Conacul Goleștilor din Argeș, parte din Muzeul Viticulturii și Pomiculturii de la Golești, a fost salvat de la prăbușire, restaurat și pus în valoare cu fonduri europene, în cadrul unui proiect de 10,9 milioane lei. Imobilul monument istoric a fost restaurat ultima oară în 1942 și se afla în pericol de prăbușire, structura fiind afectată de trecerea timpului. Proiectul susținut cu bani de la UE a inclus și reabilitarea Muzeului de Etnografie, a turnului porții, a zidului de incintă și a celui de împrejmuire, refacerea parcului, a aleilor și parcării. După restaurare, numărul vizitatorilor s-a triplat. Motivul? Atracțiile realizate în cadrul complexului: de la tiroliana ce aduce mii de copii la muzeu, până la plimbările cu ponei și cai destinate deopotrivă celor mari și celor mici.
Aflat la 10 kilometri de Pitești, Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești include un ansamblu arhitectural medieval din care fac parte un conac fortificat și alte câteva clădiri anexă, aflate pe lista monumentelor istorice. Complexul se află în administrarea Consiliului Județean Argeș, iar în 2013, instituția a obținut fonduri europene pentru restaurarea și punerea în valoare a Complexului Muzeal Golești care include conacul, muzeul de etnografie, zidul de apărare și parcul.
Proiectul a avut o valoare totală de 10.929.649,88 lei, din care valoarea eligibilă nerambursabilă, 7.790.995,30 lei (fonduri nerambursabile FEDR – 7.040.722,45 lei; fonduri de la bugetul național – 594.452,94 lei; cofinanțarea eligibilă a beneficiarului – UAT județul Argeș – 155.819,91 lei). Pe 18 februarie 2015 s-a semnat contractul pentru execuția lucrărilor cu SC Romconstruct Holding Grup SA, iar lucrările s-au încheiat pe 20 iunie 2016.
Obiectivul general al proiectului a constat în conservarea, reabilitarea și protejarea Complexului Muzeal Golești, în vederea valorificării potențialului turistic cultural local.
„Restaurarea Curții Goleștilor a fost cel mai important vis profesional, care, odată realizat, putea reda o imagine expresivă a ceea ce a reprezentat familia Goleștilor în destinul neamului românesc. Un proiect realizat în pofida multor dificultăți, cu fațete luminoase, dar și cu umbre care, din fericire, vor fi perfectibile după o vreme. A fost un efort uriaș, în care s-au implicat, sufletește și instituțional, mulți oameni minunați, de bună credință, pentru care memoria Goleștilor trebuia reproiectată la reala ei dimensiune istorică. Asta reprezintă, de facto, restaurarea de la Golești: nu doar pur și simplu niște construcții vechi reabilitate, ci o pagină de istorie vie, cu modele politice și spirituale demne de a fi cunoscute și repetate… mai ales repetate! Avem nevoie de istoria care modelează conștiința națională, cea care dă sens autentic noțiunii de demnitate politică, de prestigiu cultural”, spune Filofteia Pally, fostul director al Complexului Muzeal Golești, în mandatul căreia a demarat proiectul.
„Dacă-l prindea un cutremur de 6 grade Richter, cădea”
Una dintre clădirile care au primit o atenție deosebită de-a lungul celor trei ani, cât au durat lucrările, a fost chiar conacul familiei Golescu, ridicat în 1640, de Stroe Leurdeanu, singura construcție laică medievală fortificată din țară.
Conacul este de fapt elementul central al ansamblului arhitectonic, cu mai multe clădiri anexă, desfășurate pe trei dintre laturile curții, refăcute în perioada 1784-1807 de Radu Golescu: locuințele pentru slujitori, grajduri și podul pentru fân, baia turcească (latura de NV), arhondaricul/locuințele pentru oaspeți (latura de sud-vest). Este vorba despre o clădire realizată din zidărie de cărămidă, cu bolți semicilindrice și arce dublouri de cărămidă la subsol, planșee de lemn la nivelul peste parter, cu acoperișul-șarpantă de lemn și învelitoare din șindrilă bătută în cinci-șase straturi.
Practic, la conac s-au efectuat cele mai complexe lucrări: consolidarea structurii de rezistență, la subsol și parter, și demolarea integrală, plus refacerea etajului.
Lucrurile n-au mers chiar ca pe roate, dat fiind faptul că proiectantul nu a luat în calcul adevărata gravitate a fisurilor.
„Primul beneficiu al acestei restaurări e faptul că e în picioare conacul, pentru că, mărturisesc sincer, dacă-l prindea un cutremur de 6 grade pe scara Richter, chiar ultimul, de 5,7, cădea. Niciodată arhitecții care au trecut pe aici n-au anticipat nivelul fisurilor. Conacul arăta bine pe dinafară. Era văruit, era tencuit, dar în momentul în care desfăceai văruiala și tencuiala, constatai că fisurile erau foarte, foarte grave. Apoi, grinzile erau putrede, atacate de insecte xilofage, de mucegaiuri. De asta spun că primul beneficiu e că acest conac e în picioare și acum poate să reziste și unui cutremur de 7 grade, pe lângă faptul că arată cum arată. Nici înainte nu arăta tocmai rău, dar acum i s-a redat vechea lui culoare, culoarea de lemn natural, pentru că acel gri pe care multă lume l-a văzut era de la restaurarea din 1942 (pentru că, atunci, fiind război, numai asta se găsea: o vopsea de tancuri, de mașini militare). Restaurarea din 1942 a fost făcută când conacul era aproape distrus de război. Oamenii furaseră care ce au putut. Acum, această restaurare face conacul sigur, să rămână în picioare, să beneficieze de niște instalații moderne, fără să deranjeze, ca să zic așa, climatul de epocă. Proiectul a fost implementat integral de Consiliul Județean. Un singur om care lucra la Golești a fost în echipa de proiect”, explică Iustin Dejanu, actualul director al Complexului Muzeal Golești.
Lucrările de reabilitare, mai exact executarea reparațiilor și consolidărilor la structura de pereți, la planșeu și la șarpantă, au avut loc și la Muzeul Etnografic, mai exact la clădirile construite în etapa 1784-1807 (cele de pe latura de nord-vest aveau funcțiunea de locuințe pentru slujitori, iar cele de pe latura de sud-vest erau destinate oaspeților).
Și Turnul porții – clădire ce păstrează din 1640 partea de acces a porții, a beneficiat în cadrul proiectului european de lucrări de reparații și consolidări la structura pereților, a planșeului, șarpantei, precum și de înlocuire integrală a șiței și refacere a scării de acces la etaj.
Și zidul de incintă a fost consolidat
Trebuie amintit că, întrucât a fost ridicat în vremuri schimbătoare, conacul a fost împrejmuit cu ziduri înalte de cărămidă, iar în turnurile de apărare au fost instalate atunci și tunuri. Sistemul de fortificații ale conacului – zidurile cu contraforturi și metereze – în forma unui patrulater au fost concepute să aibă, în colțuri, câte un turn rotund din cărămidă. Pe vremuri, în interiorul acestuia, pe o platformă din lemn, soldații stăteau în poziție de tragere.
În ceea ce privește zidul de incintă cu patru turnuri de colț, realizat în perioada 1784-1807 pentru îmbunătățirea apărării curții Goleștilor, s-au executat reparații și consolidări, iar la cele patru turnuri au avut loc intervenții la structura pereților și a bolților.
S-a intervenit și la zidul de împrejmuire a conacului. Mai exact, înaintea acestor lucrări, parcul alăturat incintei era împrejmuit pe latura de nord-vest cu un gard din panouri de lemn, iar pe latura de nord-est și sud-est cu panouri prefabricate din beton. Proiectul a adus schimbări substanțiale: dezafectarea împrejmuirii din panouri de beton și înlocuirea cu împrejmuire din cărămidă cu învelitoare din sită lemn, cu păstrarea geometriei și caracteristicilor împrejmuirii laturii de sud-est comune cu parcul din incinta conacului.
„Înainte, acest zid de împrejmuire de 311 metri – înainte era un zid din beton făcut înainte sau în timpul comunismului și nu era deloc ceea ce trebuia, iar cu acest zid de împrejmuire, parcul este la fel ca cel pe care banul Golescu îl făcuse să împrejmuiască conacul… Nu este original, dar seamănă cu cele din epocă”, mai spune Iustin Dejanu.
Practic, s-a executat o împrejmuire din zidărie aparentă din cărămidă, format vechi, cu contraforți, pe o fundație continuă de beton simplu, iar zidăria a fost prevăzută cu o centură de beton armat, înglobată în zid la partea superioară.
„În plus, vizavi de secția de istorie e un carosabil făcut din granit unde poate intra inclusiv o mașină de pompieri, ceea ce anterior nu exista”, explică Iustin Dejanu.
Amenajarea peisagistică a redat grădinii conacului Goleștilor aerul de odinioară
Clasat ca monument istoric în cadrul ansamblului muzeal Golești, parcul care înconjoară conacul a reprezentat un factor important în procesul de punere în valoare și inserare a unor noi funcțiuni pentru Muzeul de Istorie și Etnografic.
Totul a fost gândit în acord cu primele mențiuni asupra imaginii curții conacului și grădinii ce se află în această curte, mențiuni pe care le regăsim în corespondența familiei Golescu (scrisoarea Elenei Perticari – Davilla, din 7 ianuarie 1933) și unde este descris cadrul care delimita grădina – „ziduri destul de înalte, prevăzute cu deschizături înguste prin care se putea trage asupra cotropitorilor, rămânând la adăpost”. Turnul de intrare este reamintit din desenul lui „tante Lucie Racovitza”, desen în care peste bolta de intrare se ridica un etaj „în felul unui foișor”. Apoi sunt descrise aleile – „greblate, admirabil întreținute, permiteau pietonilor să se plimbe în pantofi de lac chiar atunci când ploua”. Spațiul verde era realizat cu gazon care era „foarte bine îngrijit și nimeni nu avea dreptul să calce pe el”.
Practic, amenajarea peisagistică a urmărit aceste însemnări, iar conform proiectului s-au realizat inclusiv alei de piatră naturală.
Tot în cadrul proiectului „Reabilitarea, conservarea și punerea în valoare a complexului muzeal Golești” a avut loc și amenajarea unei parcări.
„Numărul vizitatorilor a crescut în ultima vreme, dar nu datorită reabilitării”
Dat fiind faptul că obiectivul specific al proiectului a constat în „amenajarea, reabilitarea, conservarea și punerea în valoare a complexului muzeal Golești pentru valorificarea resurselor locale și creșterea calității serviciilor turistice în zona centrală a județului Argeș, la 10 km de Pitești”, întrebarea firească e în ce măsură a fost atins acest obiectiv.
Singurele măsurători ce au urmat proiectului fac referire la numărul de vizitatori.
„Sincer vorbind, numărul vizitatorilor a crescut în ultima vreme, dar nu datorită reabilitării. A contat și asta, dar, în realitate, numărul vizitatorilor a crescut datorită atracțiilor pe care le-am pus aici: tiroliana, peretele de cățărare, poneii, călăria. Numărul vizitatorilor depinde foarte mult de vreme, depinde de anotimp. Acum trei ani erau 14.000 de bilete vândute. Anul trecut, am avut în jur de 30.000 de bilete vândute, pe lângă biletele gratuite oferite. Anul acesta, doar în august aveam circa 50.000 de bilete vândute”, arată Iustin Dejanu.
Despre obiectivele din vecinătatea conacului (neprinse în acest proiect)
În Secția Pedagogică a muzeului se găsește „Școala slobodă obștească”, înființată de Dinicu Golescu, cărturarul care le-a oferit copiilor săraci din împrejurimi șansa să învețe alături de cei bogați. A fost prima școală modernă cu predare în limba română și a funcționat în perioada 1826-1830.
Alături de școală se află Foișorul lui Tudor Vladimirescu, folosit pentru supravegherea împrejurimilor. Aici și-a trăit ultimele zile de libertate Tudor Vladimirescu (18-21 mai 1821). Retrăgându-se dinspre București, spre munții Olteniei și fiind în bune relații cu boierii Golești, Tudor și-a instalat tabăra la Golești. A căzut însă victimă unui complot pus la cale de către membrii Eteriei și de către unii dintre pandurii săi, nemulțumiți de atitudinea sa foarte severă; de aici, a fost dus spre Târgoviște pentru a fi judecat, însă pe drum a fost asasinat.
Lângă turn se află Bolnița (în prezent, folosită ca sală de expoziții temporare), așezământ destinat bătrânilor, bolnavilor și săracilor, construcție înființată de marele ban Radu Golescu și întreținută pe cheltuiala sa.
Nu în ultimul rând, trebuie amintit și Muzeul în aer liber, întins pe o suprafață de circa 10 hectare. Cel mai important sector al muzeului îl constituie cele peste 35 de gospodării țărănești aduse din principalele zone viticole și pomicole ale țării, grupate sub forma unui sat românesc. Fiecare gospodărie viticolă sau pomicolă înglobează în cadrul ei: casa de locuit, dependințele, instalațiile și uneltele de lucru specifice necesare pentru practicarea diferitelor îndeletniciri: agricultura, creșterea animalelor, apicultura etc.
Acest articol a fost publicat pe PressHub.ro și Jurnal de Argeș în cadrul proiectului “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de UE prin DG Regio.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.
