Raliul Monte Carlo și Girard Perregaux. În ciuda numelui pe care îl poartă, raliul nu a fost creat în scopuri sportive.
Nemulțumit de numărul scăzut de turiști care veneau la Monaco, prințul Albert I și-a propus să revitalizeze acest sector și să slăbească prestigiul de care se bucurau în domeniu stațiunile de coastă vecine, precum Nisa și Saint Tropez.
Luând în calcul expansiunea industriei auto din acea perioadă, Gabriel Vialon, unul dintre apropiații lui Albert I, a venit cu ideea unui eveniment sportiv care să le ofere constructorilor auto posibilitatea de a testa fiabilitatea mașinilor.
În 1909, Albert I decide organizarea evenimentului auto. Automobile Club de Monaco s-a ocupat de organizare, urmând ca în ianuarie 1911, 23 de echipaje din 11 puncte din Europa – Berlin, Boulogne, Bruxelles, Geneva, Paris sau Viena….. să plece la drum cu destinația finală Monaco, alegându-și propria rută pentru a ajunge la linia de sosire din Monte Carlo, cu condiția să treacă prin anumite puncte de control.
Raliul Monte Carlo și Girard Perregaux
Timpul total parcurs nu putea reprezenta un criteriu elocvent de departajare, astfel încât regulamentul a stipulat că învingătorul va fi desemnat în funcție de mai multe criterii, printre care distanța totală parcursă, starea mașinii și chiar numărul de pasageri.
Totuși, aceste criterii au fost în cele din urmă ignorate, iar francezul Henri Rougier a fost desemnat câștigător pentru că, dintre cei 23 de piloți înscriși, a avut cea mai bună viteza medie: 36 km/h pe parcursul celor 1020 km parcurși.
Treptat, competiția s-a rafinat, însă și-a păstrat structura de bază prin care piloții își puteau alege punctul de plecare în diverse orașe europene.
Al doilea raliu Monte Carlo a avut 65 de înscrieri. Cea mai lungă rută a fost de la Sankt Petersburg la Monte Carlo (3.267 km), de acolo pornind o singură mașină. Majoritatea participanților – 22 de mașini – au luat startul la Paris.
Timpii de plecare din diferite orașe au fost calculați astfel încât toți participanții să poată ajunge în același timp la Monte Carlo dacă mențin o viteză medie de 25 km / h. Un total de 54 de mașini au ajuns la finiș.
Una dintre ele – un mic Peugeot cu doi cilindri era condusă de o femeie – Mademoiselle Cabien.
Din cauza Primului Război Mondial și a dificultăților economice care au urmat, cel de-al treilea raliu Monte Carlo a avut loc 12 ani mai târziu. Regulamentul cursei a fost schimbat fundamental, adăugându-se un circuit montan de 90 km la viteza medie atinsă pe traseu.
Cu toate acestea, această idee a eșuat, deoarece poliția franceză a interzis depășirea vitezei de 30 km / h. Dintre cei 30 de participanți, doar unul nu a reușit să termine concursul. Interesant este că de data aceasta evenimentul nu a fost doar pentru mașini – au existat și motociclete.
Mai multe citiți în Ampress.ro.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
