Acum treizeci și opt de ani a avut loc un accident la centrala nucleară de la Cernobîl. Moscova a ascuns multă vreme adevărul despre consecințele sale oribile.
Și pe 24 februarie 2022, ocupanții ruși au ocupat platforma industrială a centralei nucleare de la Cernobîl – așa a aflat întreaga lume despre un nou act de terorism nuclear comis la ordinul Kremlinului.
Vă invităm să citiți despre accidentul de la Cernobîl și cum se recuperează aceasta după ocupație în ancheta noastră.
Centrala nucleară de la Cernobîl. Calea morții invizibile
În noaptea de 25 spre 26 aprilie 1986 a avut loc o explozie la a patra unitate de putere de la centrala nucleară de la Cernobîl. Acest lucru a dus la eliberarea unei cantități uriașe de substanțe radioactive în atmosferă și la creșterea nivelului de radiații.
La două zile după accident, sistemul de siguranță al centralei nucleare suedeze Forsmark a raportat niveluri ridicate de radiații în mediu.
Cu toate acestea, la început, suedezii nu au înțeles care este sursa. Pe baza direcției vântului, s-a sugerat ipoteza că au fost aduse particule periculoase de la centrala nucleară de la Cernobîl, unde probabil s-a produs un accident.
Menționăm aici că centrala nucleară Forsmark se află la o distanță de aproximativ 1.100 de kilometri de cea de la Cernobîl.
Încercările suedezilor de a afla detalii despre situația de la stația de la Cernobîl de pe canalele oficiale au eșuat. Diplomația sovietică a respins categoric toate presupunerile lor.
Apoi suedezii au amenințat că vor trimite o cerere Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, iar Moscova nu a avut de ales decât să-i informeze pe scandinavi despre explozia de la a 4-a unitate de putere.
Prin urmare, când oamenii din străinătate știau deja despre situația de la centrala nucleară de la Cernobîl, autoritățile URSS au continuat să tacă. Au făcut tot posibilul pentru a împiedica oamenii să cunoască adevărul.
Ziarele au scris: „Totul este în regulă la Cernobîl – nivelul de radiații nu depășește standardele permise”.
Cu toate acestea, deja pe 27 aprilie, orașul Pripyat, situat la 3 kilometri de Centrala Nucleară de la Cernobîl, a fost complet evacuat.
Abia pe 28 aprilie, la ora 21:00, la emisiunea TV „Vremya”, prezentatoarea a relatat că „la centrala nucleară de la Cernobîl a avut loc un accident minor, în urma căruia unul dintre reactoare a fost avariat, dar nu au fost victime, persoanele afectate sunt asistate. O comisie special creată va trebui să afle motivele acestui incident.”
În acele zile, în Kiev, capitala Ucrainei, care se află la o distanță de peste 130 de kilometri de Cernobîl, nivelul de radiație varia între 500 și 1050 de microroentgens (μR) pe oră, iar în camere – până la 100 de microroentgens pe oră (norma este de până la 0,3 μR/ oră).
Cea mai mare degajare de radiație din reactorul avariat, la nivelul a zeci de milioane de curies pe zi, a durat 10 zile, din 26 aprilie până pe 6 mai, după care a scăzut de mii de ori.
Pe 2 mai, guvernul sovietic a decis să evacueze populația din zona de 30 de kilometri din jurul centralei nucleare de la Cernobîl și din alte zone populate expuse contaminării radioactive.
Ulterior, până la sfârșitul anului 1986, aproximativ 116.000 e oameni au fost evacuați din 188 de localități (inclusiv Pripyat).
Potrivit Institutului Ucrainean de Memorie Națională, după dezastrul de la Cernobîl, peste 2.290 de orașe și sate ucrainene au fost contaminate cu nuclizi radioactivi.
La momentul accidentului, acolo locuiau 2,6 milioane de oameni. De asemenea, aproximativ 8,5 milioane de locuitori din Ucraina, Belarus și Rusia au primit doze semnificative de radiații în primele zile după accident.
Efectele contaminării radioactive s-au extins pe o suprafață de aproximativ 200.000 de kilometri pătrați, din care 52.000 de kilometri pătrați sunt terenuri agricole.
Explozia celei de-a patra unități de putere a centralei nucleare de la Cernobîl a devenit cel mai mare accident provocat de om din istoria omenirii.
Acesta este unul dintre cele două accidente nucleare evaluate la un nivel de severitate maxim – nivelul șapte pe scara internațională a evenimentelor nucleare (al doilea a fost dezastrul centralei nucleare de la Fukushima din Japonia în 2011, cauzat de un cutremur și tsunami).
Sarcofagul
Imediat după accidentul de la centrala nucleară de la Cernobîl s-a pus problema conservării pe termen lung a celei de-a 4-a unități de putere, prin construirea unei structuri care să limiteze eliberarea de substanțe radioactive și radiații ionizante dincolo de unitatea de putere distrusă.
La 29 mai 1986, pentru „îngroparea unității a 4-a a centralei nucleare de la Cernobîl și a structurilor aferente”, a fost luată decizia de a construi un obiect numit „Adăpostul celei de-a 4-a unități a centralei nucleare de la Cernobîl”, cunoscut sub numele de „Sarcofag”. Acesta a fost construit în același an, în timp record – 206 zile.
Această structură a acoperit sala reactorului distrus, partea deteriorată a halei turbinelor și alte încăperi adiacente.
Funcționarea instalației a fost proiectată pentru 20-30 de ani, după care stația ar fi avut nevoie de o protecție mai modernă. Dar în februarie 2013, vechiul beton nu a mai rezistat: plăci cu o suprafață de câteva sute de metri pătrați s-au prăbușit deasupra halei de turbine a unității de alimentare. Zidul a fost apoi consolidat, iar golul a fost acoperit cu structuri metalice.
Centrala nucleară de la Cernobîl a primit un nou „sarcofag” sigur în noiembrie 2016. Aceasta este o structură arcuită, care a acoperit obiectul învechit Shelter și a devenit cea mai mare structură mobilă supraterană din lume.
Centrala nucleară de la Cernobîl a încetat în cele din urmă să mai genereze energie în urmă cu mai bine de două decenii: în 2000, ultima sa unitate electrică nr. 3 a încetat să funcționeze.
Cu toate acestea, dezafectarea finală a centralei nucleare de la Cernobîl ar trebui să continue cel puțin până în 2065 (inclusiv dezafectarea și apoi dezmembrarea unităților reactoare).
De aceea, un număr considerabil de personal lucrează în continuare la stație pentru a asigura siguranța acesteia.
Centrala nucleară de la Cernobîl. Invazie. Ocupația
La 24 februarie 2022, prima zi a invaziei ruse pe scară largă, centrala nucleară de la Cernobîl a fost ocupată de trupele Federației Ruse.
Pătrunderea în teritoriul zonei de excludere și direct la amplasamentul stației a avut loc de pe teritoriul Republicii Belarus, care a oferit Rusiei terenurile sale ca rampă de lansare pentru un atac asupra capitalei Ucrainei, orașul Kiev.
Pe amplasamentul industrial al Centralei Nucleare de la Cernobîl, la momentul ocupației, se aflau 150 persoane, care asigura personalul operațional și de întreținere al stației, precum și 178 de militari ai Gărzii Naționale a Ucrainei, care păzeau instalația.
Datorită prezenței unor echipamente militare grele în posesia trupelor ruse, care puteau cauza pagube semnificative clădirilor și structurilor în timpul operațiunilor de luptă, ceea ce ar putea presupune riscul unui accident cu radiații, militarii au decis să nu opună rezistență.
Centrala Nucleară de la Cernobîl a ajuns ostatica armatei ruse. Ulterior, ocupanții au folosit această instalație nucleară ca bază militară, unde au staționat personal militar și echipament militar.
De asemenea, rușii au depozitat o cantitate semnificativă de muniție în apropierea centralei nucleare. Detonarea sau utilizarea putea duce la deteriorarea structurilor de izolație de deasupra celei de-a patra unități de putere a centralei. Astfel, o cantitate semnificativă de praf radioactiv ar fi putut să intre în atmosferă.
Ca urmare a bombardării constante a teritoriului adiacent centralei nucleare de la Cernobîl și zonei de excludere, trupele ruse au deteriorat liniile electrice.
Acest lucru a dus la faptul că, pe 9 martie, centrala nucleară de la Cernobîl a rămas fără energie electrică. Numeroase încercări de restabilire a alimentării cu energie au eșuat, deoarece zona avariată se afla pe un teritoriu ocupat temporar.
Pentru a satisface nevoile proprii ale centralei nucleare de la Cernobîl, rezervele de motorină erau suficiente pentru o perioadă de la 14 până la 24 de ore.
O întrerupere a furnizării de energie pentru centrala nucleară de la Cernobîl ar putea duce la pierderea controlului asupra sistemelor de siguranță, la defecțiunea pompelor din bazinul de răcire al depozitului de combustibil nuclear și la imposibilitatea de a furniza apă potabilă personalului.
Din cauza opririi ventilației „Shelter”, a existat o amenințare de contaminare cu praf radioactiv nu numai în Ucraina, ci și în țările europene.
Pe 14 martie, alimentarea cu energie a centralei nucleare de la Cernobîl a fost reluată după conectarea acesteia la linia Mozyr, de 330 kV (din Belarus).
Personalul stației, care și-a preluat tura pe 23 februarie 2022, s-a trezit ostatic al armatei ruse și a fost forțat să rămână la locul de muncă de 50 de ori mai mult decât se aștepta – în loc de 12 ore, acest personal a lucrat un schimb de peste 600 de ore.
Pe 20 martie, a fost posibilă rotația personalului aflat sub ocupație la amplasamentul centralei nucleare de la Cernobîl. În total, 106 persoane au fost scoase în cursul zilei acelei zile.
Împreună cu angajații centralei nucleare de la Cernobîl au fost evacuate și alte persoane care se aflau pe teritoriul centralei ocupate, în special unii angajați ai Gărzii Naționale a Ucrainei și ai Serviciului de Stat de Urgență, precum și urmăritori ilegali.
46 de voluntari au mers pentru a înlocui personalul evacuat al centralei nucleare de la Cernobîl – aceștia sunt angajați ai stației care au îndeplinit sarcini oficiale și au asigurat funcționarea întreprinderii.
Consecințele ocupării de la centrala nucleară de la Cernobîl
Deși planul invadatorilor a eșuat în cea mai mare parte, de la începutul invaziei și până la 31 martie 2022 trupele ruse au deținut controlul asupra centralei nucleare de la Cernobîl, făcând-o una dintre bazele lor militare din nordul Ucrainei.
Ocupanții ruși au săpat tranșee în așa-numita Pădure Roșie (sau Pădurea Roșcată) din apropierea centralei nucleare. Este vorba de aproximativ 10 kilometri pătrați de zonă împădurită adiacentă gării din apropiere.
Cea mai mare parte a eliberării de praf radioactiv din explozia reactorului din 26 aprilie 1986 s-a stabilit aici. O doză mare de radiații a dus la moartea copacilor (în principal pini) și la colorarea lor într-o culoare roșie specifică.
Oamenii pot fi în siguranță în Pădurea Roșie pentru un timp limitat. Dar a te îngropa în pământ, unde radionuclizii sunt spălați cu fiecare ploaie și unde sunt stabilizați, este o prostie.
Generalul-maior al Armatei Ruse Burakov, aflându-se direct pe teritoriul centralei nucleare de la Cernobîl, a dat ordin subordonaților săi să înființeze poziții de tragere pe teritoriul centralei și nu numai.
În astfel de circumstanțe, deplasarea echipamentelor militare și a forței de muncă inamice, construcția de pisoane și caponiere a dus la o creștere a radiațiilor de fond pe teritoriul centralei nucleare și în apropiere.
Iată ce a spus ministrul ucrainean al Energiei, Herman Galușcenko:
„Ignoranța soldaților ruși depășește orice limită, la fel cu dozimetrele pe care le folosim pentru a verifica fondul de radiații în locurile în care erau staționați invadatorii.
Au săpat cu mâinile goale pământ contaminat cu radiații, au adunat nisip radioactiv în saci pentru fortificații și au respirat acest praf. După o lună de astfel de iradiere, mai au de trăit maxim un an. Sau, mai degrabă, nu să trăiască, dar să moară lent din cauza bolii.”
Datorită observațiilor din spațiul cosmic, oamenii de știință au calculat că invadatorii au săpat 6 hectare de tranșee. Acum monitorizează modul în care acestea se acoperă de vegetație.
„Crearea de fortificații de către ocupanți în Pădurea Roșie nu a afectat în niciun fel situația radiațiilor, deoarece nivelul de poluare este încă de zeci de mii de ori mai mare decât oriunde altundeva, de exemplu, la Kiev.
Dar, dacă doar ocupanții înșiși au suferit de pe urma ocupației Pădurii Roșii, atunci alte consecințe ale confiscării teritoriului Centralei Nucleare de la Cernobîl au fost semnificative”, a declarat Serghei Paskevich, director adjunct al Institutului de Probleme de Siguranță a Centralelor Nucleare din Academia Națională de Științe a Ucrainei.
După cum a observat expertul, fondul radioactiv a crescut atunci când rușii au mutat echipamente militare grele – nivelul praful radioactiv a crescut. Au fost și incendii pe mai bine de 14 kilometri pătrați în zona din jurul centralei nucleare de la Cernobîl, provocate de ocupanți.
„Este puțin probabil ca barbarii să-și dea seama că pun întreaga umanitate în pericol. Este puțin probabil să fi înțeles ce făceau când au distrus aproximativ 100 de piese de echipament analitic valoros, care nu are echivalent în Europa. Când au avariat 133 de surse de radiații.
Este puțin probabil să fi înțeles cum vor folosi echipamentele furate”, a comentat ministrul Protecției Mediului și Resurselor Naturale al Ucrainei, Ruslan Streleț, despre situația de la Centrala Nucleară de la Cernobîl.
Ca urmare a ocupării amplasamentului industrial de la centrala nucleară de la Cernobîl de către trupele ruse, personalul nu a pierdut controlul asupra materialelor nucleare și a reușit să mențină centrala în cea mai sigură stare posibilă. Cu toate acestea, soldații ruși au furat și distrus echipamente în valoare de milioane de grivne.
Personalul ținut ostatic a suferit prejudicii semnificative de sănătate, psihice și fizice.
Au fost, de asemenea, perturbate toate programele de producție, ceea ce va avea consecințe pe termen lung pentru toate procesele de la centrala nucleară de la Cernobîl.
În special, aceasta se referă la transportul combustibilului nuclear uzat de la vechea instalație de depozitare a combustibilului nuclear uzat la cea nouă.
Pe 31 martie, trupele ruse, care au fost respinse în apropiere de Kiev și nu au reușit să ocupe capitala ucraineană în termen de o lună, au părăsit situl industrial al centralei nucleare de la Cernobîl.
Pe 2 aprilie 2022, personalul CNE (Centrala Nucleară Electrică) de la Cernobîl a ridicat în mod solemn steagul Ucrainei pe clădirea administrativă a stației.
Data oficială a eliberării centralei nucleare de la Cernobîl este considerată a fi 3 aprilie 2022, când comandamentul Trupelor de asalt aerian al Forțelor Armate ale Ucrainei a anunțat preluarea sub control a unei secțiuni a frontierei de stat a Ucrainei cu cea a Republicii Belarus.
Cernobîl azi
Pe teritoriul zonei Cernobîl, situația este deja calmă. Cu toate acestea, după deocupare, autoritățile locale au interzis intrarea aici chiar și pentru voluntari. Orice mișcare în zonă este acum sub controlul strict al armatei, grănicerilor și poliției.
Nivelul de radiații din zona Cernobîl este același cu cel dinainte de ocupație. Ploile din vara și toamna trecută au spălat toți radionuclizii pe care rușii i-au ridicat și car eau ajuns înapoi în pământ.
Zona de excludere din jurul centralei nucleare de la Cernobîl se reface treptat după ocupația rusă.
Inventarierea și evaluarea prejudiciului cauzat continuă. Biroul Procurorului General al Ucrainei a înregistrat o serie de proceduri penale sub articolul „ecocid”, din cauza acțiunilor Rusiei la centrala nucleară de la Cernobîl.
Potrivit estimărilor preliminare, pagubele cauzate de ruși în Zona de Excluziune se ridică deja la aproape 2,5 miliarde de grivne (circa 60.000 de euro – n.r.). În prezent, se lucrează pentru eliminarea tuturor urmelor de ocupație de către trupele ruse.
De asemenea, trebuie menționat faptul că zona de excludere a fost întotdeauna o facilitate sensibilă, deplasarea acolo fără însoțirea specialiștilor a fost interzisă, deoarece anumite zone au un nivel destul de ridicat de contaminare prin radiații.
Viitorul aparține energiei solare și eoliene. „Astăzi, atenția întregii comunități mondiale este concentrată pe Zona de Excluziune. Și avem toate șansele să facem din el un centru pentru studierea atomilor pașnici, luarea deciziilor și introducerea de noi practici.
Nu este vorba doar despre actualizarea laboratorului, ci despre crearea unei noi platforme științifice cu echipamente moderne și specialiști de talie mondială. Astăzi avem toate instrumentele pentru a face acest lucru”, a declarat ministrul Mediului și Resurselor Naturale al Ucrainei Ruslan Streleț.
Ucraina și Germania au semnat, de asemenea, un Memorandum privind construirea unei centrale eoliene în jurul centralei nucleare de la Cernobîl. Acest lucru a fost salutat de experții în energie nucleară și de activiștii de mediu.
La urma urmei, Cernobîl se transformă treptat într-un simbol al energiei regenerabile a viitorului.
Să ne amintim că la Cernobîl, chiar înainte de invazia rusă extinsă, în 2018, a fost deschisă o centrală solară, iar acum va fi construită și o centrală eoliană.
Potrivit Olgăi Kosharna, expertă independentă în energie nucleară, decizia de a construi o centrală eoliană la Cernobîl „nu poate fi decât salutată”.
„Este nevoie de rebranding! Rebranding-ul zonei Cernobîl. Această zonă este un sit bogat pentru cercetare științifică. Și nu numai în domeniul radioecologiei sau al radiobiologiei, ci în general într-un sens științific extins. Zona Cernobîl conține un potențial științific bogat, nu numai pentru Ucraina, ci și pentru întreaga lume”, a explicat Kosharna.
Potrivit acesteia, este totuși puțin probabil ca centralele eoliene să fie construite în imediata apropiere a unei centrale nucleare, deoarece acolo încă există zone contaminate.
„Desigur, acolo există o zonă industrială și există încă zone destul de contaminate, dar toate acestea se află pe o rază de 10 kilometri în jurul centralei nucleare de la Cernobîl. Orice altceva este pentru cercetare științifică, pentru turism, pentru energie curată”, notează experta în energie nucleară.
Potrivit lui Alexey Pasyuk, director adjunct al organizației publice Ecodia, lucrările la construcția unei centrale eoliene trebuie să fie efectuate cu înțelegerea riscurilor pentru personal în ceea ce privește efectele radiațiilor asupra sănătății.
Prim-viceministrul pentru Protecția Mediului, Alexander Krasnolutsky, informează că planurile de construire a unei centrale eoliene la Cernobîl au fost puse la punct chiar înainte de invazia rusă pe scară largă a Ucrainei.
Acesta este un plan mai larg de a transforma zona Cernobîl într-o zonă de recuperare – unde va funcționa energia curată.
„Războiul nu a schimbat planurile, ci le-a suspendat temporar… Zona de excludere este o zonă de dezvoltare atractivă și promițătoare nu numai pentru energie regenerabilă, ci și pentru alte soluții tehnice prietenoase cu mediul”, a replicat Krasnolutsky.
Sperăm că zona de excludere a Cernobîlului a mai întors o altă pagină dificilă din istoria sa.
Cu toate acestea, acum întreaga lume, care urmărește războiul din Ucraina, este alarmată din cauza amenințării teroriste ruse la un alt sit nuclear – Centrala nucleară de la Zaporojie, care este cea mai mare centrală nucleară din Europa cu o instalație locală de stocare pentru conservarea combustibilului nuclear uzat. Reactoarele sale sunt, de asemenea, încărcate cu combustibil nuclear. Scenariile pentru desfășurarea evenimentelor la Centrala Nucleară Zaporojie, care se află sub ocupație rusă de mai bine de doi ani, pot fi diferite. Și depind de ceea ce decid ocupanții să facă.
Materialul a fost creat cu participarea CFI, Agence française de développement médias, ca parte a Proiectului Hub Bucharest cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe și Europene al Franței
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
