Au trecut peste șase luni de când PNL și USR PLUS au câștigat alegerile, prima sesiune legislativă s-a încheiat, dar nimic din ceea ce au promis în zona justiției nu s-a făcut.
Când, în timpul regimului Dragnea, oamenii au ieșit cu sutele de mii în stradă să protesteze față de masacrarea legilor justiției și a codurilor penale, fosta opoziție, actuala putere majoritară, îi aplauda. Când câteva asociații de magistrați, liderii lor și vectori de opinie din rândul acestora luau poziție împotriva abuzurilor pesediste, scriau scrisori și petiții, protestau în fața tribunalelor, mergeau la Bruxelles să prezinte situația și pericolul pentru independența justiției, partidele din actuala coaliție îi aplaudau. Atât au știut să facă: să aplaude și să se folosească de protestul respectivilor magistrați.
Sunt aceiași care și astăzi militează pentru bunul mers al justiției și repararea stricăciunilor făcute de guvernarea Dragnea. Iau poziție și sunt hăituiți de aceleași personaje rămase înfipte în aceleași scaune la Inspecția Judiciară, la CSM, la Ministerul Justiției. Au trecut peste șase luni de când PNL și USR PLUS au câștigat alegerile, prima sesiune legislativă s-a încheiat, dar nimic din ceea ce au promis în zona justiției, exact cea care le-a netezit drumul spre putere, nu s-a făcut.
Desigur, declarațiile și angajamentele au continuat să vină valuri, valuri, promisiunile dau frumos din coadă, dar nu prea mai păcălesc pe nimeni. Se știe deja că blocajul în parlament vine din neînțelegerile majore existente între cele trei partide care formează coaliția. De fapt, e vorba de UDMR și de partea pesedistă din PNL, care nu iubesc nici reformele, nici independența magistraților, nici DNA. Cea mai bună dovadă este incapacitatea de a desființa Secția Specială, deși ultimul raport MCV, cel al Comisiei de la Veneția și decizia Curții Europene de Justiție spun la unison același lucru: SIIJ trebuie să dispară.
Și nu oricum, ci la pachet cu amendamentele UDMR care le conferă magistraților superimunitate (nu pot fi trimiși în judecată decât cu avizul CSM). „Articolul 4 din amendamentele Camerei Deputaților introduce un nou tip de inviolabilitate pentru judecători și procurori în cadrul unui domeniu extrem de sensibil (urmărirea penală), care depășește cu mult imunitatea funcțională și, prin urmare, ar trebui eliminat”, se arată în raportul Comisiei de la Veneția. Mai mult, Comisia de la Veneția spune că nici urmărirea penală, percheziția, reținerea sau arestarea unui magistrat nu ar trebui să intre în competența CSM.
Prin acest raport, Comisia aruncă în curtea coaliției, nu unul, ci vreo trei-patru cartofi fierbinți, considerând că magistrații trebuie să beneficieze de același tratament în fața legii ca toți ceilalți cetățeni. E un punct crucial care va arăta de facto determinarea reformistă a actualei coaliții în totalitatea ei. Am mari îndoieli că acest lucru se va întâmpla, că UDMR și PNL vor achiesa la desființarea fără condiționări a Secției Speciale și la anularea tuturor imunităților magistraților. Ce va face însă USR PLUS în această situație? Va accepta să joace rol de figurant în combinație, să fie „aceeași mizerie”?
USR PLUS, care deține Ministerul Justiției, poate să joace un rol determinant în repararea stricăciunilor pesediste și punerea în practică a tuturor recomandărilor Comisiei de la Veneția și MCV. Una dintre acestea se referă la îngrădirea libertății de exprimare a magistraților, care a atins în ultima perioadă, chiar sub nasul lui Stelian Ion, dimensiuni de neimaginat. Practic, toți magistrații care au luat atitudine acum trei ani, care au participat la proteste și au denunțat abuzurile PSD, sunt anchetați de Inspecția Judiciară condusă de Lucian Netejoru, individ colcăind de frustrări, cu un plagiat la activ, așa cum a tot scris presa, intrat strategic în „adormire” din Liga Masonică.
E în adormire doar când vine vorba de magistrații care au cântat în strunele PSD, de cei afișați antieuropeni și antireformiști, nu și de ceilalți, care au cutezat să critice. „Doarme” cu un ochi deschis vigilent pe așa-zisele delicte de opinie ale unora și cu altul ațintit tolerant și complice spre camarazii antireformiști din CSM-ul dominat de Savonea și Baltag. Degeaba îi cere ministrul demiterea, să fim serioși, trebuie schimbată legea care le permite unora ca Netejoru, Savonea & comp. să hărțuiască magistrații incomozi. Așa cum mi-a spus Cristi Danileț în interviu, „ce pățim acum nu s-a întâmplat nici pe vremea lui Stănoiu”. Jalnică această reîntoarcere în timp sub patronajul unei coaliții care se autoproclamă reformistă.
Dar ce zice premierul-candidat la șefia PNL despre toate astea? Nimic. Normal, din moment ce nu-și poate trage ceva pe turta lui. Domnul Cîțu iese la rampă cu declarații sforăitoare doar când are de anunțat mari succese și realizări, despre care, evident, crede că i se datorează: „România are cea mai rapidă revenire economică din ultima sută de ani” și „vaccinarea e un succes”. O fi de la puterea care umflă ego-ul sau de la, așa cum susțin diverse surse liberale, apucăturile trumpiste – crede că dacă repetă o minciună de suficiente ori, ea ajunge să fie crezută și capătă calitate de adevăr?
Nu știu și nici n-ar avea prea mare importanță dacă ar mișca măcar și un pai pentru reformele din justiție. Dar nu mișcă din calcule meschine: justiția e la „colegii” de coaliție, iar în alegerile interne din PNL contează cine e mai anti-USR-ist, Orban sau Cîțu.
Articolul a fost publicat mai întâi în Revista 22
