Construit încă de la începutul secolului XIX, Muzeul de Istorie Naturală – fosta Casă Roset, este situat pe una dintre principalele artere ale Iașului, Bulevardul Independenței. Deterioarea sa este evidentă din exterior și, pentru a nu fi un pericol pentru vizitatori, reprezentanții instituției au decis să pună lacătul pe ușă încă din 2013.
Din când în când, mai ales primăvara, după topirea zăpezilor, câte o bucată din tencuiala clădirii care găzduiește Muzeul de Istorie Naturală din Iași cade. Angajații muzeului încearcă cum pot să protejeze valoroasele exponate, 300.000 la număr, însă în lipsa unei investiții urgențe, cel mai vechi muzeu de științe naturale din România poate ajunge în situația de a-și distruge propriile colecții.
Șefii muzeul își pun speranța unei eventuale modernizări în Primăria Iași, proprietarul imobilului. La rândul său, municipalitatea nădăjduiește într-un proiect cu finanțare europeană, a cărui aprobare întârzie.
Clădirea trebuie refăcută, credem noi, începând cu structura de rezistență, însă asta va stabili expertiza. Am închis muzeul din 2013 deoarece nu mai era sigur pentru public. Mai ales la final de iarnă, mai cade câte o bucată de tencuială, însă, din fericire, exponatele nu au fost afectate până acum pentru că am luat măsuri de protecție. Le-am urmărit periodic, le-am îngrijit, unele sunt afectate mai degrabă de trecerea timpului decât din cauza degradării muzeului,
a declarat pentru PressHub Ion Cojocaru, directorul Muzeului de Istorie Naturală Iași, conferențiar al Facultății de Biologie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”.
Cojocaru ne-a mai precizat că ultima modernizare de care a avut parte monumentul istoric datează din anii ’70, de atunci clădirea degradându-se continuu. Muzeografii își pun speranțele în Primăria Iași, care deține imobilul și care în bugetul de investiții de anul acesta a „prins” și modernizarea Muzeului de Istorie Naturală. Însă nu din fonduri proprii, ci printr-o finanțare pe care municipalitatea speră să o obțină prin intermediul „Axei prioritară 5, Prioritatea de investiții 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural”.
„Proiectul a fost declarat eligibil, a întrunit punctajul necesar, însă așteptăm răspuns de la Autoritatea de Management pentru a ști dacă și când va fi aprobat, pentru a putea demara investiția”, ne-a precizat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al Primăriei Iași. Valoarea estimată de municipalitate pentru modernizarea muzeului este de 13.421.575 de lei, din care 2% ar urma să fie contribuția municipalității. Întrebat dacă autoritățile locale au și o variantă de rezervă, în cazul în care proiectul european nu se va materializa, Buraga a spus: „O să vedem, deocamdată așteptăm răspunsul lor (n.r. ADR NORD-Est)”.
O parte din exponate, relocate
La finele anului trecut, Primăria Iași și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (cea din urmă administrează patrimoniul muzeului) au semnat un contract de împrumut prin care se permite relocarea temporară a unor exponate. Acestea ar urma să fie incluse în colecții ce urmează a fi prezentate la Muzeul Municipal din Iași, un monument istoric reabilitat recent prin fonduri europene chiar de Primărie. „ׅE vorba doar de o mică parte din totalul exponatelor”, ne-a mai spus conferențiarul Ion Cojocaru.
Printre exponatele aflate în Muzeul de Istorie Naturală se numără moluște, insecte, ambibieni, reptile, păsări, mamifere, păienjeni etc. De asemenea, în patrimoniul muzeul se mai află și o impresionantă colecție de licheni, una dintre cele mai mari din Europa, precum și o colecție de paleontologie și una de minerale.Vedeta Muzeului este un elefant în mărime naturală a cărui poveste e veche de aproape două secole.
Cea mai veche piesă din colecția muzeului este elefantul indian, care a fost cumpărat în anul 1835 de domnitorul Grigore Mihail Sturza, contra sumei de de 135 de galbeni, de la circul Luzzatto și adus la palat, fiind ulterior donat Muzeului. Scheletul a fost pregătit de preparatorul Wilhelm Fleck și, abia dupa 25 de ani, Mathias Kieser din Aschaffenburg (Bavaria) a naturalizat pielea care se uscase așa de tare încât a trebuit îmuiata timp de 6 luni într-un bazin cu apa,
menționează reprezentanții muzeului.
Directorului unității spune că, dacă vor începe lucrările de modernizare, urmează a se stabili dacă acest exponat de valoarea va fi sau nu relocat, existând posibilitatea ca el să fie protejat în interiorul muzeului, fără a fi mutat.
Procesul care a blocat modernizarea
Muzeul de Istorie Naturală nu figurează pe lista muzeelor de interes național, stabilită prin lege, motiv pentru care dreptul de proprietate asupra clădirii nu aparține statului. Abia la doi ani după ce muzeul a fost închis, în 2015, Primăria Iași a putut trece imobilul în patrimoniul său, condiție obligatorie pentru ca acesta să poată fi inclus într-un program de modernizare.
S-a întâmplat acest lucru urmare a unei decizii luate, în 2014, de Înalta Curte de Casație și Justiție a României, care a stabilit proprietarul clădirii. În 2008, Societatea de Medici și Naturaliști din Iași, care ocupă o parte din clădire, a cerut instanței să constate dreptul de uzucapiune asupra imobilului. În proces a intervenit și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, care, la rândul său, a revendicat dreptul de proprietate, calitate atribuită, în cele din urmă, municipalității ieșene.
Imobilul deținut acum de Primărie are o valoare de inventar de 2,3 milioane de lei, fiind inclus în lista celor cu risc major de prăbușire încă din 1995.
Istoria clădirii
Muzeul a fost înființat pe 4 februarie 1834, din initiațiva unui grup restrâns de membri ai Societatii de Medici și Naturalisti din Iasi, în frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihail Zotta, Constantin Sturza si Costachi Negri, susțin reprezentații instutuției de cultură.
Este primul muzeu de acest gen înființat în Principatele Române și, ca instituție culturală, avea drept scop să prezinte publicului din Iasi «bogățiile pământene și subpamântene ale Moldovei, precum și curiozități din alte parți ale lumii»,
se menționează în istoricul oficial al muzeului. Clădirea, cunoscută și sub denumirea de Casa Roset, a fost construită la finele secolului XVIII, în stil neoclasic, cu bolta pentru trăsuri, fiind astăzi unul din puținele monumente arhitectonice ale Iașului cu o structura a parterului de bolți pe arce, mai susțin istoricii.
Unele dintre piesele din muzeu sunt cele din colecțiile donate la începutul secolului XIX de către mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi. Printre acestea și o colecție de oase de mamut și rinocer, ce era agățate ca și contra-greutate la cumpăna unei fântâni. O colecție de 2.844 de plante colectat în 1835 de botanistul Iulie Edel se află, de asemenea, în muzeu. De asemenea, într-un dintre sălile Cabinetului de Istorie Naturală s-a fi decis candidatura lui Alexandru Ioan Cuza la domnia Moldovei, mai arată istoricii.
În sala declarată ulterior «Monument Istoric», printre cei 30 de deputați se aflau cei mai înflăcărați patrioți pentru Unirea Țărilor Române ca: Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Constantin Rolla, Nicolae Docan, Anastasie Panu, Petru Cazimir, Petru Mavrogheni, Dumitru Miclescu, Constantin Roset Tetcanu, Nicolae Șuțu ș.a.,
se mai arată în prezentarea istorică a muzeului, publicată pe site-ul instituției.
Foto: Ionuț Benea
