Într-un interviu acordat EURACTIV, profesorul universitar Ciprian Mihali explică unde a greșit USR PLUS în cazul AUR. În același timp, el scoate în evidență ipocrizia partidelor tradiționale care au întreținut discursul naționalist ani de zile.
Autor: Cătălina Mihai
Inițierea unui dialog cu AUR a fost o greșeală din partea USR PLUS, consideră profesorul universitar Ciprian Mihali, care a propus încă din iarna trecută instituirea unui cordon sanitar în jurul AUR.
Cordonul sanitar împotriva partidelor extremiste parlamentare se aplică în mai multe țări europene, Germania fiind un exemplu bun în acest sens. Anul trecut, în Germania au fost proteste și critici dure după ce un politician FDP (liberali) a fost ales premier de land cu voturile formațiunii extremiste AfD. În fața presiunii uriașe, liberalul și-a dat demisia.
Nu trebuie însă uitată ipocrizia PSD și PNL care au alimentat ani de zile spațiul public cu discursul patriotard și anti-european folosit de AUR pentru a ajunge în Parlament, atrage atenția Ciprian Mihali.
Acesta reamintește că în PNL există o „falangă neo-conservatoare” care, împreună cu PSD și instituții publice din România, au cultivat acest discurs și l-au făcut legitim.
Unul dintre cei mai vocali critici ai semnării moțiunii de cenzură de către USR PLUS și AUR este eurodeputatul liberal Rareș Bogdan.
Merită să amintim că în calitate de moderator al unei emisiuni televizate, acesta a folosit din plin acest tip de discurs, în emisiunile sale fiind invitate frecvent personaje precum Dan Puric sau George Simion.
În februarie 2019, cu câteva luni înainte de alegerile europarlamentare și de înscrierea în PNL, Rareș Bogdan l-a avut invitat pe copreședintele AUR, pe care-l caracteriza drept „omul care va rămâne în istorie”. „Eu îl doresc să ajungă europarlamentar, parlamentar, ministru”, spunea cel care acum se arată indignat de extremismul celor din AUR.
EURACTIV: A greșit USR PLUS discutând cu AUR despre depunerea unei moțiuni de cenzură? E vorba de naivitate? Lipsă de experiență?
CIPRIAN MIHALI: Sunt două nivele de explicații, după părerea mea. Există un nivel de explicații care ține de ce înseamnă convingeri și de valori, de principii și din acest punct de vedere putem să spunem că e o greșeală, deoarece orice fel de comunicare cu un partid extremist nu face decât să-l legitimeze și să-i legitimeze discursul și acțiunea politică. Din acest punct de vedere am considerat de la bun început că a fost o greșeală inițierea unui dialog cu AUR. M-am numărat printre cei care au propus încă din iarna trecută instituirea unui cordon sanitar în jurul AUR, astfel încât expresia politică a extremismului să nu fie propagată dincolo de Parlament, în care ei au fost aleși, fiind trimiși acolo de către cetățeni.
Dar există un al doilea nivel de explicații pe care le-au folosit și oamenii din USR PLUS atunci când au spus «noi am inițiat o moțiune de cenzură pe care trebuie să o putem depune cu un anumit număr de semnături. Pentru că nu avem acest număr de semnături facem un apel la oricine dorește să semneze». Evident, PNL nu putea să o semneze, UDMR nu putea să o semneze, PSD și-a urmărit foarte precis scopul său, așa cum a făcut întotdeauna. Rămâneau doar parlamentarii AUR care puteau să semneze această moțiune de cenzură și faptul că pe același document se întâlnesc semnăturile USR PLUS și AUR nu cred că le face partenere în vreun fel. E ca și atunci când două persoane trebuie să călătorească cu același tren spre o direcție anume, dar asta nu întărește nicio relație și nu stabilește nicio colaborare între cele două partide.
EURACTIV: Ionuț Moșteanu (liderul de grup al USR PLUS în Camera Deputaților) a declarat că USR PLUS și AUR au același interes „conjunctural” și ar mai putea exista colaborări, dând ca exemplu revenirea la alegeri locale în două tururi: ”Și noi, USR PLUS, și cei de la AUR vrem alegeri în două tururi, vrem revenirea la o democrație reală în comunitățile locale”. Se poate vorbi de AUR și de democrație în aceeași frază?
CIPRIAN MIHALI: Se poate, dar e ca și cum am patina pe gheață, ca și cum am căuta repere și stabilitate când patinezi pe gheață. E adevărat că partidele mici preferă alegerile în două tururi pentru că acolo au șanse să obțină mandate de primari. Partidele mari și UDMR nu au niciun fel de interes pentru că ele doresc să-și stabilizeze portofoliile de primari pe care le au în țară. Pot să existe teme în care să se regăsească – în funcție de aritmetica parlamentară – și USR PLUS și AUR. Dar și eu sunt de părere că „democrație” și „AUR” în aceeași frază e o afirmație foarte riscantă și e de dorit să se evite utilizarea acestor cuvinte, așa cum e de dorit să se evite, pe cât posibil, orice fel de asociere între USR PLUS și AUR sau între „stat de drept” și „AUR”, între „libertate de expresie” și „AUR”.
EURACTIV: Va profita de acest moment PSD, care a tot dat târcoale AUR, dar mai cu sfială până acum, pentru a colabora pe față cu AUR?
CIPRIAN MIHALI: În toată istoria lui, PSD nu a avut niciodată nicio problemă să colaboreze cu vreun partid. Dacă memoria nu mă înșală, nu cred că există vreun partid în România cu care PSD să fi refuzat să colaboreze. Pentru că e un partid foarte mare, e ca peștele mare care poate oricând să înghită un pește mai mic. În timp au dispărut partide mult mai mici: PUNR, PPDD, România Mare, toate s-au dizolvat încet, încet în supa asta generoasă care este PSD și în care e loc pentru oricine. Nu știu dacă va exista o colaborare strânsă între PSD și AUR. Dacă sondajele vor arăta ca acum, e posibil să asistăm și la un astfel de exercițiu. Există mai degrabă posibilitatea ca PSD să importe parlamentari din AUR decât să stabilească o relație formală cu partidul. Am văzut că de multe ori așa a funcționat ”democrația” românească, prin transfer, prin traseism și cred că nici în AUR nu există atât de multe principii și atât de multe valori, încât un post bun oferit de PSD să merite să fie refuzat.
EURACTIV: BPN al PNL a adoptat săptămâna trecută o rezoluție în care cere USR PLUS să denunțe orice colaborare cu extremiștii din AUR. Mulți liberali însă au opinii foarte apropiate de cele ale AUR și nu se feresc să le exprime. Cum vedeți evoluția acestora în viitor? Vor influența ei politica liberală?
CIPRIAN MIHALI: Există multă ipocrizie la partidele mari atunci când denunță „apropierea” dintre USR PLUS și AUR. Nu există în acest moment în spectrul politic românesc două partide mai îndepărtate ca principii, valori și practică politică. Dacă AUR este astăzi unde este, e pentru că discursul de tip AUR: înfocat, patriotard, naționalist, anti-european, uneori xenofob, alteori anti-minorități, e un discurs pe care-l practică în mod regulat și PSD și PNL. Și chiar UDMR, tot mai apropiat de FIDESZ. Cele două partide mari n-au ezitat niciodată să facă apel la aceste discursuri. Amintiți-vă cum arăta discursul PSD în ultimii ani, cu Dragnea, cu Olguța Vasilescu și alții, când vorbeau de patriotism de trădare, de străinii de la Bruxelles care vor să ne fure țara. În PNL există o falangă neo-conservatoare, de dreaptă radicală – nu i-aș spune dreaptă extremă – care împreună cu cei din PSD, împreună cu instituții publice din România au cultivat în permanență acest discurs și l-au făcut legitim. AUR nu a venit ca o surpriză căzută din cer. Nu e o lebădă neagră AUR, e doar fructul ajuns la maturitate al unor discursuri întreținute vreme de mulți ani de către partidele tradiționale care au găsit întotdeauna cel mai facil recurs la acest tip de discurs patriotic, naționalist, ortodoxist.
Acum denunță partidul extremist. Să fim serioși, timp de 10 luni nu am auzit vorbind nici PSD, nici PNL despre extremism. Nu am întâlnit – în afară de câțiva adevărați liberali și veritabili social-democrați, care sunt foarte minoritari în partidele lor – nu am auzit un discurs oficial al acestor partide denunțând extremismul AUR. Acum, extremismul AUR e folosit doar ca o ghiulea împotriva USR PLUS. Dar sunt convins că nici PSD, nici PNL nu vor ezita să folosească voturile AUR atunci când va fi nevoie să recurgă la transferuri de parlamentari sau la orice fel de acțiune politică ce le-ar permite să-și întărească puterea sau majoritățile contextuale în Parlament. Eu nu cred că PNL și PSD au devenit brusc două partide anti-extremiste sau care trag un semnal de alarmă împotriva extremismului din România. Dimpotrivă, e doar ocazia de a manipula un discurs care în acest moment le avantajează și le face partide onorabile, uitând că în aceste partide e sursa ideilor din care se hrănește atât de generos și AUR.
EURACTIV: AUR se definește drept un partid conservator și chiar a invitat intelectuali creștini să i se alăture. Recent, George Simion a semnat la Varșovia – alături de mai multe partide nationalist-conservatoare și extremiste (PiS, Fidesz, Vox din Spania, Liga, Fratelli d’Italia) – o declarație în care se vorbește despre o Europă a prosperității, a libertății și diversității, a suveranității. Poate AUR să inducă în eroare alegători care aderă la valorile conservatoare?
CIPRIAN MIHALI: Alegătorii AUR nu-și pun probleme ideologice, de definiție doctrinară, că suntem sau nu conservatori, de dreapta sau altfel. Asta e doar pentru analiștii politici sau cei care urmăresc scena politică de la nivelul doctrinelor sau conceptelor. AUR e un partid extremist, pentru că e un partid care militează pentru restrângerea de drepturi și libertăți fundamentale. Pentru mine e suficient să existe această minimă definiție, la care putem să adăugăm, desigur, discursul rasist, discursul xenofob, șovin, sexist, discursul împotriva minorităților, toate acestea cred că definesc un partid extremist în devenire. Trebuie să înțelegem extremismul mai degrabă ca un proces decât ca o stare. E vorba de a milita pentru restrângerea azi a anumitor drepturi, mâine a altor drepturi. Admițând că astăzi restrângem sau interzicem drepturi imigranților, că nu acceptăm niciun fel de imigranți pentru că sunt musulmani sau teroriști etc., după ce vom închide acest capitol – așa cum vedem că se întâmplă deja în Ungaria – urmează oare ofensiva împotriva unei alte minorități, căreia îi restrângem și ei drepturile?
Toate acestea sunt acțiuni extrem de periculoase, care împing AUR, alături de alte partide din Europa, într-o zonă mai degrabă a unei drepte radical sau extrem-conservatoare. Să spui conservator e foarte frumos, dar există o mare diferență între conservatorismul clasic, al lui Roger Scruton de exemplu, și ceea ce practică George Simion sau Claudiu Târziu. Sunt diferențe uriașe, numai cuvântul e comun, în rest nu au nimic în comun.
Revenind la alegători, nu cred că problema lor e una doctrinară. Oamenii se regăsesc întotdeauna într-un discurs radical, pentru că e un discurs revanșard, al răzbunării, un discurs al pedepsirii, e un discurs justițiar, al dreptății făcute imediat, al listelor cu cei care trebuie condamnați la moarte ca vinovați pentru trădare. În asta constă extremismul, nu în faptul că apără valorile familiei sau ale credinței. Există în lume partide conservatoare foarte onorabile și care trebuie să rămână și să aibă un cuvânt de spus în echilibrul valorilor și al reprezentării politice în societate, dar nu trebuie să confundăm acest conservatorism de mare calitate și de mare noblețe istorică cu efuziunile șovine, rasiste sau xenofobe care nu au de-a face cu conservatorismul, ci cu niște apucături specifice mai degrabă mișcărilor totalitare de secol XX.
EURACTIV:E subestimat pericolul extremismului de către restul societății?
CIPRIAN MIHALI: Faptul că AUR câștigă din când în când câteva puncte se datorează unei acțiuni de spectacol public, de circ, și oamenii se regăsesc în circ. Întotdeauna opinia publică a apreciat în felul ei circul și spectacolul ieftin, pentru că asta i se vâră pe gât de decenii în șir, dar cred că e totuși o simpatie limitată. Sigur, te uiți, te amuzi, te minunezi când vezi niște ciudați, niște scandalagii, dar nu te asociezi cu ei. Omul așezat nu va porni la drum lung cu asemenea oameni. Ei pot, pentru moment, să recupereze frustrări sociale, revanșe sociale. AUR colecționează în acest moment o parte din spiritul de frondă, de mișcare anti-sistem, de contraputere, de discurs împotriva discursului oficial, sancționează mulțimea de erori făcute în timpul pandemiei de către guvern și de către celelalte instituții ale statului, dar nu e un partid de soluții, ci unul de proteste, de revendicări și, ca orice mișcare de genul acesta, are limitele sale foarte reale, dincolo de care orice creștere ar produce dezechilibre foarte grave în societate.
EURACTIV: Liviu Dragnea a anunțat crearea unui nou partid, care pledează pentru patriotismul economic. Ce înseamnă patriotism economic?
CIPRIAN MIHALI: Nu știu sensul pe care Liviu Dragnea îl dă acestui termen. Patriotismul economic e o doctrină pe care am auzit-o folosită și în țările occidentale și se referă la susținerea economiei naționale, a produselor și întreprinzătorilor locali, a circulației mărfurilor în plan local. Am auzit acest termen cu multă vreme în urmă. Acum câteva decenii deja, în Franța, o anumită parte a mediului de afaceri vorbea despre acest patriotism economic. El se referea la privilegierea produselor locale, a întreprinzătorilor și producătorilor locali. Dar putem să mergem de la ceea ce ar putea fi un bun patriotism economic – și noi putem să alegem să folosim produse românești, fabricate în zona în care locuim – până în extrema cealaltă, care e mai apropiată, cred, de gândirea lui Liviu Dragnea sau al celor care-l inspiră pe el, care e boicotul Europei, suveranismul în forma refuzului așa-zisului amestec extern, respectiv a condiționărilor europene care țin la noi inclusiv de mecanismele statului de drept, de mecanismele justiției sau de combaterea corupției. Să nu confundăm patriotismul economic cu acest suveranism și cu acest refuz al exigențelor europene și al pieței europene din care facem parte. Europa e patria noastră, așa cum e și România și cred că în același timp în care privilegiem produsele locale sau economia locală, trebuie să fim sensibili și la solidaritatea de tip european, care ne-a adus și pe noi acolo unde suntem astăzi și care ne poate permite să ne dezvoltăm mai departe.
EURACTIV: Va putea lua acest partid din electoratul AUR și din cel al PSD?
CIPRIAN MIHALI: Mă îndoiesc. Lumea e foarte obosită și sceptică față de experimentele politice. E posibil să fie un partid de 1-2%, dar am mari îndoieli că acești oameni vor reuși să mai provoace emulație. Cred că viața politică românească e destul de așezată în acest moment și nu cred că vom asista la mari mutații în zona partidelor politice în următorii ani. E o inițiativă, a trebuit să fie scos de la naftalină și Liviu Dragnea. Mi se pare o mișcare de PR, sunt jocuri în marginea PSD, în marginea PNL, sunt o mulțime de jocuri care fac ca în acest moment precis – și nu în alt moment – să asistăm la anunțarea unei asemenea inițiative. Dar, încă o dată, am mari îndoieli că sunt șanse reale ca un nou partid, și mai ales condus de acești oameni, să poată performa pe scena politică.
EURACTIV: Ce notă ați da scenei politice românești?
CIPRIAN MIHALI: Cu greu aș da o notă de trecere. I-aș da o notă de trecere doar pentru că trebuie să treacă oarecum clasa și să țină societatea asta în viață. Suntem într-un moment social foarte dificil, în care pandemia revine în forță, economia suferă din cauza majorărilor uriașe ale prețurilor la energie și care se vor răsfrânge, în doar câteva săptămâni, cu un impact foarte dur asupra societății, lovindu-i mai ales pe cei săraci. Nu cred că soluția la această problemă e acordarea de subvenții oamenilor, pentru că banii aceștia se duc tot înspre marii producători sau speculanți de energie.
Am sentimentul că o parte importantă a scenei politice e decuplată de mizele, îngrijorările și de urgențele vieții sociale. Am văzut și zilele trecute câteva exerciții de inadecvare. Grijile oamenilor sunt altele, se apropie sezonul rece, piața muncii fluctuează, inflația e galopantă, puterea de cumpărare scade puternic, iar secțiile de ATI sunt pline, în vreme ce campania de vaccinare a eșuat.
Acesta e tabloul pe care trebuie să și-l poată asuma cu toată responsabilitatea o clasă politică preocupată realmente de ce se întâmplă în societate. Dacă nu poate să o facă, va deconta și vom deconta cu toții în modul cel mai dramatic aceste eșecuri pe care nu le putem îmbrăca la nesfârșit în acțiuni de PR. Nu e totul PR, nu e totul fotografie zâmbitoare, nu e totul strângere de mână. Realitatea e mult mai pestriță și grijile și nevoile oamenilor sunt mult mai diverse decât ceea ce putem să vedem în declarațiile unor oameni politici.
Ciprian Mihali (n. 1967) a terminat Filosofia la Cluj în 1992. În 2000 a devenit doctor în filosofie al Universităților din Cluj și Strasbourg. Predă din 1992 la Universitatea „Babeș-Bolyai” și a fost profesor invitat la numeroase universități occidentale.
Între 2012 și 2016 a fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte state din Africa de Vest. Între 2016 și 2020 a fost director pentru Europa de Vest, la Bruxelles, al Agenției Universitare a Francofoniei.
Autor a șapte cărți și peste 25 de traduceri din limba franceză, a fost recompensat de statul francez cu Palmele academice în grad de cavaler (2012) și de Academia Română cu Premiul Nicolae Titulescu pentru excelență în Diplomație (2017).
Proiectul abordează răspândirea populismului și radicalizarea cetățenilor slab informați, precum și influența analfabetismului mass-media asupra înțelegerii politicii și a interesului cetățenilor în probleme din sfera politicului. Activitatea editorială se concentrează cu precădere pe Republica Moldova, dată fiind poziția ei la confluența debitelor informaționale venind dinspre Est și Vest.
Proiectul face uz de un hub jurnalistic, capabil să ofere reacții rapide în încercarea de a demitiza procesul de dezinformare prin verificarea informațiilor vehiculate cu ajutorul următorilor parteneri: PressHub, Report.md la nivel local și regional, HotNews la nivel național și Euractiv pentru atingerea audienței la nivel european.
