De trei ori în istoria americană, Camera Reprezentanților a votat punerea sub acuzare a unui președinte, iar Senatul a votat pentru achitarea acestuia.
Trump a intrat în istorie din nou, când a devenit primul președinte supua unui al doilea impeachment. La fel ca și Ceaușescu, nu își dă seama, datorită inculturii, că în istorie poți intrea altfel decât crezi. Și mai are 2 puncte în comun cu cizmarul de la Scornicești, megalomania și avansarea rudelor în funcții.
Alan Dershowitz, profesor de drept la Harvard, a menționat că, în cazurile de punere sub acuzare, Constituția solicită „demiterea din funcție ȘI interzicerea dreptului de a mai ocupa o funcție publică”, nu „demiterea din funcție SAU interzicerea dreptului de a mai ocupa o funcție publică ”.
Cu alte cuvinte, din moment ce Trump nu a fost demis din funcție, el nu este supus interdicției dreptului de a mai ocupa o funcție publică. Președintele Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, a declarat că membrii Camerei nu au altă opțiune decât să – l acuze și să – l condamne pe Trump pentru a – l împiedica să candideze din nou. Trump a spus că dorește să candideze iar în 2024.
Alți autori susțin că demiterea și interzicerea dreptului de a mai ocupa o funcție sunt două ” aspecte ” distincte ale punerii sub acuzare, ceea ce înseamnă că unui fost președinte îi poate fi interzis dreptul de a mai ocupa o funcție în viitor, chiar dacă nu a fost fost demis.
Un alt punct de dispută în rândul autorilor este tăcerea Constituției SUA cu privire la posibilitatea acuzării unor foști oficiali. Această opțiune a fost împrumutată din practica parlamentară britanică.
Deși nici un fost președinte nu a mai fost judecat până acum, există un precedent pentru procesul de punere sub acuzare a unui fost oficial de nivel înalt. În 1876, Senatul l-a judecat pe fostul secretar (ministru) de Război, William Belknap, pentru acuzații de corupție, după ce a stabilit că are jurisdicție asupra foștilor oficiali. Cazul Belknap și procesul Trump sunt diferite. În primul rând, Belknap a demisionat înainte de a fi acuzat. În al doilea rând, el nu era președinte. Și, în al treilea rând, a fost achitat în cele din urmă, deoarece mulți senatori credeau că Senatului îi lipsește puterea de a judeca un fost membru al Cabinetului.
Al doilea impeachment a lui Trump este diferit de primul.
Conform unei opinii minoritare în acest sens, scopul impeachment – ului este de a pune sub acuzare, condamna și îndepărta din funcție orice official care poate prejudicia interesul public prin acțiunile sale.
Opinia majoritară, asumată într- o scrisoare deschisă de către 150 de juriști cunoscuți, arată că este permisă de către Constituție și punerea sub acuzare și condamnarea foștilor oficiali federali, inclusiv a președintelui.
A doua destituire a domnului Trump este cea mai bipartidă din istorie. 10 membri ai partidului său au votat împotriva sa în Camera Reprezentanților, față de nici unul în 2019.
Un singur articol (motiv) de punere sub acuzare a fost formulat împotriva lui Trump, adică „incitare la insurecție” împotriva guvernului SUA și „acțiuni ilegale la Capitoliu” și a fost introdus în Camera Reprezentanților la 11 ianuarie 2021.
Au fost formulate patru posibile scenarii pentru înlăturarea lui Trump din funcție : demisie, invocarea celui de-al 14-lea amendament, invocarea celui de-al 25-lea amendament sau punerea sub acuzare și condamnare. Articolul II din Constituție prevede că „Puterile și îndatoririle” președintelui îi revin vicepreședintelui în cazul morții președintelui, demisie, incapacitate sau îndepărtare,
Al 14-lea amendament la Constituția Statelor Unite este unul dintre amendamentele formulate în perioada Reconstrucției (perioada de după Războiul Civil, 1865 – 1877). Acest amendament a fost propus ca răspuns la problemele legate de foștii sclavi după Războiul Civil. Secțiunea 3 prevede că o persoană care a participat la insurecție după ce a depus un jurământ de susținere a Constituției nu poate ocupa nici o funcție publică, cu excepția cazului în care Congresul permite acest lucru.
Ar fi, de asemenea, pentru prima dată când al 14-lea amendament ar fi fost invocat din 1919. Atunci Victor L. Berger, condamnat pentru încălcarea Legii privind spionajul pentru opiniile sale antimilitariste, nu a putut să își ocupe locul în Camera Reprezentanților. Ar fi prima dată și când ar fi invocată împotriva unui fost președinte.
Amendamentul 14 a fost votat după Războiul Civil pentru a preveni accesul la funcțiile publice al foștilor confederați (sudiști). Prevederea se aplica oricărei persoane care a depus jurământ pe Constituție, iar ulterior a acționat împotriva acesteia prin insurecție sau rebeliune, ori dacă au ajutat persoane care au comis aceste fapte. Dar chiar dacă Congresul să nu continuă cazul lui Trump, iar el încearcă să candideze din nou în 2024, orice alegător republican înregistrat va putea depune o plângere cu privire la al 14-lea amendament la biroul electoral pentru a cere respingerea candidaturii.
Folosirea amendamentului 14 este mult mai utilă, deoarece necesită o majoritate simplă în ambele camere, nu 2/3 în Senat. Republicanii moderați ar putea înclina spre această alternativă.
Dar și această alternativă ridică probleme de ordin legal. Unii spun că este necesară o punere sub acuzare sau o condamnare de către o instanță de judecată.
Conform opiniei contrare, dacă Trump s – a implicat într – o insurecție împotriva Constituției, nu este necesară intervenția puterii judecătorești.
Mai există și opinia conform căreia în cazul în care Congresul poate interzice accesul la funcțiile publice în virtutea amendamentului 14, aceasta ar permite unui partid să exclude pe viață membrii paridului rival de la exercitarea funcțiilor publice, prin folosirea acuzației de insurecție.
Al 25-lea amendament la Constituția Statelor Unite tratează succesiunea prezidențială. Deși până acum amendamentul a fost utilizat în situații de ordin medical, secțiunea 4 prevede că vicepreședintele, împreună cu majoritatea secretarilor Cabinetului, îl pot declara pe președinte incapabil să își îndeplinească atribuțiile, după care vicepreședintele își asumă imediat atribuțiile președintelui. Mike Pence nu a invocat acest amendament împotriva lui Trump. Cu toate acestea, al 25-lea amendament a fost creat inițial pentru cazul în care președintele ar fi fost în incapacitate de a – și exercita funcția.
Controlul politic asupra Senatului fiind divizat în mod egal, 17 senatori republicani ar trebui să voteze împreună cu toți senatorii democrați (și cei doi independenți care votează cu democrații) pentru a asigura majoritatea necesară de două treimi pentru condamnare. Există precedentul pentru acuzarea unor oficiali federali care nu mai sunt în funcție („acuzare târzie”).
În 1797, Camera Reprezentanților l-a pus sub acuzre pe senatorul William Blount pentru conspirație. Senatul l-a judecat, deși îl exclusese din rândurile sale. Secretarul (ministrul) de Război, William W. Belknap, a demisionat cu câteva ore înainte ca Camera Reprezentanților să voteze pentru punerea sa sub acuzare Senatul a continuat procesul, pronunțându-se cu un vot de 37–29 că a avut competența de judeca foști oficiali, după o contestație a avocaților lui Belknap. Majoritatea senatorilor republicani susțin că Senatul nu are autoritatea constituțională de a judeca un fost președinte.
Procesul va fi prezidat de Patrick Leahy, președintele pro tempore al Senatului. Conform Constituției, vicepreședintele Kamala Harris, președintele din oficiu al Senatului, poate interveni numai în caz de egalitate de voturi, Liderul majorității din Senat, Chuck Schumer, a declarat că judecătorul – șef (președintele Curții Supreme de Justiție – Chief Justice of the Supreme Court) John Roberts a refuzat să prezideze procesul.
Înainte de selectarea lui Leahy ca președinte, s-a dezbătut cine ar trebui să dețină în mod constituțional rolul respectiv. Conform articolului I, secțiunea 3, alineatul 6 din Constituția SUA, Senatul are puterea de a judeca destituirile iar „Când președintele Statelor Unite este judecat, judecătorul – șef va conduce”.
Diferiți comentatori s – au întrebat dacă judecătorul – șef trebuie să prezideze procesul foștilor președinți. Problema este nesoluționată constituțional și nu există precedent. Senatorul republican Rand Paul, din Kentucky, a forțat votarea pe 26 ianuarie a unei obiecțiuni pentru respingerea acțiunii de destituire, susținând că este neconstituțional să judeci un președinte vare nu mai este în funcție. Obiecția a fost respinsă cu un vot de 55 la 45, toți democrații și 5 republicani votând împotrivă.
Afirmațiile lui Donald Trump despre înființarea unui nou partid denotă diminuarea sau chiar pierderea bazei sale din Partidul Republican. Zilele trecute, mulți foști oficiali ai administrațiilor fostului președinte Bush au demisionat din partid invocând cultul personalității practicat de Trump.
De curând, fostul președinte a fost părăsit de echipa lui de avocați. Se pare că principala cauză ar fi dorința acestuia de a insista cu teza fraudării alegerilor, în loc de a se concentra pe acuzațiile legate de evenimentele din 6 ianuarie.
O procedură în Congres ar ajuta și la epurarea trumpiștilor din rândurile republicanilor.
Consecințele unui astfel de proces se vor produce mai ales pe plan politic, dar pe termen lung.
O condamanare pentru Trump ar mai tăia elanul populiștilor. Invers, ar stimula apariția unor polticieni autoritari și populiști, predispuși la lovituri de forță împotriva instituțiilor democratice.
Încheiem cu un proverb românesc și 2 citate din Thomas Jefferson.
„Un nebun aruncă piatra în baltă şi zece cuminţi n-o pot scoate. ”
„E mai bine să nu ai idei deloc, decât să ai idei proaste. Mai bine să nu crezi în nimic, decât să crezi în ceva greşit.”
„Nimic nu-i poate opri pe oamenii cu atitudine pozitivă. Nimic nu-i poate ajuta pe cei cu mentalitate greșită.”
