Pentru cei care nu suportă stresul concursului, există recitalurile. La fel ca în prima săptămână, câteva seri minunate așteaptă să fie devorate.
12.09., ora 19.00 SEARĂ DE VIOARĂ, VIOLONCEL, VIOLĂ
Trei dintre marii muzicieni contemporani, Dmitri Sitkoveski (vioară), David Geringas (violoncel) și Alexander Gordon (viola) vor concerta pe scena Ateneului. Un trio care va însufleți două dintre opusurile compuse de titanii Beethoven și Bach.
Serenada în re major pentru vioară, violă și violoncel, op. 8 (1796-97), de L.v.Beethoven
Lucrare de tinerețe are multe dintre caracteristicile compoziționale ale influencerului Mozart, la care se adaugă apetitul său ieșit din comun pentru muzica de cameră care i-a permis să-și exerseze fantezia pe combinațiile de instrumente, elevând particularitățile, „sufletul”, fiecăruia în parte.
Și, cel puțin așa se vede din afară, aceasta a fost și cheia care a dus la acumulările exploatate ulterior în ceea ce putem numi Simfoniile Lumii. Desigur, mult mai cântate sînt compozițiile cu pian, așa că, e chiar un privilegiu să ascultăm acest trio de coarde. Traversată de un stil strălucitor în care virtuozitățile tehnice stau în slujba creării unei atmosfere exuberante, chiar vesele, opusul face victime sentimentale la fiecare interpretare.
Variațiunile Goldberg pentru trio de coarde (BWV 988 pentru pian) de Bach/Sitkovetski. Sub vraja interpretării Variațiunilor de Glenn Gould (1981, încă, poate cea mai emoționantă execuție a lucrării) și a genialității muzicii lui Bach, în 1984, Sitkoevski a realizat această transcriere, o binecuvântare pentru lumea muzicii și, mai ales, pentri soliștii de instrumente cu coarde.
A fost revizuită în 2009. Încă de la nașterea sa, 1741, opusul a fost destinat „pentru a încânta iubitorii de muzică”. A devenit aproape un cod pentru aceștia. Iar această transcriere, vibrantă și expresivă a devenit un must în repertoriile triourilor din întreaga lume.
Este o seară care se anunță, cel puțin printre melomani, a fi evenimentul anului.
14.09. SEARĂ PIAN
Câștigătoarea concursului din 2018, Daria Parkhomenko, se reîntoarce la locul faptei. De această dată, pentru un recital pe cât de ambițios pe atât de ofertant.
Preludiu, Fugă și Variațiune op. 18 (1862) de César Franck. O compoziție în ton pastoral cu luminozitate și strălucire aparte.
Fantasiestücke op. 12(1837) de R. Schumann. Sînt 8 părți, opt povești muzicale compuse în stilul Schumann. Ritmuri liniștitoare, armonii dulci și mângâietoare ce creează atmosferă intimă, de vis se împletesc cu pasaje întunecoase, exprimând angoase, furtuni lăuntrice.
Sonata pentru pian nr. 1 în fa diez minor op. 24 (1924) de G. Enescu . Lucrarea se înscrie în spiritul cercetător al muzicii enesciene. Cu pasaje sumbre, sparte de tonuri jucăușe, în care virtuozitatea interpretului construiește lumina și melancolia sufletului său.
Variațiuni pe o temă de Corelli op. 42 (1931) de S. Rahmaninov – La Folia Expunere+ 20 de variațiuni + Coda, practic o „nebunie” virtuozică, în stilul Capriciilor, explicabilă prin faptul că Rahmaninov era un foarte bun pianist. Tema aleasă este cea folosită de Arcangelo Corelli în finalul Sonatei pentru vioară și bas continuu, op 5. Motivul de origine populară, probabil portugheză, cunoscută deja de la începutul secolului al XVI-lea – „Folia” echivalează cu o idee fixă.
17.09. SEARĂ PIAN
Nelson Goerner. Pianistul argentinian este ceea ce se numește un romantic incurabil, probabil și, datorită originii sale, iar programul ales va convinge pe oricine.
Cele 4 balade pentru pian de Chopin, prezente în prima parte, sînt haine perfecte pentru stilistica sa.
Deși sînt patru lucrări, compuse în diverse perioade, în concert ele se cântă împreună, pe de-o parte datorită genului muzical comun, pe de altă parte, pentru că stilistic, demonstrează evoluția și rafinarea genului. Baladă fiind asociată, mai degrabă, cu vocea.
Balada nr. 1 în sol minor op. 23 (1831 – 1835)– Cum se vede, actul creativ i-a luat ceva timp lui Chopin, iar compoziția reflectă căutările, stările și acumulările sale, ca o agendă. Alternează fragmente lirice, mohorâte cu cele luminoase, armonioase și chiar agresive.
Balada nr. 2 în fa major op. 38 (1836 – 1839). Încântat de puterea narativă a acestui gen muzical, Chopin își continua aventura. Avem aici un alt registru, probabil, și fiindcă lucrarea i-a fost dedicate lui Robert Schumann, fiind construită ca după chipul și asemănarea acestuia. O tonalitate epic-dramatică, cu modulații care ne duc mult mai repede spre lumea chopiniană cunoscută, alternanță simplă, motiv pastoral cu dramă.
Balada nr. 3 în la bemol major op. 47 (1840-1841). O lucrare cu și mai puține contraste, un fel de pace se scurge din clapele pianului, bine, asta nu înseamnă că nu-și atinge potențialul dramatic, dar are mult mai multă fluiditate și expresivitate. Se simte o perfecționare a genului.
Citește și: Expoziții, lansări de carte, ateliere și proiecții de film, la Zilele Muzeului Țăranului
Balada nr. 4 în fa minor op. 52 (1841-1843). Lucrarea închide ciclul și devine, totodată, un summum. Tensiunea dramatică ce se transfigurează în lirism, apoi, momente de sentimente incandescente prinse în acorduri magice pe care Chopin nu le-a gândit, ci le-a pus acolo din sufletul său pentru sufletele noastre.
Suita Iberia (1906-1909, selecțiuni din Caietele I și II)de Isaac Albéniz Este o capodoperă a muzicii spaniole. Fără nicio exagerare, Albéniz a fost pictorul muzical al Spaniei. Muzicienii spanioli, poate, sînt mai puțin cunoscuți decât legendele din pictură, dar la fel de valoroși.
Lucrarea este construiță ca o suită de tablouri. Pe toată lungimea este impregnat spiritul, ritmul de viață și armoniile muzicii populare spaniole, soarele și mirosul marin, mirosurile mâncărurilor. Totul palpită în sunetele acestui opus. E cunoscută și mult mai vehiculată în transcrierile pentru chitară, de aceea, e o bună ocazie de a fi ascultată în varianta originală, din păcate, doar o parte.
Bilete și program aici.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
