Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronunțat pe întrebările transmise de Curtea de Apel Brașov privind aplicarea unei decizii a CCR și a unei hotărâri a instanței supreme, care au condus la închiderea a peste 5.000 de dosare penale într-un an de zile.
CJUE arată în motivare că „rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că principiul supremației dreptului Uniunii impune instanței naționale (…) lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept al Uniunii care are efect direct, fără a trebui să solicite sau să aștepte eliminarea prealabilă a acestei reglementări sau practici naționale pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional”, se arată în documentul judecătorilor de la Luxembourg.
Curtea mai arată că ”în consecință, revine, în principiu, instanțelor naționale sarcina (…) de a lăsa neaplicate dispozițiile interne care, în cadrul unei proceduri care privește fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, împiedică aplicarea unor sancțiuni efective și disuasive pentru a combate astfel de infracțiuni”.
Deciziile CCR și a ÎCCJ privind prescripția pot fi ignorate
Rezultă prin urmare că, „în principiu, instanțele naționale sunt obligate (…) să lase neaplicate Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, din care rezultă că, în perioada cuprinsă între 25 iunie 2018, data publicării acestei Decizii nr. 297/2018, și 30 mai 2022, data intrării în vigoare a OUG nr. 71/2022, dreptul român nu prevedea nicio cauză de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, în măsura în care aceste decizii au efectul de a conduce la prescrierea răspunderii penale într‑un număr mare de cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii și, prin urmare, așa cum s‑a constatat la punctul 91 din prezenta hotărâre, de a crea un risc sistemic de impunitate pentru astfel de infracțiuni”.
De asemenea, instanțele naționale sunt obligate, în principiu, „să lase neaplicată Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în măsura în care această decizie permite invocarea prescripției răspunderii penale, în temeiul efectelor Deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, ca lege penală mai favorabilă (lex mitior), în cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii și, prin urmare, amplifică riscul sistemic de impunitate pentru astfel de infracțiuni”.
Nu e abatere disciplinară
În ceea ce privește răspunderea disciplinară la care riscă să se expună judecătorii, în ipoteza nerespectării deciziilor curții constituționale, precum și a celor ale instanței supreme (…) nu poate prin definiție să fie calificată drept abatere disciplinară săvârșită de judecătorii care fac parte din această din urmă instanță fără ca această dispoziție și acest principiu să fie ipso facto încălcate.
Instanțele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuție, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare.
Hotărârea integrală poate fi consultată, aici.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
[…] De asemenea, instanțele naționale sunt obligate, în principiu, „să lase neaplicată Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în măsura în care această decizie permite invocarea prescripției răspunderii penale, în temeiul efectelor Deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, ca lege penală mai favorabilă (lex mitior), în cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii și, prin urmare, amplifică riscul sistemic de impunitate pentru astfel de infracțiuni”, conform PressHub. […]