Nimic de mirare: „ciocoizarea” (dacă îmi e permisă exprimarea) societății românești se vede cu ochiul liber, ciocoii vechi, bine înșurubați, au grijă să-și asigure descendența (sunt așa-numitele beizadele, care la o vârstă foarte tânără știu că își pot permite orice).
Ciocoii sunt bogați, averile lor au fost dobândite rapid și pe căi obscure. Se vede însă imediat că sunt niște parveniți, în sensul că sunt, în fond, niște țoape care s-au ajuns.
În mod normal, absolvenții de liceu ar trebui să recunoască aici trimiterea la romanul lui Nicolae Filimon Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoareci mănâncă (1863). Nu-mi fac iluzii, dar nici nu mă voi apuca acum să rezum romanul. Mă mulțumesc să amintesc că Filimon, cu mijloacele scriitoricești naive ale începutului de drum, arăta că ciocoii se reproduc și că metehnele ciocoilor vechi se moștenesc trecând, de multe ori amplificate, la ciocoii cei noi.
„Ciocoii sunt bogați, averile lor au fost dobândite rapid și pe căi obscure”
Cu o origine necunoscută (lingviștii nu s-au pus de acord), cuvântul ciocoi însemna inițial slugă la boier; ulterior a căpătat înțelesul de parvenit, arivist, persoană lingușitoare, slugarnică. În 2012, doamna Rodica Zafiu nota frecvența tot mai mare a cuvântului în limbajul curent.
Nimic de mirare: „ciocoizarea” (dacă îmi e permisă exprimarea) societății românești se vede cu ochiul liber, ciocoii vechi, bine înșurubați, au grijă să-și asigure descendența (sunt așa-numitele beizadele, care la o vârstă foarte tânără știu că își pot permite orice). Ciocoii sunt bogați, averile lor au fost dobândite rapid și pe căi obscure. Se vede însă imediat că sunt niște parveniți, în sensul că sunt, în fond, niște țoape care s-au ajuns.
Dacă ar fi să dau exemple, aș avea atâtea posibilități încât mi-ar fi greu să aleg. Becali? Bineînțeles. Dan Voiculescu? Desigur. Mitică Dragomir? Firește. Mario Iorgulescu, cel care se face luntre și punte ca să-și scape beizadeaua de pedeapsa meritată? Mai încape vorbă! Gheorghe Buzatu, politicianul de la Vaslui prins cu o șpagă uriașă în portbagaj și pe care partidul este pe cale să-l „albească”? Da, și el, și Iulian Dumitrescu de la Ploiești, și atâția alții care colecționează ceasuri de zeci de mii de euro, au conturi grase în bancă pe care statutul lor de slujbaș la stat nu le poate explica. Parveniți și lacomi de bani: aceste două trăsături sunt inseparabile. Ciocoismul e o boală în cel mai înalt grad molipsitoare.
Continuarea în Ziarul de Iași
Citește și: Bani publici pentru deplasări internaționale ale președintelui ANPDCA
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
