La 30 de kilometri sud de Bucureşti, se află conacul Udrişte Năsturel, din comuna Herăşti, cunoscut şi sub numele „Casa de piatră”.
Conacul amplasat pe un platou în apropierea râului Argeş a fost construit în urmă cu aproape 400 de ani. Mai exact, intre 1640 -1644 boierului Udriște Năsturel, cărturar vestit în epocă și cumnat al domnitorului Matei Basarab a dat ordin ca reşedinţa de vara să fie construită la Herăşti.
Citește și: O intersecție importantă din București, reconfingurată, cu pasaj și eliminarea trecerilor de pietoni
Construcţia – un mic giuvaier architectural – reprezintă singurul monument de arhitectură civilă românească datat în sec. al XVII-lea, ridicat în întregime din piatră șlefuită.
Udrişte Năsturel a realizat conacul pentru fratele său, Postelnicul Năsturel, iar planul clădirii reflectă acest lucru.
Chiar dacă în interior nu se mai păstrează mare lucru din vremea când acesta era locuit de primii săi proprietari, construcţia este foarte bine conservată şi îngrijită.
Udrişte Năsturel a realizat conacul pentru fratele său, Postelnicul Năsturel, iar planul clădirii reflectă acest lucru. Planul in formă de L incorporează de fapt două locuinţe, fiecare cu câte o scară interiroară, oferind posibilitatea ca această construcţie să fie folosită de cei doi fraţi, simultan.
Chiar dacă în interior nu se mai păstrează mare lucru din vremea când acesta era locuit de primii săi proprietari, construcţia este foarte bine conservată şi îngrijită. De asemenea, condiţia sa bună de conservare se datorează şi faptului că aceasta reprezintă una dintre puţinele clădiri istorice care nu au fost transformate de regimul comunist în CAP-uri sau diverse clădiri de utilitate publică.
Asemuirea cu Toscana nu este întâmplătoare. Povestea monumentului de piatră a început atunci când Udrişte Năstrurel s-a întors dintr-o călătorie în Italia. La întoarcere, şi-a construit o casă specială, care să amintească de călătoria făcută. Majoritatea caselor de la începutul secolului al XVII-lea – din regiunea Giurgiu – erau construite din chirpici.
Apoi, în sat a răsărit o casă de piatră, ce amintea de vilele toscane. De atunci, Herăştiul a fost cunoscut drept „satul cu palat”. Alături de casă s-a construit şi o biserică din piatră, ctitorită de soţia boierului Udrişte Năsturel, Elena.
În secolul al XIX-lea, domeniul ajunge în proprietatea lui Miloş Obrenovici, principele Serbiei, care adaugă anumite elemente construcţiei, printre care un turn ce se va pierde în urma incendiului din 1931.
Construcţia este nu doar emblematică prin gradul sporit de păstrare, ci şi pentru faptul că a fost construită în întregime din ziduri groase, împodobite atât pe faţadă cât şi pe pereţii din interior cu blocuri de piatră de mari dimensiuni, bine şlefuite. Acest lucru reprezintă un element de originalitate neîntâlnit în epocă.
Nu vorbim doar despre casele localnicilor care erau şi vor ramane mult timp realizate din chirpici.
Vorbim aici de casele nobiliare, şi palatele boierilor care nu cunoşteau construcţia din blocuri mari din piatră. Anume, casele nobiliare şi palatele datând din secolele 17 şi 18 folosesc piatra doar ca element decorativ.
Zidăria este întotdeauna executată cu piatră de mici dimensiuni sau cărămizi, blocurile mari de piatră fiind folosite doar pentru decor. Casa din Hereşti este singura construcție acoperită în întregime cu un astfel de material, ceea ce dă valoare artistică ansamblului.
Mai multe detalii și fotografi, în Deutsche Welle!
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
FOTO: Cristian Gherasim/DW
