Pachetul de legi care modifică în special legislația SRI și SIE e conceput ca și cum România ar urma să intre curând în război, ca și cum libertatea personală a cetățenilor n-ar mai conta foarte mult.
Un fost șef de serviciu secret spunea la o întâlnire informală la care erau prezenți câțiva jurnaliști că politicienii sunt cei care dau putere serviciilor, că rolul acestor instituții este să răspundă la întrebările ce se întâmplă și ce se va întâmpla, dar că liderii autohtoni cer și soluții.
Adesea, spunea acel fost șef de serviciu secret, pe vremea când era în funcție, „politicienii ne întreabă ce trebuie să facă”, o ispită, căreia profesioniștii de intelligence nu îi rezistă. Acesta e pasul în care politicianul abandonează decizia în brațele serviciilor. De aceea schița proiectului care modifică legile siguranței naționale arată ca și cum întreg textul ar fi fost furnizat de o comisie comună a serviciilor secrete.
Citește și: Libertatea noastră și aderarea la Zona Euro
O altă față a problemei ar putea fi manipularea decidenților prin rapoartele zilnice ale serviciilor, în încercarea de a-și atinge anumite obiective, pe care aceste instituții le consideră de interes național, care sunt importante pentru creșterea veniturilor serviciilor sau care ar putea răspunde unor interese de grup.
Nu este exclusă, însă, nici situația în care decidentul politic nu înțelege importanța unui document primit de la analiștii serviciilor.
Pentru acest caz George Maior, directorul SRI din perioada președinției Băsescu explică într-un studiu că politicienii nu iau mereu în serios analizele primite, mai ales dacă sunt redactate „într-un mod neatractiv pentru decident sau dacă, spre exemplu, concluziile sale nu sunt prezentate într-o formă percutantă” (George Cristian Maior, Ionel Nițu, Ars Analytica. Provocări și tendințe în analiza de intelligence, Rao, București, 2013).
Altfel spus, destinatarii analizelor și rapoartelor nu sunt considerați de comunitatea serviciilor foarte bine dotați din punct de vedere intelectual.
Există și reversul, destul de rar, când decidentul nu are încredere în capacitatea serviciilor de a-i furniza analize suficient de bune și echilibrate și cere detaliile operațiunilor pe care se bazează documentele.
Citește și: Când vom scăpa de mitul Securității
A fost cazul premierului britanic Winston Churchill (1951-1955), al președintelui George Bush tatăl (1989-1993), fost director al CIA, sau al fostului președinte Traian Băsescu. Nu întotdeauna au reușit să afle mai mult decât au vrut ofițerii de informații să le ofere. Și uneori au fost victimele acestora.
Serviciile nu sunt niște instituții democratice. Întreaga lor activitate este secretă și se sustrag verificărilor ca și cum orice încercare de intruziune pentru a afla în ce măsură se mențin pe panta legalistă ar fi un act de trădare, ceva care le vulnerabilizează.
Apoi, când au ocazia se întăresc, preiau cu mai multă sau mai puțină subtilitatea comanda, prin agenții pe care îi au peste tot, inclusiv în politică și în presă, prin puterea economică pe care o acumulează.
Serviciul Român de Informații (SRI) are voie, conform legii în vigoare, să aibă societăți comerciale sub acoperire, să facă afaceri să aibă o regie autonomă, spitale, precum și organizații neguvernamentale.
Citește și: Până la urmă, ne învinge pe toți Securitatea
În Legea de funcționare a Serviciului de Informații Externe (SIE) nu apare această permisiune, dar nici interdicția unor activități de acest gen, care oricum nu pot fi controlate din parlament, chiar dacă cei din Comisia de specialitate chiar ar vrea să-și facă datoria.
Propaganda are si ea partea ei de bine Dezbaterea se transforma in paznicul de serviciu si emite fel de fel de ipteze pe subiecte ce inca nu au configurata forma finala . Pina la urma totul nu este decit o incercare, repetata, de a testa atitudini , ce tin de perceptia fiecaruia dintre noi .Un lucru este insa sigur .Legea in cauza este veche si ea trebuie modificata .Atunci cind faci astfel de modificari nu pot sa nu tii seama de situatie personala si globala , la zi ,a Romaniei si a a tuturor tarilor prietene sau neprietene .Asistam la o decuplare totala de Rusia .Este evident ca trebuie oferita, serviciilor de informatii ,puterea de a face asta . Reusita decuplarii, totale, de Rusia aduce in fata factorilor de decizie guvernamentali situatii noi ce nu pot fi depasite cu instrumente invechite .Dupa discutii se va ajunge acolo unde trebuie lasand in urma pe cei care incearca doar sa paseze „in poala unora ” niste imaginare vinovatii si care incerca sa isi maximizeze capitalul politic profitind de situatia de facto .Desigur exista si unii care doar „ isi racesc gura degeaba ” .