Directorul SRI, Eduard Hellvig, și-a anunțat luni demisia, iar în mediul politic și jurnalistic de la București se vorbește despre o nouă carieră politică pregătită pentru el.
Marți, la Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) e posibil să se discute situația de la vârful celui mai mare serviciu secret autohton, iar între timp președintele și liberalii vor pregăti un nou nume pentru fotoliul de șef al Serviciului Român de Informații (SRI).
Această funcție este prin algoritm destinată PNL, fiindcă la vârful Serviciului de Informații Externe se află Gabriel Vlase, fost deputat PSD între 2004 și 2018.
Eduard Hellvig are 48 de ani și a avut două mandate în fruntea SRI, din 2015 până acum. Când și-a anunțat demisia, a vorbit despre pericolul „pietrificării în funcție”, care poate duce la „pierderea contactului cu realitatea socială”.
Hellvig a spus că în a avut acces „la un volum semnificativ de informații sensibile”, dar că „nu este bine pentru democrație ca o persoană să concentreze expunere la informaţie secretă pentru un timp îndelungat”.
Citește și: Demisia lui Hellvig, începutul sfârșitului puterii lui Iohannis
Înainte să renunțe la funcție, s-a consultat cu președintele și a anunțat Comisia parlamentară de supraveghere a SRI. De altfel, Eduard Hellvig are o relație veche cu Klaus Iohannis, încă dinainte de prima sa campanie electorală pentru Cotroceni.
Rădăcinile sale politice se întind însă până spre ograda lui Dan Voiculescu, fondatorul Antenelor, din partidul căruia și-a demarat cariera în 2003, la 29 de ani, astfel încât din 2004 a devenit deputat pe listele acestuia.
În 2008, renunță la formațiunea lui Voiculescu și trece la liberali, iar în 2012, în perioada în care PSD și PNL au făcut alianța USL și au coabitat la guvernare în Executivul condus de Victor Ponta, devine ministrul Dezvoltării Regionale.
Eduard Hellvig și-a făcut un scurt bilanț cu ocazia depunerii demisiei, totul într-o cheie pozitivă, cu toate că SRI nu și-a mai făcut public un raport de activitate din 2019.
Totuși, directorul demisionar al instituției a vorbit despre modernizare, despre reorganizare, despre scurtarea lanțului decizional, despre cursurile pregătitoare pentru noii veniți în serviciu, care sunt instruiți despre ce înseamnă totalitarismul, dar mai ales despre predarea completă după 32 de ani de la căderea regimului a arhivelor fostei Securități.
A fost o luptă lungă și dezechilibrată cu serviciile secrete autohtone care au tot păstrat bucăți din vechile arhive pe care unii foști ofițeri ai SRI le-au și privatizat de altfel.
Citește și: Eduard Hellvig demisionează din funcția de director SRI: „Mi-am atins obiectivele”
În acest context, Hellvig a accentuat „riscul securismului”: „Nu putem privi niciodată înainte dacă mereu revenim în trecut, pentru a rezolva problemele nerezolvate ale altor generații. Nu putem mereu cere generațiilor viitoare să rezolve problemele pe care noi nu le-am rezolvat”.
Sub Eduard Hellvig au ieșit la pensie în jur de 40 de generali SRI, semn că la vârf a avut loc un schimb de generații, iar cei care conduc instituția, chiar dacă s-au născut în comunism, n-au apucat să fie contaminați.
Hellvig a avut în ultimii doi ani câteva discursuri publice care i-au făcut pe mulți să se gândească la o eventuală carieră prezidențială pentru el: a știut cum să facă legătura între trecut și viitor și a fost mai coerent și mai articulat decât liderii de la Cotroceni sau de la Palatul Victoria.
Nu s-a sfiit să-i critice pe politicienii care „s-au obișnuit să primească indicații de la servicii”, fiindcă „prea mulţi vor ca alţii să ia decizii în locul lor, prea mulţi chiar se aşteaptă să primească sugestii de la servicii“.
Dar în același timp a știut cum să lege siguranța cetățenilor de libertatea lor, citându-l chiar pe John Stuart Mill, care e atât de străin liberalilor autohtoni.
Nu e clar deocamdată cum va folosi Bucureștiul experiența lui Eduard Hellvig: în politica de partid sau la Bruxelles?
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
