba de deflație, pentru că de acolo și până la recesiune e doar un pas. Iar a ține sub control deflația, e mult mai dificil decât a gestiona inflația.
De ce crește inflația. Care sunt cauzele
Anul acesta, inflația a venit aproape peste tot în lume din cauze similare. După izolarea în case din 2020 pe fondul pandemiei, eliminarea restricțiilor a dus la o explozie a consumului, pentru care lanțurile de aprovizionare nu erau pregătite. Uraganele din SUA și Mexic au devastat câmpurile petroliere iar petrolul s-a scumpit, treansportul s-a scumpit și el iar ca să adunci containere cu mărfuri fabricate în China a devenit tot mai scump.Această furtună perfectă am resimțit-o fiecare și o vom mai resimți câteva luni de acum încolo.
Inflație oficială vs. inflație reală
Creșterea prețurilor, măsurată prin inflație, este de fapt marea necunoscută atât a Băncii Naționale, cât și a Guvernului: niciuna dintre aceste instituții nu știu foarte bine ce anume o cauzează, ce anume trebuie cu adevărat luat în calcul atunci când o măsori, ce înseamnă o inflație ”corectă” și, mai ales, cum poți s-o miști în sus sau în jos.
Imaginați-vă Banca Centrală ca pe un bucătar care stă cu mâna încleștată pe butonul care reglează nivelul flăcării gazului de sub oală. Dacă economia nu reacționează, bucătarul face flacăra mai mare. Dacă economia dă în clocot, dă flacăra la mai mic, scrie un editorialist de la Bloomberg.
Numai că apare și aici o problemă: în oală ai și carne și cartofi și ceapă. Unele fierb mai repede decât altele iar o flacără mică (sau mare) le ajută pe unele dar le face praf pe altele. Exact ca în domeniul prețurilor. Prețurile nu se mișcă la unison.
Ceea ce Institutul Național de Statistică definește ca find inflația, este doar o medie ponderată a creșterii și scăderii prețurilor tuturor bunurilor și serviciilor dintr-un coș care reflectă cheltuielile tuturor românilor. Aceste prețuri se modifică din mai multe motive, inclusiv datorită evoluției tehnologiei, preferințelor consumatorilor dar și din cauza modificărilor apărute în costul importurilor, prin cursul de schimb.
Vorbim despre inflație ca despre un număr unic care se aplică întregii economii. Dar fiecare dintre noi resimte altfel creșterile de prețuri, din simplul motiv că fiecare cheltuim banii pe lucruri diferite. Prețul țigărilor este foarte important pentru fumători; prețul scutecelor îi afectează mai ales pe cei care au copii mici, iar prețul benzinei reprezintă un cost semnificativ pentru un locuitor din Voluntari care face zilnic naveta în Capitală.
Pe scurt, fiecare resimte inflația în felul lui. Când IPC creștea cu 5,3%, un pensionar o resimțea ca fiind de peste 8%, în vreme ce pentru cei cu venituri de peste 6.000 de lei net, inflația resimțită era puțin de 4%. Depinde de care parte a ușii te afli, cum ar spune cineva.
Efectele inflației nu numai că sunt mai mari, ci disproporționat de mari pentru oamenii cu venituri mai mici, arată și profesorul de economie Todd Pittinsky, în Wall Street Journal. Cei cu venituri mai mari compensează adesea creșterile de preț (bunuri sau servicii) cu venituri crescute. Mai mult, prețurile cresc adesea mai mult pentru nevoile de bază decât pentru articolele de lux, fenomen pe care economiștii îl numesc „inegalitatea inflației”.
Unde am putea ajunge cu inflația în acest an?
Cei mai mulți economiști vorbesc despre o inflație de peste 7% la finele acestui an. Asta ca indice general, pentru că fiecare dintre noi resimțim diferit inflația, cum spuneam mai sus. În noiembrie, Banca Națională își va actualiza prognoza de inflație și, cu siguranță, vom vedea cifre substanțial mai mari decât prognoza actuală, deja depășită.
(Articol publicat în Hotnews, partener PressHUB în cadrul proiectului „Hub for Business Journalism”)
Sergiu Mitrescu a fost selectat pentru pentru a participa la „Hub for Business Journalism”, un proiect marca Freedom House care îşi propune să aducă un suflu nou în jurnalismul economic și de business din România. Pentru a citi mai multe astfel de articole, puteți accesa secțiunea dedicată proiectului din cadrul publicației Presshub.
Sergiu Mitrescu este interesat de macro-economie, analize comparative de economie politică și reziliență sistemică la șocuri externe. Are experiență în organizații nonguvernamentale și este absolvent de Relații Internaționale, Economie Politică și Studii de Securitate în Birmingham, Marea Britanie.
