Fisura anală reprezintă o ruptură liniară a mucoasei canalului anal, ce are drept consecință o durere intensă, mai ales în timpul defecației, și o senzație de arsură sau iritație. Fisura anală poate afecta pacienți de toate vârstele, fiind frecvent confundată cu alte patologii anorectale, precum hemoroizii.
Tratamentul non-invaziv al fisurilor anale are ca scop principal reducerea simptomatologiei și vindecarea mucoasei fără a recurge la intervenții chirurgicale.
Care sunt cauzele fisurii anale?
Fisura anala apare cel mai frecvent ca rezultat al traumatismului local la nivelul mucoasei anale, determinat de trecerea unui scaun tare sau voluminos. Leziunea inițiază un ciclu vicios, în care spasmul sfincterian menține fisura deschisă și împiedică vindecarea. Spasmul sfincterului anal intern conduce la o ischemie locală, ce agravează procesul de vindecare și prelungește disconfortul pacientului. Cauzele primare includ constipația cronică, diareea frecventă și chiar traumatismul mecanic în timpul actului sexual anal.
Cum se manifestă fisura anală?
Simptomul principal al fisurii anale este durerea acută, descrisă de pacienți adesea ca fiind similară cu o „tăietură”, accentuată în timpul și imediat după defecație. În plus, pacienții pot observa scaunul cu sange, sângele fiind de obicei roșu aprins și vizibil pe hârtia igienică sau în vasul de toaletă.
Simptomatologia este asemănătoare cu cea a hemoroizilor, în ceea ce privește eventuala prezența a unui scaun cu sânge sau a durerilor. Cu toate acestea, durerea asociată fisurii anale este de obicei mai ascuțită și mai localizată, resimțindu-se ca o senzație de arsură, în timp ce durerea asociată hemoroizilor este mai degrabă de tipul unui disconfort surd. În plus, în cazul hemoroizilor, sângerarea apare frecvent fără durere sau poate fi însoțită de senzație de mâncărime și umflături locale (mase hemoroidale).
Opțiuni terapeutice non-invazive
Tratamentele non-invazive pentru fisura anală sunt orientate către relaxarea sfincterului anal intern și îmbunătățirea fluxului sanguin la nivelul mucoasei anale. Primul pas în gestionarea afecțiunii îl constituie modificarea dietei și a obiceiurilor intestinale ale pacientului. Se recomandă o dietă bogată în fibre și o hidratare corespunzătoare, pentru a preveni constipația și a reduce riscul de traumatism mecanic în timpul defecației.
Utilizarea unguentelor topice, precum cremele cu nitroglicerină sau nifedipină, s-a dovedit eficientă în reducerea spasmului sfincterian și în ameliorarea simptomelor. Substanțele în cauză acționează prin relaxarea sfincterului intern, facilitând astfel vindecarea fisurii. În plus, băile de șezut cu apă caldă pot ajuta la ameliorarea disconfortului și reducerea inflamației locale.
O altă opțiune este injectarea de toxină botulinică în sfincterul intern, care produce o relaxare temporară a mușchiului, pentru a facilita vindecarea fisurii. Toxina botulinică este eficientă mai ales în cazurile cronice sau recurente și poate fi o opțiune recomandată, înainte de a recurge la intervenții chirurgicale.
Importanța monitorizării și prevenției recurenței
Monitorizarea evoluției clinice a fisurii anale este obligatorie, mai ales în cazul pacienților cu episoade recurente. Deoarece o fisură anală neglijată sau tratată incorect poate progresa spre o formă cronică, este imperativ ca pacienții să urmeze sfaturile dietetice și să își mențină un tranzit intestinal regulat, pentru a preveni recidiva. Modificarea stilului de viață, cu includerea exercițiilor fizice și evitarea sedentarismului, are un impact pozitiv asupra funcționării sistemului digestiv și reduce riscul apariției de noi fisuri.
Citește și: Radiografia unei prăbușiri: ultimii din Europa la vânzarea de cărți
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
