În ultimele zile a apărut teoria conform căreia competiția între tabăra Cîțu și Orban ar fi de fapt o confruntare ieologică între conservatori și progresiști. Ludovic Orban ar fi liderul conservatorilor, iar Florin Cîțu, Alina Gorghiu și alții, susținuți din umbră de Klaus Johannis, ar fi tabăra progresistă.
Am mari dubii că e așa. Ludovic Orban, datorită experienței sale politice, percepe acest posibil conflict ideologic. Florin Cîțu, Alina Gorghiu și Klaus Johannis în nici un caz. Președintele Johannis e cam naiv, iar Cîțu și Gorghiu au ca ideologie ciolanul. Au dovedit – o în mai multe rânduri
La ultimele alegeri (europene, prezidenţiale,locale şi parlamentare): discursul public românesc nu mai abordează departajarea clasică, stânga-dreapta, ci una mai recentă, progresişti – conservatori. Dacă ne referim la ce avem pe plan european, putem spune că prin progresiști, înțelegem partidele de stânga sau de centru, iar prin conservatori partidele de dreapta.
Partidele liberale din spațiul Uniunii Europene în ultimii 20-30 de ani au alunecat din ce în ce mai mult spre stânga. Acum aproape toate sunt în grupul RENEW. Și partidele românești au urmat această tendință. Fostul PD, transformat ulterior în PDL a aderat la PPE încă din 2006, iar PNL-ul istoric în mai 2014 a trecut din grupul ALDE în cel al PPE.
USRPLUS, partidul teoretic progresist de la noi, face parte parte din RENEW, al cărui președinte este Dacian Cioloș. USRPLUS a obținut rezultatele electorale pe care le are pozând în partid anti-sistem. Din păcate, narcisismul și populismul celor 2 lideri Dacian Cioloș și Dan Barna, combinat cu amatorismul multora dintre cei cu funcții publice din partid, au determinat un declin destul de sever al intenției de vot.
În decembrie, USRPLUS a mers destul de mult pe șantaj la negocieri, copiind ce a făcut RENEW la Bruxelles. Mentorul politic al RENEW, Emanuel Macron se află într-o poziție foarte dificilă în Franța. Recentele rezultate ale alegerilor regionale aruncă o umbră destul de mare asupra șanselor sale de a fi reales președinte.
Diferențele dreapta-stânga sunt mult mai pronunțate în SUA. Un prim motiv ar fi acela că acolo funcționează un sistem politic bipartid, la fel ca și în Marea Britanie. În Europa, în toate statele avem cel puțin 3 partide. Aceasta a făcut că partidele conservatoare europene să fie mai înclinate spre compromis.
Europenii sunt mai liberali în gândire, datorită istoriei, culturii și educației. Legat de aceasta, religia joacă un rol mai puțin important în politica europeană decât în cea americană.
Conservatorii europeni susțin întărirea rolului statului, spre deosebire de cei americani. În Europa, de multe ori reprezentanții cultelor religioase adoptă poziții de stânga în anumite domenii (promovarea justiției sociale, protecția săracilor, etc), spre deosebire de situația de peste Atlantic.
Un aspect mai puțin evidențiat sunt diferențele între conservatorii americani sau vest – europeni și cei est-europeni. Ne referim aici mai ales la cele 4 state ale Grupului de la Vișegrad (Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria). Principalele diferențe se referă la atitudinea față de libertatea individuală și rolul statului. Datorită experiențelor istorice, statele est-europene pun accentul pe libertatea colectivă și întărirea rolului statului împotriva amenințărilor externe de orice fel.
Dacă ne uităm la Polonia, sistemul de sănătate și cel educațional sunt printre cele mai bune în Europa, speranța de viață este de 77 de ani, cu un an mai puțin decât în SUA. Sistemul de educație este considerat ca fiind pe locul 5 în rândul celor mai bune.
Ungaria este mai conservatoare din punct de vedere social și mai naționalistă din punct de vedere economic decât Polonia. Este una din destinațiile favorite ale turismului medical din Europa, iar cuplurile căsătorite și cele cu copii beneficiază de mari facilități fiscale.
Ungaria și Polonia au cunoscut regimuri autoritare în perioada interbelică. Pe de altă parte sunt state catolice sau protestante: polonezii sunt 90 % catolici, iar maghiarii 39 % catolici și 11 % protestanți.
Acest aspect le diferențiază de România, țară majoritar ortodoxă. Chiar dacă nu ne place, trebuie să admitem că bisericile ortodoxe au fost mereu obediente față de puterea politică și de multe ori inerte în fața dictaturilor. Din acest motiv, recursul la biserică este problematic. Nu trebuie să uităm că unii reprezentanți ai clerului sunt antivacciniști, iar alții sunt rusofili, mai ales în înalta ierarhie.
Eșecul referendumului pentru familie din 2018 dovedește că biserica nu este așa influentă cum cred unii. Dacă ne gândim la situația de până în 1947, clericii ortodocși din Vechiul Regat erau adepți ai liberalilor, pe când cei ortodocși din Ardeal și cei greco-catolici îi susțineau pe țărăniști.
După 1947, panorama s-a schimbat radical. Înalta ierarhie ortodoxă a colaborat cu regimul comunist. În acest context, ar fi mai util ca pentru atragerea unot votanți să faci apel mai curând la credința religioasă individuală decât la clerici ca persoane. Destui clerici ortodocși, mai ales cei din înalta ierarhie, au susținut și susțin PSD.
Prin recursul la religie, biserică, familie, valorile vieții rurale poți atrage votanți dinspre PSD și AUR. Partide extremiste gen PRM sau AUR au atras mulți votanți prin recursul la patriotism. Partidele democratice au considerat patriotismul ca fiind puțin demodat, pierzând electorat din acest motiv.
Toate partidele conservatoare fac apel la sentimentele patriotice ale cetățenilor, Problema este să nu degenerezi în extremism. Cu alte cuvinte, recursul lui Ludovic Orban la aceste concepte în discursul său politic este o mișcare bună din punct de vedere politic.
României i se potrivește mai bine conservatorismul de tip european. Florin Cîțu și neoprotestanții din jurul lui sunt adepții unui show religios de prost gust, folosit de Donald Trump. Probabil la astfel de show-uri îți vine ideea unificării Ministerului Transporturilor cu cel de Interne. O prostie la fel de mare cu delirul progresist al desființării Ministerului de Interne.
Nu poți conduce un partid cu moderatori de televiziune care se cred mereu pe scenă, în fața reflectoarelor. Așa au pățit și republicanii americani când s-au lăsat conduși de un mogul de televiziune.
De cealaltă parte așa-zisul progresism european este un amestec eterogen de socialism, comunism, anarhism și infantilism politic. Iar lupta din PNL nu este din păcate o luptă ideologică, este o luptă pentru putere, între un lup alfa și un cățeluș care nici el nu știe cine îl ține de lanț.
”Sunt mulți care, ajunși la un vârf de munte, au amețeli și cad; iertați-i pe parveniți” — Octavian Goga
”Un inteligent observă tot timpul, dar un prost face tot timpul observații” – Heinriche Heine
”Păzeşte-te de mincinosul care amestecă şi puţin adevăr în minciunile lui” – Alexandru Vlahuţă
”În politică prostia nu e un handicap” – Napoleon Bonaparte
”Cu cât e mai mică mintea cu atât mai mare e îngâmfarea” – Aesop
