În decurs de doar două săptămâni, un bărbat în vârstă de 45 de ani, din Galaţi, a fost testat de patru ori pentru COVID-19, cu rezultate contradictorii şi, putem afirma, ilogice. Plimbat între spitale, testat, înţepat, iradiat de două ori în decurs de numai câteva zile, omul, care ar fi vrut să ajungă la spital din cauza altor probleme medicale, este acum convins că nu a fost niciodată infectat şi nu ştie cum să facă să nu mai treacă şi a treia oară prin chinurile testărilor care l-ar putea împiedica să-şi caute sănătatea acolo unde într-adevăr are nevoie.
Azi pozitiv, mâine negativ, poimâine iar pozitiv, şi tot aşa. Pe scurt, este experienţa demnă de teatru absurd trăită de gălăţeanul D.H. Omul ni s-a adresat pentru a-şi expune experienţa incredibilă trăită luna trecută, când a fost plimbat între nu mai puţin de trei spitale, după ce a încercat să se interneze în secţia Medicală a Spitalului de Urgenţă.
Rugându-ne să îi respectăm anonimatul, gălăţeanul ne-a mărturisit că oarece probleme de sănătate l-au făcut să stabilească o internare în cea mai mare unitate medicală a judeţului, ca să îşi facă nişte investigaţii mai amănunţite. De la poarta spitalului până la salon, drumul s-a dovedit, însă, imposibil. Motivul?
„Pe 12 octombrie, m-am prezentat, aşa cum stabilisem cu doamna doctor, să mă internez. La Triaj, mi-au spus să aştept, pentru că, aşa cum prevăd procedurile, trebuia să fiu testat pentru COVID. Am stat câteva ore, mi-au făcut film la plămâni, mi-au luat sânge şi probe pentru testul PCR. După alte câteva ore, a venit rezultatul: pozitiv. M-am mirat, că eu nu aveam niciun simptom, nu aveam nimic.
Am zis că poate sunt asimptomatic. M-au pus să aştept într-un cort, unde mai erau şi alţi oameni. Mi-au spus că mă mută la Boli Infecţioase, unde am fost dus în cele din urmă cu o ambulanţă, în care a mai fost luat încă un pacient, cu COVID şi Alzheimer, netransportabil, în fine. La Infecţioase, nici nu ne-au dat jos din Ambulanţă, au spus că nu au locuri, ne-au trimis înapoi.
Ne-au mutat în alt cort, în curte la Judeţean. Era frig, nu aveam apă, pătură sau mâncare. Mai trimiteau câte un infirmier din când în când, care ne întreba cum ne simţim, toţi de acolo fiind asimptomatici. După ore întregi, ne-au întrebat, în sfârşit, dacă putem face tratament acasă”, îşi descrie gălăţeanul prima experienţă spitalicească legată de COVID-19.
