Știți cu ce salariu rămâneți în mână după ce angajatorul vostru plătește toate dările la stat? Poate n-o să-l mai înjurați că vă plătește rău dacă vă uitați la situația din alte țări.
Și știți că 35% din contribuțiile voastre merg la pensii și sănătate, unde e clar că banii sunt făcuți praf?
Tabelul vă arată brutul și costurile totale din 10 țări în care angajații rămân în mână cu un net de 584 Euro, pentru care în România se plătește un brut de 1.000 de Euro (Notă: toate cifrele Euro, date din 2019-2020, contracte individuale de muncă).
Se observă că pentru același net de 584 Euro toate celelalte țări plătesc un brut mai mic – mult mai mic – din cauza fiscalității reduse. Mai mult, din punct de vedere al costurilor totale, România se află pe locul 2, la egalitate cu Ungaria și după Cehia.
Altfel spus, toate țările din analiză, comparabile ca și deficit de forță de muncă și încercări ale guvernanților de a găsi o soluție la această problemă, au deja o fiscalitate a muncii mai puțin împovărătoare prin comparație cu România. Chiar și Cehia, cea mai scumpă țară est-europeană, se pregătește de reforma fiscală în domeniul muncii.
Și repet afirmația din titlu, 35% din brutul vostru merge în sistemul de pensii și în sistemul de sănătate – aveți impresia că avem un sistem de pensii sau unul de sănătate mai bune ca în celelalte țări din exemplu, unde se contribuie mai puțin ? Vă asigur, vă înșelați.
Iar acum, tema momentului. La un calcul simplu, propunerea de „zero taxe” (de fapt e „zero taxe și contribuții” – dar cine stă să mai explice?) pentru salariul minim brut pe economie sau până la pragul salariului minim indiferent de salariul brut real duce la un deficit anual de circa 12 miliarde de lei, echivalentul a 1,2% din PIB-ul 2020, în cazul în care este aplicat doar la salariul minim, circa un milion de angajați, sau de 60 de miliarde lei, echivalentul a 6% din PIB, dacă este la aplicat la toți salariații, circa 5 milioane.
Citește articolul complet în Monitorul de Cluj
