(Autor: Babos Krisztina / Transtelex)
Dacă extracția de pietriș din albia râurilor nu este restricționată, ne putem aștepta la secete tot mai severe, care vor distruge nu numai ecosistemele acvatice, ci și terenurile agricole. Transtelex a lansat o investigație legată de extracția de nisip și pietriș de-a lungul Someșului, dezvăluind indicii serioase de corupție.
Febra extracției de balast pune în pericol rezervele de apă potabilă
Căile legale prin care aceste necesități vor fi satisfăcute respectând legislația ridică întrebări. Pe segmentul inferior al bazinului hidrografic al Someșului, mineritul este interzis nu doar în albia minoră a râului, ci și în zonele mai îndepărtate (în lunca inundabilă sau în fosta luncă inundabilă a acestora). Aceasta a fost confirmată de ecologul Márk-Nagy János, fost administrator al Ariei Protejate Râul Tur, situată în bazinul Someșului.
„Baza de apă subterană din Câmpia Sătmăreană este considerată o resursă protejată conform Directivei Cadru a Uniunii Europene privind Apa, având capacitatea de a furniza apă potabilă de calitate pentru numeroase localități pe termen lung. Din acest motiv, extracția de pietriș în această zonă este interzisă. Exploatările de agregate minerale pun în contact direct resursele de apă subterană cu suprafața, ceea ce le face vulnerabile la poluare și accelerează evaporarea apei, reducând rezervele disponibile” – a explicat ecologul.
Deși exploatările de pietriș sunt interzise în Câmpia Sătmăreană, legislația nu interzice explicit amenajarea lacurilor pentru pescuit și agrement. Astfel, companiile miniere eludează interdicția solicitând autorizații pentru crearea de lacuri artificiale, cu scopul real de a extrage resurse minerale. Permisele eliberate permit valorificarea materialului extras în timpul săpăturilor, iar autoritățile nu monitorizează adâncimea la care se extrage, punând în pericol rezervele de apă.
Potrivit Recorder, în urmă cu doi ani, existau oficial în construcție 1300 de lacuri pentru pescuit sau agrement în România. Totuși, 90% dintre acestea nu au fost finalizate, investitorii părăsind locațiile imediat după exploatarea resurselor subterane, lăsând în urma lor cratere imense.
„La început, am aprobat crearea lacurilor pentru că le-am considerat benefice ca habitate acvatice. Cu toate acestea, cererile au crescut exponențial, iar suprafețele ocupate de aceste lacuri au devenit atât de extinse încât impactul evaporării apei asupra resurselor de apă a devenit semnificativ” – a explicat Márk-Nagy János.
El a dat ca exemplu cazul lacului piscicol de la Moftinu Mic, situat lângă râul Crasna, care a secat complet în urmă cu trei ani. Primăvara, nivelul apei era de un metru, dar până în mijlocul verii apa s-a evaporat complet, demonstrând impactul pierderii apei prin evaporare. În 2018, organizațiile civile au fost private de dreptul de a gestiona ariile protejate, astfel că Societatea Carpatină Ardeleană din Satu Mare nu mai are posibilitatea de a interveni în procesul de aprobare a exploatărilor mascate sub formă de lacuri piscicole.
Silviu Chiriac, consultant la Agenția pentru Protecția Mediului Vrancea, explică că realizarea lacurilor este avantajoasă pentru firmele de exploatare din mai multe puncte de vedere.
„Spre deosebire de exploatările miniere convenționale, care sunt limitate la adâncimi reduse pentru a proteja apele freatice, excavarea lacurilor permite atingerea unor adâncimi mai mari. Mai mult, companiile miniere sunt obligate prin lege să reabiliteze mediul după exploatare, în timp ce proprietarii de lacuri nu au această obligație” – a explicat Chiriac.
Gradul în care sunt luate în considerare aspectele ecologice, agricole și climatice depinde de deciziile luate de liderii instituțiilor hidrologice. Acest lucru a fost evidențiat într-o discuție cu Pásztor Sándor, șeful Administrației Bazinale de Apă Crișuri (ABA Crișuri) și fost consilier pentru ape în Ministerul Mediului. El a explicat că în zona Crișurilor nu se desfășoară lucrări de dragare a albiilor, iar cererile de exploatare sunt direcționate către zone de luncă, nu spre albie. Potrivit lui Pásztor Sándor, în regiunile estice ale României, extracția ilegală a rămas o problemă majoră.
El a explicat că procesul de obținere a autorizațiilor este lung și complex, necesitând aprobări de la Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), autoritățile hidrologice și agențiile de protecție a mediului.
„Directiva Cadru a Uniunii Europene privind Apa impune doar recomandări, fără a conține norme stricte. Acest lucru permite statelor membre să decidă asupra propriilor reglementări. În România, deciziile ar trebui să fie bazate pe studii geologice obligatorii și evaluări de impact ecologic pentru a se asigura ca directivele europene să fie respectate” – a explicat el.
Pásztor Sándor consideră că, în anumite cazuri, decolmatarea este necesară pentru înlăturarea aluviunilor acumulate în urma viiturilor, asigurând astfel capacitatea de transport a râurilor.
Totodată, el subliniază că autoritățile poartă o mare responsabilitate în constatarea unor astfel de abateri, deoarece amenzile pot ajunge la 100.000 de lei (20.000 de euro). Mai mult, dacă o companie care operează ilegal este prinsă din nou, cazul poate ajunge în instanță.
Insulele formate pe râuri oferă habitate importante și ar trebui păstrate
„O mare parte a angajaților de la ape ignoră faptul că, prin tăierea meandrelor, panta albiei râului devine tot mai abruptă, crescând viteza apei. Acest fenomen intensifică transportul sedimentelor și eroziunea, determinând ca nivelul albiei să scadă anual, ceea ce duce implicit la reducerea nivelului apei freatice” – a explicat Nagy András Attila.
Insulele de pe râuri reprezintă habitate importante, acestea oferă refugii pentru specii rare de păsări. „Insulele sunt vitale pentru speciile de plante și animale dependente de mediul acvatic. Pe segmentul mijlociu-inferior al Someșului, am identificat una dintre puținele insule rămase, unde am observat specii de păsări rare în Transilvania, precum chira mică, chira de baltă, pescărușul răsăritean și prundărașul mic” – a argumentat Pap Péter László, profesor universitar la UBB Cluj.
Aceste insule sunt, de asemenea, esențiale pentru mamiferele protejate. Potrivit cercetătorului Fülöp Tihamér, vidrele și castorii sunt puternic afectați de dispariția acestor habitate. „Vidra este o specie protejată la nivel european și totodată simbolul Convenției de la Berna. Dragarea albiei și distrugerea insulelor afectează grav habitatele lor, deoarece aceste zone servesc drept locuri de hrănire și adăpost. Când aceste habitate dispar, vidrele pierd sursele de hrană și nu mai pot vâna” – a explicat el.
Pentru castori, eliminarea insulelor poate avea consecințe dezastruoase, deoarece acestea adăpostesc adesea vizuinile familiilor de castori. În astfel de situații, exemplarele tinere sunt cele mai vulnerabile, iar coloniile trebuie să migreze către alte zone. Mai mult, insulele sunt importante surse de hrană, datorită vegetației bogate, incluzând plante erbacee, sălcii tinere și specii tipice habitatelor ripariene. Pierderea acestor surse agravează problemele de supraviețuire ale speciei.
Ce am observat pe teren și cum au reacționat autoritățile la sesizările privind activitățile ilegale?
În cadrul proiectului nostru, am epuizat toate modalitățile disponibile societății civile pentru a documenta situația. Am constatat că autoritățile ar putea favoriza companiile suspectate de activități ilegale. Pentru a evalua impactul distrugerii mediului asupra faunei râului, am realizat o analiză a populațiilor de pești de pe segmentul din Ungaria al Someșului. Rezultatele au arătat că situația e gravă, biodiversitatea râului s-a deteriorat semnificativ.
Pentru a obține o imagine clară asupra situației din sectorul românesc al Someșului, am efectuat o expediție de aproximativ 230 km cu canoe, de la Dej până la granița româno-maghiară. Am documentat zonele de extracție din albia minoră și punctele unde stațiile de sortare a pietrișului evacuează ape tulburi, nefiltrate în râu. Am observat numeroase exploatări de mare amploare, care cauzează distrugeri ecologice semnificative și contravin Directivei Cadru a Uniunii Europene privind Apa, dar, surprinzător, am aflat că majoritatea acestora funcționează legal.
Am solicitat de la Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa (ABA Someș-Tisa) și de la agențiile județene de protecție a mediului autorizațiile eliberate pentru exploatările de pietriș și stațiile de sortare a balastului, pentru a le compara cu realitatea din teren. Autoritățile însă ne-au furnizat doar documente scanate în format PDF, conținând coordonate în proiecția oficială Stereo 70, fără hărți interpretabile direct pe teren. A fost necesară o muncă suplimentară de cartografiere pentru a produce hărți utilizabile. Această practică nu respectă principiile Convenției de la Aarhus, care garantează accesul liber la informații privind deciziile de mediu.
„Deoarece datele au fost trimise în format PDF (variantă scanată) de calitate slabă, a trebuit să introduc manual fiecare coordonată într-un program de cartografie, unde le-am convertit într-un alt sistem de proiecție și apoi le-am conectat într-un al treilea program de cartografie, reușind astfel să afișez pe hartă zonele autorizate – a împărtășit experiența sa Fülöp Tihamér, cercetător în domeniul mamiferelor și colaborator al proiectului nostru. – Realizarea primei hărți pe baza datelor oficiale a durat aproape o zi întreagă, deși am mai lucrat cu hărți și am ceva experiență în domeniu. Restul a mers mai repede, mai ales după ce am găsit un program online bun de recunoaștere a textului, dar consider revoltător ca, în secolul XXI, o autoritate de specialitate să furnizeze astfel de date.”
În timpul expediției cu canoe, am realizat și fotografii aeriene cu drona în zonele pe care le consideram suspecte, comparându-le cu hărțile generate pe baza datelor primite de la autorități. Pe parcursul proiectului am revenit de mai multe ori în locurile problematice identificate, ca să putem urmări ce se întâmplă în urma sesizărilor înaintate de noi.
Am depus plângeri oficiale la autoritatea regională de gestionare a apelor (ABA Someș-Tisa), la agențiile județene pentru protecția mediului și la agențiile județene pentru administrarea ariilor protejate (ANANP), la Garda de Mediu, atașând fotografii care documentează sursele de apă tulbure identificate. Din răspunsul ABA Someș-Tisa am aflat că au verificat companiile și au constatat că plângerile noastre erau întemeiate. De asemenea, au informat companiile responsabile că trebuie să curețe bazinele de decantare și să decanteze apa rezultată din spălarea pietrișului înainte de a o deversa în râu. ABA Someș-Tisa a promis în răspunsul său că va monitoriza problema în viitor. Am continuat monitorizarea locurilor de deversare și am observat că unele companii au ignorat complet instrucțiunile, continuând să evacueze apă nedecantată în Someș.
Impresia noastră generală a fost că firmele de exploatare nu sunt deloc preocupate de starea ecosistemelor râurilor. De exemplu, își aruncă deșeurile în apă, inclusiv materialele reziduale rămase după sortare și spălare, precum și straturile de sol îndepărtate pe parcursul extracției din luncă. Astfel, malurile râurilor din jurul zonelor de exploatare par adesea adevărate gropi de gunoi. Un astfel de caz, în județul Satu Mare, ne-a revoltat în mod special, motiv pentru care am depus o plângere oficială. Solul excavat a fost împins pe malul râului pe o distanță de zeci de metri, acoperind vegetația de pe mal și distrugând habitatele naturale. De exemplu, a fost afectată o porțiune abruptă de mal unde își făceau cuiburi prigoriile și lăstunii de mal. Toate acestea s-au întâmplat într-o zonă protejată, cursul inferior al Someșului fiind inclus în rețeaua Natura 2000. Agenția de administrare a zonelor protejate (ANANP) nu a răspuns plângerii noastre, iar ABA Someș-Tisa și Garda de Mediu din județul Satu Mare au susținut că e vorba de eroziune naturală și că nu există dovezi că firma de exploatare ar fi aruncat deșeuri în albia râului.
Am descoperit o distrugere ecologică extrem de gravă pe unul dintre cele mai pitorești tronsoane ale Someșului, la Strâmtorile Țicăului, unde râul intră între munți lângă localitatea Benesat. În timp ce inspectam urmele extracției, câțiva pescari s-au plâns că, cu un an înainte, exista o insulă mare la intrarea în defileu, dar întreaga zonă a fost exploatată și insula a dispărut complet. Drept urmare, biodiversitatea din zonă a scăzut dramatic. Segmentele variate, cu curgeri rapide și bancuri de pietriș, au fost înlocuite de un crater adânc, mai asemănător unui canal decât unui râu natural. Imaginile din Google Earth confirmă că aici a existat o insulă de 360 de metri lungime și 53 de metri lățime, cu o suprafață de aproape 15.000 de metri pătrați, acoperită cu arbori înalți. Datele primite de la autorități au arătat că firma de exploatare deține o autorizație de decolmatare pentru această zonă. Cu toate acestea, o inspecție ulterioară a relevat că firma nu s-a limitat la perimetrul aprobat, ci a excavat semnificativ mai jos de zona autorizată. Imaginile realizate cu drona au demonstrat că utilajele au excavat cu până la 265 de metri în aval de zona permisă, motiv pentru care am depus plângeri la Inspectoratul de Poliție al județului Sălaj, Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa, Garda de Mediu Sălaj și Agenția Națională pentru Arii Protejate, deoarece incidentul a avut loc într-o zonă Natura 2000 protejată la nivel european. Administrația regională a apelor a răspuns că nu au prins pe nimeni în flagrant și că nu au identificat dovezi clare de extracție ilegală. Au precizat că nu pot lua măsuri decât dacă pot identifica în mod direct făptuitorii, ceea ce, în opinia lor, nu mai este posibil.
În județul Satu Mare, am descoperit și alte lucrări ilegale. Datele primite de la autorități indicau că o firmă deține autorizație de decolmatare pentru un tronson de 370 de metri al Someșului, în apropierea localității Băbășești, însă urmele extracțiilor erau vizibile la mai mulți kilometri în amonte și în aval de porțiunea autorizată. Imaginile realizate cu drona au surprins excavatoare și camioane lucrând în zone neautorizate. Am trimis sesizări în legătură cu aceste lucrări ilegale la ABA Someș-Tisa, la Garda de Mediu și la Agenția pentru Arii Protejate, însă autoritățile ne-au răspuns că inspectorii nu au observat nicio activitate ilegală în timpul controalelor.
De fapt, nici nu este nevoie să te deplasezi până pe malul râului pentru a vedea amploarea exploatării ilegale: pe majoritatea imaginilor aeriene Google Earth apar excavatoare care sapă ilegal în albia Someșului.
Am continuat monitorizarea zonei și am observat că lucrările ilegale au continuat, astfel că, la sfatul avocatului nostru, Szabó Andreea, am apelat la ajutorul poliției. Când am surprins din nou compania exploatând ilegal, am sunat la numărul de urgență 112. Am fost redirecționați către Inspectoratul de Poliție al județului Satu Mare, care a trimis un echipaj. Când polițiștii au ajuns la fața locului, excavatorul încă lucra, iar camioanele transportau materialul extras. Polițiștii au discutat cu șoferii, care au indicat compania pentru care lucrau. Apoi, ofițerul de poliție a sunat proprietarul firmei, iar după convorbire ne-a spus că putem pleca și că ne va informa telefonic despre concluziile investigației. Câteva ore mai târziu, polițistul ne-a sunat și ne-a comunicat că administratorul companiei a recunoscut că lucrau într-o zonă neautorizată, dar a promis că nu vor mai face acest lucru.
Am cerut un raport scris despre intervenția lor, iar polițistul a promis că în trei zile mă va contacta din nou. Totuși, nu am primit niciun răspuns în termenul stabilit, iar apelurile noastre au rămas fără răspuns. După mai bine de o lună, am depus o petiție oficială la Inspectoratul de Poliție al județului Satu Mare, cerând informații despre măsurile luate. Nici după 30 de zile, termenul legal de răspuns, nu am primit niciun răspuns.
Între timp, compania și-a continuat exploatarea ilegală. La următoarea noastră vizită, utilajele lor operau din nou în afara zonei autorizate. Am raportat din nou incidentul la 112 și am informat telefonic autoritățile responsabile, ABA Someș-Tisa și Garda de Mediu. Cele două instituții nu au trimis inspectori la fața locului, iar poliția a venit cu un nou echipaj. Când am ajuns pe malul râului, camioanele au dispărut, iar excavatoristul a fugit. Le-am arătat polițiștilor harta noastră, demonstrând că excavatorul abandonat se afla cu sute de metri în afara zonei aprobate, iar urmele extracției erau evidente.
Am subliniat că drumul de acces era complet umed, semn că recent s-a transportat pietriș și nisip din râu. Polițiștii au spus că, neavând lucrători la fața locului, nu pot lua nicio măsură, dar au promis că poliția economică va investiga cazul a doua zi dimineața.
Am depus din nou plângeri oficiale la poliție, la ABA Someș-Tisa, Garda de Mediu și ANANP. După aproximativ o săptămână, Inspectoratul de Poliție al județului Satu Mare a răspuns printr-o scrisoare prin care afirmau că au investigat cazul, dar nu au găsit dovezi care să justifice implicarea poliției judiciare.
Scrisoarea poliției nu preciza la care dintre plângerile noastre se referă, cea din septembrie sau cea din decembrie, nu indica număr de înregistrare sau referire la data depunerii plângerii. Ulterior, am înțeles de ce: Garda de Mediu județeană și ANANP ne-au trimis un răspuns comun, din care reieșea că, cu patru zile înainte de a depune cea de-a doua plângere, autoritățile emiseseră o autorizație de decolmatare pentru acel segment de Someș, exploatat intensiv ani de zile.
Urmează PARTEA III, miercuri, 19.02.2025
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Foto: Transtelex)
