„Complotul contrarevoluţionar” a fost fabricaţia propagandistică menită să justifice înecarea în sânge a Revoluţiei Maghiare. Compusă de scribii de serviciu de la Moscova şi Budapesta, era o falsificare obscenă a adevărului istoric.
Când a apărut traducerea românească a acestei pseudo-Cărţi Negre, directorul Editurii Politice era Valter Roman, un ideolog stalinist preţuit de Gheorghiu-Dej şi de supraveghetorii sovietici ai exilului impus lui Imre Nagy şi apropiaţilor săi la Snagov. Vorbitor nativ de maghiară, Roman se cunoştea cu Nagy de la Moscova din anii războiului.
Misiunea sa a fost să obţină de la liderul Revoluţiei Maghiare o „autocritică”; aceasta ar fi trebuit să probeze aberaţiile priving complotul. Fostul premier Nagy şi camarazii săi au refuzat cu demnitate capitularea.
Epurările din partid erau acompaniate de prigoană împotriva studenţilor contestatari
Pentru Gheorghiu-Dej şi banda sa, lichidarea în iunie 1958 acestor „trădători” şi „renegaţi” (Imre Nagy, Pal Maleter, Miklos Gimes, Jozsef Szilagyi) era un triumf personal. Scăpase în iunie 1957 de hruscioviştii Iosif Chişinevschi şi Miron Constantinescu. Acum putea declanşa marea vânătoare de vrăjitoare împotriva celor care, oricât de timid, îndrăzniseră să se îndoiască de infailibilitatea şi să testeze posibilitatea unui minim „dezgheţ”.
Epurările din partid erau acompaniate de prigoană împotriva studenţilor contestatari (Timişoara, Cluj, Bucureşti, Iaşi) şi a intelectualilor (procesul Noica-Pillat, masivele “demascări” din uniunile de creaţie, înscenarea împotriva grupului Mihail Andricu, Miliţa Petrașcu, Jacques Costin, tenebroasa „afacere” Ioanid-Muşat-Sevianu-Obedeanu cu ale sale ramificaţii încă ne-elucidate), procesul Rugului Aprins, arestările în rândul intelectualilor maghiari şi germani, cazul Ana Novac.
Continuarea în Puterea a Cincea
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
