#CoffeeBach. În mansarda unei vile de patrimoniu, frumos renovate, o raritate, oricum, în zilele noastre, am asistat la un concert inedit și insolit.
„Bach, colegul de birou”. Programul: Cantata țăranilor, BWV. 212 și Cantata cafelei, BWV. 211 de Johann Sebastian Bach, pe texte de Picander. S-a întâmplat în București, la Casa Bolintineanu – The Villa.
Și, dacă pentru unii e o surpriză că Bach a compus și chestii „neserioase”, pentru fani cantatele sale profane sunt binecunoscute.
Prima lucrare prezentată a fost o premieră absolută la noi și ni-l dezvăluie, prin temă și abordare, pe Bach omul ancorat în realitățile vieții, în problemele socio-economice ale timpului său.
Necunoscută, și destul de neexplorată, această față ludică a compozitorului care abordează taxele și viciile perceptorilor (sună familiar, nu?) pe note muzicale.
Orchestră, arii recitativ în aceeași cheie sonoră fascinantă, pentru că Bach n-ar putea să compună ceva anodin indiferent de miză, omenească sau divină. O orchestră de cameră, și așa cum obișnuia maestrul, o partitură „presărată” cu solo-uri instrumentale cu care nu se zgârcește.
#CoffeeBach
„Cantata cafelei” a mai avut parte de interpretări, dar niciodată într-un astfel de double bill, mult mai elocvent pentru a demonstra versatilitatea compozitorului, pe care îl scoatem din zona demiurgică și îl punem cu picioarele pe pământ, îl așezăm pe un scaun, de ce nu, alături de noi, să bem o cafea.
De fapt, există și explicația istorică pentru acest subiect. Cafeaua era ultima senzație în Europa, pentru că ne aflăm în secolul 17, când începea să prindă tot mai mult teren.
Însuși Bach își făcea veacul pe la cafeneaua lui Zimmerman din Leipzig, și, cum, probabil, am fi bănuit, vizavi de volumul său de muncă, era cam dependent.
Sigur, n-avea cum să lipsească conflictul dintre generații. Cei care au trăit bine mersi fără cafea și care văd în noua licoare, mai mult, un drum spre pierzanie.
Intuitiv, Bach și Picander leagă eternele contradicții tată – fiică chiar de subiectul la modă, cafeaua, deși știm că, întotdeauna, este vorba de cu totul altceva. În timp, cafeaua a fost înlocuită cu pantalonii, minijupele, rujul, mobilele…
Pe scurt, vorbim de două mini-opere comice. Pe care, dacă nu le-ați ascultat, încă, a apărut o nouă oportunitate în data de 9 mai, la Sibiu, la Summitul Muzical European, detalii aici.
Programul va fi prezentat împreună cu o altă creație, despre care am scris aici, Pergolesi, #LaServaPadrona”.
Și pentru această ultimă întreprindere au fost aceeași parteneri în crimă.
La independenți mai vii și cu masa de-acasă.
Pentru că spațiul neconvențional nu permitea chiar o punere în scenă, și cu greu ți-ai fi imaginat și un semi-stage, regizorul și criticul Alexandru Pătrașcu a fost nevoit să fie și mai creativ decât o făcuse anterior în #LaServa.
Acum, să fim înțeleși, vorbim de o inițiativă privată, nu de bugetele deșănțate și prăduite de la stat. La independenți mai vii și cu masa de-acasă. Dar, cu atât mai mult, aplauzele prelungite de final dau mai multă satisfacție că știi că n-ai muncit numai cu talentul și sufletul, ci și cu propriile resurse.
Pentru cine a mai mers pe la teatre sau la operă, în ultima perioadă, poate nici nu și-a dat seama, scenografia și costumele deja sunt dominante, adică, forma, în timp ce interpretările parcă se micșorează. Sigur, se încearcă „amplificarea” acestora cu lavaliere, dar vax.
Atmosfera creată, deși cu mijloace minimaliste, a fost suficientă pentru a te prinde în poveste.
Pe un ecran, pe care în timpul concertului se vor derula și traducerile, câteva imagini și texte te introduceau în atmosfera și subiectul lucrărilor.
Setul bazat pe câteva obiecte de recuzită (o masă, câteva scaune, costumație modernă, normal, cănile de cafea) și, în rest, măiestrie, talent, însuflețire.
Cântăreți-actori entuziaști.
Pătrașcu, inclusiv personaj, a modelat mișcarea scenică și mimica astfel încât nu numai să contureze acțiunea, firesc, de exemplu o ceremonie nupțială, cu invitați spectatorii, ci și să dea dinamism și să comunice emoțiile. Fără tușe groase, un balans fin inner-out, beneficiind de prezența unor cântăreți-actori entuziaști.
La capitolul interpretare, încă și mai spectaculos. Pentru că, pe lângă vocile cunoscute, am avut – asta adaugă un plus de farmec – descoperiri de voci. Ca în cazul tânărului și talentatului bariton Dan Macavei.
O voce plină, sigură, mult șarm interpretativ, dezinhibat și, deși, foarte tânăr, cu o tehnică pe care o vom admira mult timp de acum încolo.
Pe basul Ștefan Lamatic îl știam, dar, acum, într-un rol mai substanțial, și-a putut pune mai bine în valoare calitățile interpretative.
Și o reîntâlnire cu soprana Cleopatra David, cu aceeași siguranță bine cunoscută și ale cărei calități vocale sunt, încă odată, excelent completate de performanțele teatrale. Distribuția e completată de naratorul Nicolae Simonov.
Și cum am amintit deja, orchestra de cameră condusă de Ieronim Buga (continuo) care în condițiile date a sunat minunat.
Citește și: Pictura „Ecce Homo” a lui Tiziano Vecellio va fi expusă la Iași
O combinație reușită
Camera mică, ca un salon de secol XVII, inclusiv cu instrumente vechi, a sunat superb. Partiturile sunt țesute cu solistici de flaut, vioară, corn, foarte melodioase, acorduri suave de menuet, străluciri de Klimt și ludic de Murakami, toate măiestrite pe măsură, astfel încât să ajungă rapid și direct în suflet.
Probabil, la reușită s-a adăugat și caracterul intim și neconvențional al locului, și ora aleasă, ora prânzului, și ziua de duminică. Habar n-am, dar a fost exact senzația aia de made my day.
Și, să nu uităm. Este un proiect privat. Cleopatra David este inițiatoarea acestor proiecte. Noi reținem doar încântarea, dar în spate, în condițiile producției independente a proiectelor, munca este foarte grea.
În față, partea artistică, în spate este munca aceea de Sisif.
Cu cea mai spinoasă problemă, veșnica găsire a finanțărilor. Găsesc ei sportivii greu sponsori, activități de masă, darămite actele culturale. Iar Opera, cea mai artă dintre toate, este probabil ultima pe listă. A nu se confunda cu sponsorii teatrelor de operă. E cu totul altceva. Acolo e sponsorizare de active.
Prin urmare, nu trebuie ratate spectacolele #CoffeeBach. Așa că, pe 9 mai, sibienii trebuie să profite de șansă, iar dacă vă nimeriți prin zonă, #GoForIt.
Și nu uitați cafeaua!
„Ah, ce gust dulce are cafeaua, mai delicioasa decât 1000 de săruturi, mai gustoasă decât vinul cel bun!”
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Foto: Nirmal Art
