INTERVIU | Eroii naționali care au făcut lucruri reprobabile nu trebuie șterși din istorie. Dar trebuie arătați și cu părțile rele

Colaboratorii și simpatizanții naziști ar trebui consemnați ca atare în istoria fiecărei țări, iar părțile negre să fie asumate, a menționat, într-un interviu pentru PRESShub, trimisul special pentru problemele Holocaustului al Departamentului de Stat, Ellen Germain.

Aceasta a explicat de ce este important pentru democrația din România să nu mai fie glorificate figurile legionare cu simpatii antisemite din perioada interbelică.

Ellen Germain a lăudat decizia Guvernului României de a introduce studiul Holocaustului ca materie obligatorie la liceu și susține că educația este unul dintre cele mai bune instrumente pentru combaterea antisemitismului.

PRESShub: Aș începe interviul cu o întrebare legată de actualitate. Putem compara atrocitățile recente comise de Hamas împotriva cetățenilor israelieni cu pogromurile din perioada interbelică? Reprezintă aceste atacuri teroriste forme de antisemitism?

Ellen Germain: Atacurile teroriste din Israel sunt absolut înfiorătoare, așa cum președintele Biden a spus în ultimul său discurs, reprezintă răul pur, iar Statele Unite sunt alături de Israel. În calitate de trimis special care se concentrează pe problemele Holocaustului, nu am să fac o comparație cu Holocaustul.

Citește și: „Holocaustul nu e doar despre genocid, ci și despre efectul propagandei, al minciunii, despre violența limbajului”

În legătură cu retorica regimului de la Kremlin, care justifică invazia ilegală asupra Ucrainei cu argumentul că ar „denazifica Ucraina”. Este acest tip de discurs politic o formă de antisemitism?

Folosirea de către președintele Putin a acestei afirmații false conform căreia Ucraina este plină de neonaziști și trebuie denazificată este, de fapt, un exemplu de distorsionare a Holocaustului.

Iar distorsionarea Holocaustului este, desigur, o formă de antisemitism.

Ucraina este o țară democratică al cărei președinte se întâmplă să fie evreu. Aceste afirmații false de denazificare sunt doar un efort zadarnic de a justifica un război de agresiune împotriva Ucrainei.

Credeți că retorica antisemită a liderilor de la Kremlin a dus la creșterea unui val antisemit în această perioadă de război?

Din păcate, antisemitismul este în creștere în toată lumea, în Statele Unite, în România, în toată Europa. Iar ceea ce trebuie să facem este să depunem tot mai multe eforturi pentru a-l contracara. 

În calitate de trimis special al SUA pentru problemele Holocaustului, unul dintre lucrurile pe care mă concentrez este sprijinirea și încurajarea educației privind Holocaustul, care este o modalitate de a contribui la combaterea antisemitismului.

Citește și: BENZI DESENATE | Holocaustul din România, poveștile evreilor din Prahova

Nu doar educația despre ce este antisemitismul și de ce este dăunător, ci și educația despre toleranță și deschiderea minții sunt întotdeauna mijloace de a contribui la combaterea antisemitismului și de a ajuta în special generațiile tinere să învețe și să înțeleagă de ce toate tipurile de discursuri ale urii, inclusiv antisemitismul, sunt atât de dăunătoare și rele.

Unul dintre lucrurile pentru care sunt aici este noua decizie a Guvernului României, care a introdus ca materie obligatorie studiile despre Holocaust la liceu. Decizia este într-adevăr un lucru minunat și un lucru cu adevărat impresionant. Este ceva pe care nu toate țările din Europa îl fac.

Am vorbit astăzi (nota redacției – joi) cu ministrul Educației despre acest lucru și despre cum vor fi implementate manualele începând cu acest an școlar.

În Statele Unite, decizia privind educația se ia în fiecare stat în parte, învățământul nu este un domeniu ce ține de decizia federală. Există state în care Holocaustul este predat în școli, și state în care nu se întâmplă acest lucru. Ce poate învăța România din experiența americană?

Statele Unite au un sistem educațional foarte diferit de cel din România și de cel din majoritatea țărilor europene. Probabil că știți că nu avem un minister al educației la nivel central, care să definească programele școlare. Așa că fiecare stat și, uneori, fiecare oraș sau municipalitate este responsabil pentru stabilirea programei școlare.

Acum cred că există 23 de state americane care impun o formă de educație despre studiul Holocaustului.

Și, desigur, cu cât mai multe state vor impune acest lucru, cu atât mai bine, deoarece cu cât putem preda mai multe despre Holocaust, cu cât putem oferi mai multă educație despre faptele Holocaustului și despre ceea ce s-a întâmplat, cu atât mai bine pentru a contracara dezinformarea și pentru a ajuta la combaterea antisemitismului.

Cred că este foarte greu să se facă legături directe între educație și rezultatele sale imediate. Dar cred că, pe termen lung, educația este o componentă cu adevărat crucială în combaterea antisemitismului și, în special, în combaterea negării și denaturării Holocaustului.

Citește și: Holocaustul în Dâmbovița. Știai că cele mai mare orori au avut loc chiar lângă tine?

Studierea Holocaustului în școli în România este știrea pozitivă. Dar trebuie să abordăm și știrile negative, iar acestea au legătură cu ascensiunea partidului AUR. Există simpatizanți ai acestui partid și membri de partid care idealizează figure legionare interbelice antisemite. Ce facem cu această problemă?

Această problemă, pe care noi în studiile despre Holocaust, o numim uneori reabilitarea figurilor istorice este în mai multe țări din Europa, deoarece o serie de țări europene încă își scriu narațiunile naționale, în special țările care și-au recăpătat libertatea și democrația abia după căderea Uniunii Sovietice.

A vorbi doar despre o parte din istoria lor este o formă de distorsionare a istoriei și o încercare de rescriere a istoriei.

Fiecare țară trebuie să se confrunte atât cu părțile rele, cât și cu cele bune din istoria sa, inclusiv Statele Unite. De pildă, abia acum începem să vorbim despre unele dintre eșecurile noastre din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Statele Unite nu au permis evreilor care încercau să fugă din Europa să intre în Statele Unite. Le-am închis ușile, iar Departamentul de Stat i-a obstrucționat pe evreii din Europa care încercau să obțină vize.

Așadar, atunci când vorbim despre oameni considerați eroi naționali, dar care au făcut, de asemenea, lucruri reprobabile în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nu trebuie ștergi din istorie, dar trebuie să fie inclusă întreaga istorie. Nu poți vorbi doar despre lupta lor împotriva comunismului.

Trebuie vorbit și despre colaborarea lor cu naziștii și, în unele cazuri, despre participarea lor la Holocaust prin acte de genocid.

Guvernul Netanyahu a decis să intre într-un dialog cu partidele radicale din UE în ideea de a combate ideile antisemite cumva din interior, discutând cu acești lideri politici și convingându-i să renunțe la unele idei. Inclusiv în România s-a întâmplat acest lucru. Credeți că este o strategie bună?

Nu comentez deciziile diplomatice ale unei alte țări.

Care sunt cele cele mai „de success” narațiuni antisemite în această perioadă? Puteți enumera câteva?

Nu sunt sigură că pot răspunde la această întrebare pentru că, din păcate, cred că există atât de multe moduri diferite în care oamenii își exprimă antisemitismul.  Cu siguranță nu aș vrea să vorbesc despre succesele răspândirii antisemitismului pentru că le ofer publicitate.

Voi spune că una dintre provocările în a învăța oamenii cum să contracareze antisemitismul este să îi învățăm cum să identifice antisemitismul.

De exemplu, dacă vrem ca polițiștii să fie capabili să identifice o infracțiune antisemită motivată de ură, aceștia trebuie să înțeleagă ce este antisemitismul și cum să îl identifice.

Unul dintre instrumentele cu adevărat excelente în acest sens este International Holocaust Remembrance Alliance care a oferit o definiție a antisemitismului.

Este un instrument care poate ajuta la formarea profesorilor, a agenților de aplicare a legii, a funcționarilor publici. Această definiție a antisemitismului, elaborată de experți, academicieni, cercetători din multe state, include și exemple de antisemitism.

Desigur, nu este una exhaustivă, dar încearcă să ofere câteva exemple care să fie folosite ca linii directoare pentru identificarea antisemitismului, astfel încât acesta să poată fi combătut.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!